Există neîndoielnic locuri în lume unde a trăi înseamnă cu totul altceva decât înțelegem noi. Sunt zone unde clima este blândă și natura darnică, așa că nu e nevoie să cultivi, ci doar să culegi. Iernile aproape că nu există, să prezervi hrana nu are rost, căci ea se găsește mai tot timpul. Privim oamenii care trăiesc acolo și adesea spunem despre ei, cu o oarecare superficialitate, că sunt leneși, nu muncesc și de aia sunt săraci. Ne e foarte greu să înțelegem că pentru ei viața are alte valori, alt ritm, alte priorități.
Uneori astfel de diferențe culturale sunt mai subtile, deci mai greu de sesizat, deși sunt mai aproape de noi. Mereu am crezut că meridionalii Europei par leneși prin comparație cu nordicii doar pentru că trăiesc în alt climat și și-au format cu timpul alte valori. Siesta spaniolilor, italienilor și grecilor este revoltătoare pentru germani, dar asta nu înseamnă că e lipsită de noimă — este doar reacția unor comunități la climatul în care trăiesc de mii de ani.
Alteori nu natura este cea care modelează popoare, ci conjuncturile istorice. Când secole de‑a rândul o populație este menținută în robie, pusă să îndeplinească poruncile unor stăpâni și interzicându-li-se să aibă orice avere proprie, nu‑i de mirare că în cultura lor principala valoare este un trai fără muncă, de huzur voios.
Acum, că am făcut această introducere, hai să privim împreună spre țigani. Antropologii spun că au ajuns în Europa dinspre India, ca fugari din rândurile unor caste inferioare, extrem de sărace, sclavi ai castelor superioare. Ajunși aici, de fapt aduși cel mai probabil, au avut aceeași soartă: robia. Când mai multe secole ești pus la muncă zi de zi, fără să prosperi în nici un fel de pe urmă trudei tale, etern captiv al bunului plac al stăpânilor, ce poți să visezi? Libertate, petreceri, un trai ușor cu cât mai puțină muncă. Pentru că de muncă te-ai săturat.
Eu unul așa cred că s‑a modelat cultura țiganilor. După dezrobirea lor ar fi fost poate de așteptat să se alinieze valorilor țării în care trăiau, dar uite că secolele de robie au săpat ceva în genetica lor și visele lor de vagabonzi neîmblânziți nu au dispărut. Iau de la viață tot ce pot lua cu minim de efort: o mică șterpeleală, un ghicit în palmă, un pic de vrăjitorie, niște comerț cu fier vechi. Toate fără prea mult efort, fără prea multă bătaie de cap. Iar ceea ce câștigă se duce întotdeauna spre plăcerile vieții.
Cântecele țiganilor sunt faimoase și nu‑s puțini cei ce spun că le plac. Ceea ce e fascinant în muzica lor este exact acest libertinaj, această bucurie de a trăi fără grijile materiale, de a te mulțumi cu ceea ce poți lua ușor de la viață, chiar dacă nu pe căile cele mai cinstite. Cinstea este, în fond, o noțiune relativă, nu‑i așa? Cine e cu adevărat cinstit? Nimeni. Și-atunci de ce să te mustre conștiința pentru un portofel șterpelit? Alții fură mult mai mult. Fii vesel! Bucură-te de viață! Trec țiganii, trec, se duc și petrec…
Românii, învățați de secole să copieze câte ceva de pe la toate neamurile care au trecut peste ei și apoi să creadă că acelea sunt tradițiile lor, au îmbrățișat mai mult decât ar vrea să recunoască acest mod de a gândi al țiganilor. Atâta doar că nu au curajul să recunoască asta. S‑ar simți ofensați să li se spună asta — a se țigăni în limba română nu are nicidecum un înțeles pozitiv. A se țigăni e de rău.
Adevărul e că de când am abolit regulile închisorii comuniste, unde a nu munci nu prea era o opțiune, avem o problemă tot mai mare cu cei care ar vrea să trăiască ușor fără să muncească. Inițial, într-un stat extrem de sărac, era aproape imposibil. Pe măsură ce România a prosperat economic, au început să apară și posibilitățile: fondurile sociale și economia neagră. Mentalitatea țigănească a ieșit la suprafață. Hai să ciupim câte ceva, luăm un ajutor de șomaj, niște alocații pentru puzderia de copii pe care îi facem, niște pensii pentru boli închipuite. Hai să facem un comerț fără acte, hai să fim veseli și să ne simțim bine. Un mic, o bere, în fond o viață avem, dă‑i dracului pe toți, nouă să ne fie bine.
Dacă nu mă credeți că asta e o problemă reală puteți să verificați aici sau aici. Și dacă nu vi se pare că e problema voastră, pentru că voi munciți și câștigați un ban cinstit, gândiți-vă puțin unde duce mentalitatea acestor concetățeni ai voștri, spre ce opțiuni electorale, ce fel de lideri politici promovează ei, ce fel de legi vor da astfel de politicieni și în ce fel de societate sunteți obligați să trăiți.
Și după ce v‑ați gândit bine la toate, spuneți-mi din nou că n‑are importanță, că e treaba lor, că românii nu s‑au țigănit și nu se țigănesc tot mai mult în fiecare zi.
13:05
Si eu cred ca ne-am integrat printre tigani, si nu ei s‑au integrat.
Cateva exemple din jur:
— “bataie ca la usa cortului” e un concept des intalnit, vezi cei 60% dintre copii ce o iau in mod regulat cate o palma
— lanturi si aur la gat. Daca ne uitam la tinuta taranului roman de acum 100 de ani sau a dacilor, aurul nu era in decorare, dar salba de aur era intalnita la gatul tigancii. Forma actuala e o salba prelucrata si vad multe romance (dar si romani ) cu 1–2‑3 lanturi (minim). Si asta vine in cultura indiana.
— nefolositul cuvintelor gen:buna ziua/la revedere. In limba tiganeasca nici nu exista astea.
— au un ban si il cheltuie pe loc.
— iau masina/haine scumpe sa vada altii valoarea mea si sa moara de ciuda. (si mor de foame 😀 )