Cum s‑au țigănit românii

Există neîn­doiel­nic locuri în lume unde a trăi înseamnă cu totul altceva decât înțelegem noi. Sunt zone unde clima este blândă și natura dar­nică, așa că nu e nevoie să cul­tivi, ci doar să culegi. Iernile aproape că nu există, să prez­ervi hrana nu are rost, căci ea se găsește mai tot tim­pul. Privim oamenii care trăi­esc acolo și ade­sea spunem despre ei, cu o oare­care super­fi­cial­i­tate, că sunt leneși, nu muncesc și de aia sunt săraci. Ne e foarte greu să înțelegem că pen­tru ei viața are alte val­ori, alt ritm, alte pri­or­ități.

Une­ori ast­fel de difer­ențe cul­tur­ale sunt mai sub­tile, deci mai greu de sesizat, deși sunt mai aproape de noi. Mereu am crezut că merid­ion­alii Europei par leneși prin com­para­ție cu nordicii doar pen­tru că trăi­esc în alt cli­mat și și-au for­mat cu tim­pul alte val­ori. Siesta span­io­lilor, ital­ie­nilor și gre­cilor este revoltă­toare pen­tru ger­mani, dar asta nu înseamnă că e lip­sită de noimă — este doar reacția unor comu­nități la cli­matul în care trăi­esc de mii de ani.

Alte­ori nu natura este cea care mod­e­lează popoare, ci con­junc­turile istorice. Când sec­ole de‑a rân­dul o pop­u­lație este mențin­ută în robie, pusă să îndeplin­ească porun­cile unor stăpâni și interzicându-li-se să aibă orice avere pro­prie, nu‑i de mirare că în cul­tura lor prin­ci­pala val­oare este un trai fără muncă, de huzur voios.

Acum, că am făcut această intro­duc­ere, hai să privim împre­ună spre țigani. Antropologii spun că au ajuns în Europa din­spre India, ca fugari din rân­durile unor caste infe­rioare, extrem de sărace, sclavi ai castelor supe­rioare. Ajunși aici, de fapt aduși cel mai prob­a­bil, au avut aceeași soartă: robia. Când mai multe sec­ole ești pus la muncă zi de zi, fără să pros­peri în nici un fel de pe urmă trudei tale, etern cap­tiv al bunului plac al stăpânilor, ce poți să visezi? Lib­er­tate, petre­ceri, un trai ușor cu cât mai puțină muncă. Pen­tru că de muncă te-ai sătu­rat.

Eu unul așa cred că s‑a mod­e­lat cul­tura țiganilor. După dezro­birea lor ar fi fost poate de aștep­tat să se alin­ieze val­o­rilor țării în care trăiau, dar uite că sec­olele de robie au săpat ceva în genet­ica lor și visele lor de vagabonzi neîm­blânz­iți nu au dis­părut. Iau de la viață tot ce pot lua cu minim de efort: o mică șter­pe­leală, un ghicit în palmă, un pic de vrăji­to­rie, niște com­erț cu fier vechi. Toate fără prea mult efort, fără prea multă bătaie de cap. Iar ceea ce câștigă se duce întot­deauna spre plăcer­ile vieții.

Cân­te­cele țiganilor sunt faimoase și nu‑s puțini cei ce spun că le plac. Ceea ce e fasci­nant în muz­ica lor este exact acest lib­erti­naj, această bucurie de a trăi fără gri­jile mate­ri­ale, de a te mulțumi cu ceea ce poți lua ușor de la viață, chiar dacă nu pe căile cele mai cin­stite. Cin­stea este, în fond, o noți­une rel­a­tivă, nu‑i așa? Cine e cu ade­vărat cin­stit? Nimeni. Și-atunci de ce să te mus­tre conști­ința pen­tru un portofel șter­pelit? Alții fură mult mai mult. Fii vesel! Bucură-te de viață! Trec țiganii, trec, se duc și petrec…

Românii, învățați de sec­ole să copieze câte ceva de pe la toate nea­murile care au tre­cut peste ei și apoi să creadă că ace­lea sunt tradiți­ile lor, au îmbrățișat mai mult decât ar vrea să recunoască acest mod de a gândi al țiganilor. Atâta doar că nu au cura­jul să recunoască asta. S‑ar simți ofen­sați să li se spună asta — a se țigăni în limba română nu are nicide­cum un înțe­les poz­i­tiv. A se țigăni e de rău.

Ade­vărul e că de când am abolit reg­ulile închisorii comu­niste, unde a nu munci nu prea era o opți­une, avem o prob­lemă tot mai mare cu cei care ar vrea să trăi­ască ușor fără să muncească. Inițial, într-un stat extrem de sărac, era aproape imposi­bil. Pe măsură ce Româ­nia a pros­perat eco­nomic, au început să apară și posi­bil­itățile: fon­durile sociale și econo­mia nea­gră. Men­tal­i­tatea țigănească a ieșit la suprafață. Hai să ciupim câte ceva, luăm un aju­tor de șomaj, niște alo­cații pen­tru puzde­ria de copii pe care îi facem, niște pen­sii pen­tru boli închipuite. Hai să facem un com­erț fără acte, hai să fim veseli și să ne simțim bine. Un mic, o bere, în fond o viață avem, dă‑i drac­u­lui pe toți, nouă să ne fie bine.

Dacă nu mă cre­deți că asta e o prob­lemă reală puteți să ver­i­fi­cați aici sau aici. Și dacă nu vi se pare că e prob­lema voas­tră, pen­tru că voi munciți și câști­gați un ban cin­stit, gândiți-vă puțin unde duce men­tal­i­tatea aces­tor con­cetățeni ai voștri, spre ce opți­uni elec­torale, ce fel de lid­eri politici pro­movează ei, ce fel de legi vor da ast­fel de politi­cieni și în ce fel de soci­etate sun­teți oblig­ați să trăiți.

Și după ce v‑ați gân­dit bine la toate, spuneți-mi din nou că n‑are impor­tanță, că e tre­aba lor, că românii nu s‑au țigănit și nu se țigă­nesc tot mai mult în fiecare zi.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. o femeie

    Si eu cred ca ne-am inte­grat printre tigani, si nu ei s‑au inte­grat.
    Cat­eva exem­ple din jur:
    — "bataie ca la usa cor­tu­lui" e un con­cept des intal­nit, vezi cei 60% din­tre copii ce o iau in mod reg­u­lat cate o palma
    — lan­turi si aur la gat. Daca ne uitam la tin­uta taran­u­lui roman de acum 100 de ani sau a dacilor, aurul nu era in dec­o­rare, dar salba de aur era intal­nita la gatul tigancii. Forma actu­ala e o salba pre­lu­crata si vad multe romance (dar si romani ) cu 1–2‑3 lan­turi (minim). Si asta vine in cul­tura indi­ana.
    — nefolosi­tul cuvin­telor gen:buna ziua/la revedere. In limba tiganeasca nici nu exista astea.
    — au un ban si il chel­tuie pe loc.
    — iau masina/haine scumpe sa vada altii val­oarea mea si sa moara de ciuda. (si mor de foame 😀 )


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu