Există ne­în­do­iel­nic lo­curi în lume unde a trăi în­seamnă cu to­tul alt­ceva de­cât în­țe­le­gem noi. Sunt zone unde clima este blândă și na­tura dar­nică, așa că nu e ne­voie să cul­tivi, ci doar să cu­legi. Ier­nile aproape că nu există, să pre­zervi hrana nu are rost, căci ea se gă­sește mai tot tim­pul. Pri­vim oa­me­nii care tră­iesc acolo și ade­sea spu­nem des­pre ei, cu o oa­re­care su­per­fi­ci­a­li­tate, că sunt le­neși, nu mun­cesc și de aia sunt să­raci. Ne e foarte greu să în­țe­le­gem că pen­tru ei viața are alte va­lori, alt ritm, alte pri­o­ri­tăți.

Une­ori ast­fel de di­fe­rențe cul­tu­rale sunt mai sub­tile, deci mai greu de se­si­zat, deși sunt mai aproape de noi. Me­reu am cre­zut că me­ri­dio­na­lii Eu­ro­pei par le­neși prin com­pa­ra­ție cu nor­di­cii doar pen­tru că tră­iesc în alt cli­mat și și-au for­mat cu tim­pul alte va­lori. Siesta spa­ni­o­li­lor, ita­li­eni­lor și gre­ci­lor este re­vol­tă­toare pen­tru ger­mani, dar asta nu în­seamnă că e lip­sită de no­imă — este doar re­ac­ția unor co­mu­ni­tăți la cli­ma­tul în care tră­iesc de mii de ani.

Al­te­ori nu na­tura este cea care mo­de­lează po­poare, ci con­junc­tu­rile is­to­rice. Când se­cole de‑a rân­dul o po­pu­la­ție este men­ți­nută în ro­bie, pusă să în­de­pli­nească po­run­cile unor stă­pâni și in­ter­zi­cându-li-se să aibă orice avere pro­prie, nu‑i de mi­rare că în cul­tura lor prin­ci­pala va­loare este un trai fără muncă, de hu­zur vo­ios.

Acum, că am fă­cut această in­tro­du­cere, hai să pri­vim îm­pre­ună spre ți­gani. An­tro­po­lo­gii spun că au ajuns în Eu­ropa din­spre In­dia, ca fu­gari din rân­du­rile unor caste in­fe­ri­oare, ex­trem de să­race, sclavi ai cas­te­lor su­pe­ri­oare. Aju­nși aici, de fapt aduși cel mai pro­ba­bil, au avut ace­eași soartă: ro­bia. Când mai multe se­cole ești pus la muncă zi de zi, fără să pros­peri în nici un fel de pe urmă tru­dei tale, etern cap­tiv al bu­nu­lui plac al stă­pâ­ni­lor, ce poți să vi­sezi? Li­ber­tate, pe­tre­ceri, un trai ușor cu cât mai pu­țină muncă. Pen­tru că de muncă te-ai să­tu­rat.

Eu unul așa cred că s‑a mo­de­lat cul­tura ți­ga­ni­lor. După dez­ro­bi­rea lor ar fi fost poate de aș­tep­tat să se ali­ni­eze va­lo­ri­lor ță­rii în care tră­iau, dar uite că se­co­lele de ro­bie au să­pat ceva în ge­ne­tica lor și vi­sele lor de va­ga­bonzi ne­îm­blân­ziți nu au dis­pă­rut. Iau de la viață tot ce pot lua cu mi­nim de efort: o mică șter­pe­leală, un ghi­cit în palmă, un pic de vră­ji­to­rie, niște co­merț cu fier vechi. Toate fără prea mult efort, fără prea multă bă­taie de cap. Iar ceea ce câștigă se duce în­tot­dea­una spre plă­ce­rile vie­ții.

Cân­te­cele ți­ga­ni­lor sunt fai­moase și nu‑s pu­țini cei ce spun că le plac. Ceea ce e fas­ci­nant în mu­zica lor este exact acest li­ber­ti­naj, această bu­cu­rie de a trăi fără gri­jile ma­te­ri­ale, de a te mul­țumi cu ceea ce poți lua ușor de la viață, chiar dacă nu pe că­ile cele mai cin­stite. Cin­stea este, în fond, o no­țiune re­la­tivă, nu‑i așa? Cine e cu ade­vă­rat cin­stit? Ni­meni. Și-atunci de ce să te mus­tre con­ști­ința pen­tru un por­to­fel șter­pe­lit? Al­ții fură mult mai mult. Fii ve­sel! Bu­cură-te de viață! Trec ți­ga­nii, trec, se duc și pe­trec…

Ro­mâ­nii, în­vă­țați de se­cole să co­pi­eze câte ceva de pe la toate nea­mu­rile care au tre­cut peste ei și apoi să cre­adă că ace­lea sunt tra­di­ți­ile lor, au îm­bră­ți­șat mai mult de­cât ar vrea să re­cu­noască acest mod de a gândi al ți­ga­ni­lor. Atâta doar că nu au cu­ra­jul să re­cu­noască asta. S‑ar simți ofen­sați să li se spună asta — a se ți­găni în limba ro­mână nu are nici­de­cum un în­țe­les po­zi­tiv. A se ți­găni e de rău.

Ade­vă­rul e că de când am abo­lit re­gu­lile în­chi­so­rii co­mu­niste, unde a nu munci nu prea era o op­țiune, avem o pro­blemă tot mai mare cu cei care ar vrea să tră­i­ască ușor fără să mun­cească. Ini­țial, într-un stat ex­trem de să­rac, era aproape im­po­si­bil. Pe mă­sură ce Ro­mâ­nia a pros­pe­rat eco­no­mic, au în­ce­put să apară și po­si­bi­li­tă­țile: fon­du­rile so­ci­ale și eco­no­mia nea­gră. Men­ta­li­ta­tea ți­gă­nească a ie­șit la su­pra­față. Hai să ciu­pim câte ceva, luăm un aju­tor de șo­maj, niște alo­ca­ții pen­tru pu­z­de­ria de co­pii pe care îi fa­cem, niște pen­sii pen­tru boli în­chi­pu­ite. Hai să fa­cem un co­merț fără acte, hai să fim ve­seli și să ne sim­țim bine. Un mic, o bere, în fond o viață avem, dă‑i dra­cu­lui pe toți, nouă să ne fie bine.

Dacă nu mă cre­deți că asta e o pro­blemă re­ală pu­teți să ve­ri­fi­cați aici sau aici. Și dacă nu vi se pare că e pro­blema voas­tră, pen­tru că voi mun­ciți și câști­gați un ban cin­stit, gân­diți-vă pu­țin unde duce men­ta­li­ta­tea aces­tor con­ce­tă­țeni ai voș­tri, spre ce op­țiuni elec­to­rale, ce fel de li­deri po­li­tici pro­mo­vează ei, ce fel de legi vor da ast­fel de po­li­ti­cieni și în ce fel de so­ci­e­tate sun­teți obli­gați să tră­iți.

Și după ce v‑ați gân­dit bine la toate, spu­neți-mi din nou că n‑are im­por­tanță, că e treaba lor, că ro­mâ­nii nu s‑au ți­gă­nit și nu se ți­gă­nesc tot mai mult în fi­e­care zi.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. o femeie

    Si eu cred ca ne-am in­te­grat prin­tre ti­gani, si nu ei s‑au in­te­grat.
    Ca­teva exem­ple din jur:
    — “ba­taie ca la usa cor­tu­lui” e un con­cept des in­tal­nit, vezi cei 60% din­tre co­pii ce o iau in mod re­gu­lat cate o palma
    — lan­turi si aur la gat. Daca ne ui­tam la ti­nuta ta­ra­nu­lui ro­man de acum 100 de ani sau a da­ci­lor, au­rul nu era in de­co­rare, dar salba de aur era in­tal­nita la ga­tul ti­gan­cii. Forma ac­tu­ala e o salba pre­lu­crata si vad multe ro­mance (dar si ro­mani ) cu 1–2‑3 lan­turi (mi­nim). Si asta vine in cul­tura in­diana.
    — ne­fo­lo­si­tul cu­vin­te­lor gen:buna ziua/la re­ve­dere. In limba ti­ga­neasca nici nu exista as­tea.
    — au un ban si il chel­tuie pe loc.
    — iau masina/haine scumpe sa vada al­tii va­loa­rea mea si sa moara de ciuda. (si mor de foame 😀 )


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.