Abuzați-ne, că ne place!

Par­la­men­tul României votează legi favor­a­bile corupției și nimeni nu are nimic de obiec­tat. Prob­a­bil că ne place așa, vrem să fim con­duși de infrac­tori care se scutesc pe ei înșiși de preved­er­ile legilor, așezându-se dea­supra lor. În fond românii întot­deauna au con­sid­erat că a fi șef îți dă drep­tul să eludezi reg­ulile, să muncești puțin sau chiar deloc și să iei partea leu­lui. De aia e bine să fii șef. Cred că trei sfer­turi din­tre tinerii români pe care i‑am cunos­cut de‑a lun­gul tim­pu­lui își doreau să dev­ină man­ageri cât mai rapid posi­bil — puțini sunt cei care aveau o agendă pro­fe­sion­ală de împlinit, cei mai mulți visau muncă puțină, bani mulți și priv­i­legii de șef. Prob­a­bil că de aia nu au nimic de obiec­tat când șefii politici ai României își extind priv­i­legi­ile.

Ultima găsel­niță a par­la­men­tar­ilor este cea cu abuzul în ser­vi­ciu. Tradusă pe înțe­le­sul tuturor, aleșii noștri corupți vor ca abuzul comis fără pre­med­itare să nu fie pedep­sit, pen­tru că incom­pe­tența nu tre­buie sancțion­ată penal. Cum intenția de a comite abuzul e mai greu de dovedit, pen­tru că e nevoie de mar­tori și probe care sunt difi­cil de adunat, rezultă că abuzurile din tre­cut și cele din viitor vor fi mai ușor de jus­ti­fi­cat printr‑o sim­plă ridi­care din umeri: n‑am știut că o să iasă prost!

Să luăm un caz con­cret. Un pri­mar, aju­tat de con­sil­iul local, decide să chel­tuie mulți bani pe reabil­itarea cen­tralelor ter­mice din oraș, deși cea mai mare parte a pop­u­lației a tre­cut deja la cen­trale de aparta­ment. Banii se duc la o firmă despre care toată lumea știe că e "agreată". După ce se ter­mină cu reabil­itarea, pri­marul se apucă și cumpără cen­trale pro­prii pen­tru școli, spi­tal și clădirile primăriei, pe care le deconectează de la sis­temul cen­tral­izat. Mai trece un an și con­stată apoi că cen­tralele ter­mice ale orașu­lui tre­buie să intre în fal­i­ment pen­tru că nu mai au clienți. În viz­iunea par­la­men­tar­ilor noștri asta nu se numește abuz în ser­vi­ciu, pen­tru că pri­marul nu a furat. Poate că doar a "greșit" nițel în luarea decizi­ilor, dar nici vorbă de intenție. Așa că DNA-ul n‑are ce căuta în subiecte de genul ăsta, nu e tre­aba lor să ancheteze incom­pe­tențele admin­is­tra­tive.

De alt­fel incom­pe­tența este numele de botez al mul­tor funcționari din admin­is­trați­ile stat­u­lui. Am avut prile­jul în ultima vreme să am con­tact mai des cu ast­fel de per­son­aje, unele chiar cu doc­tor­ate — pe care nu uită să ți le vâre sub nas la fiecare frază: după cum bine spunea dom­nul doc­tor Icsulescu… — și măr­turis­esc că sunt îngrozit de lipsa lor de cunoșt­ințe ele­mentare. După mulți ani de băltire în pro­pria sufi­ciență, au ajuns să fie con­vinși de tot ce le trece prin minte și tot ce le iese pe gură. Și e foarte greu să convingi pe cineva că vor­bește prostii când el e sigur că deține ade­vărul abso­lut.

Și-mi imag­inez cât de com­pli­cat tre­buie să fie să vii în frun­tea unei insti­tuții plină de oameni de genul ăsta, să încerci să schimbi lucrurile luptându-te cu mulțimea de incom­pe­tenți care îți explică fiecare pe limba lui de ce nu este bine ce vrei tu să faci și de ce tre­buie să lași lucrurile așa cum sunt ca să nu apară prob­leme. E nevoie de o răb­dare de fier și de o per­se­v­erență de oțel, pen­tru că spec­imenele astea nu‑s prea ușor de înlă­tu­rat. Au în apărarea lor legi care‑i fac teri­bil de com­pli­cat de dat afară și știu să se prevaleze de ele cu îndemânare și vicle­nie, trăgând de timp până când renunți sau ești înlocuit pen­tru lipsa de per­for­manță a insti­tuției.

Trăim într‑o lume bol­navă. Oamenii nu mai dis­t­ing între bine și rău, între ade­văr și min­ci­ună, între incom­pe­tență și hoție, între corect și corupt. Românii își aleg infrac­tori în frun­tea orașelor și comunelor, deși văd cu ochii lor la ce nivel de corupție a ajuns țara. Pe fon­dul aces­tui para­dox, politi­cienii ne între­abă dacă vrem pâine sau cătușe. Cum s‑ar zice, dacă vrem pâine, e musai să‑i lăsăm să fure. Iar noi zicem că sun­tem de acord. Unde dracu' se duce lumea asta?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. daniel

    Daca ar fi sa-ti raspund la intre­barea de final, fara sa ma gan­desc prea mult, as for­mula raspun­sul cam asa: "Lumea asta se duce dupa bani. Si cum bine se stie ca banul e ochiul drac­u­lui, e foarte clar. Se duce drac­u­lui"
    Dar sa nu cadem intr-un pes­imism dezarmant. Ala cu ochiul (adica dracul), are si el dus­manii lui. Numai sa‑i lasam sa intre in lupta…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu