Ați observat probabil că nu povestesc foarte multe despre familia mea. Nu e o întâmplare, e o alegere. Cred că chestiunile legate de familie sunt prea personale ca să le înfățișezi tuturor, fără discernământ. Astăzi am să fac o excepție, însă. Am să mă laud cu lucrarea de licență a lui Răzvan, fiul meu mai mare, care tocmai a terminat a doua facultate — Școala Națională de Arte, specializarea Grafică. Iar lucrarea de licență este o animație. Despre care îl las chiar pe el să vă spună câteva cuvinte.
Abiogeneza sau biopoiesis, este procesul prin care viața ar putea să apară din compuși chimici simpli, anorganici. În contrast cu biogeneza, care presupune că viața nu poate apărea decât din alte forme de viață, această teorie a fost formulată de greci în perioada antică (generatio spontanea), iar apoi înlocuită în timpul evului mediu cu ideea de omne vivum ex ovo – toată viața vine dintr-un ou.
Ipotezele științifice cu privire la originile vieții pot fi împărțite în mai multe categorii. Cele mai multe abordări au investigat modul în care moleculele de autoreplicare sau părțile lor componente au venit în existența. Multe din metode propun fulgerele, radiațiile sau chiar meteoriți ca fiind catalizatorul pentru trecerea de la materie anorganică la viață. Condițiile existente pe pământ acum miliarde de ani împreună cu legile universale ale fizicii au definit felul în care viața sa dezvoltat ulterior. În cazul în care aceste variabile ar fi schimbate, modul în care viața s-ar fi format ar fi fost complet diferit. Un singur element chimic în cantitate mai mare sau mai mică ar fi schimbat “temelia” în mod radical, iar organismele rezultate ar fi fost cu totul altele. Modul exact în care viața apare în univers rămâne deocamdată – în mare – un mister. Putem prin puterea imaginației să ne închipuim însă aceste scenarii diferite în care viata sar putea dezvolta în medii și condiții diferite pentru a răspunde unor întrebări legate de evoluție și pentru a ne desprinde de percepțiile convenționale asupra vieții.
Pentru a considera un mecanism dinamic și viu acesta trebuie să îndeplinească câteva condiții de bază: să poată sa poată absorbi energie din mediul său, să o poată stoca și să o poată consuma cu un scop bine definit care să-i asigure supraviețuirea și, nu în ultimul rând, să se poată reproduce, în acest caz să poată construi o copie identică a sa. Un circuit electronic poate, schematic, să îndeplinească aceste funcții cu componentele necesare, cea de copiere fiind asigurată prin printare 3D. Pornind de aici, putem crea subdiviziunile specifice unui organism viu convențional. O piesă de hardware modulară ar deveni omologul celulei iar aceste piese s-ar asambla pentru a deveni componente complexe organe ce la rândul lor vor servi într-o mașină. Aceste mașini ar forma la rândul lor un ecosistem echilibrat și sustenabil.
Plantele ar putea fi înlocuite spre exemplu cu ceea ce sunt ele la bază și în realitate: uzine chimice ce transformă oxigenul în dioxid de carbon. Pasul următor după o creștere în complexitate ar fi apariția ideei de inteligență artificială și ceea ce noi numim conștiință. Toate acestea se pot petrece într-un interval de timp foarte scurt, ce poate fi ilustrat prin timelapse. Evoluția biologică este limitată și de neobservat la o scară temporală mică, pe când cea tehnologică poate accelera și crește în mod exponențial. Evoluția de la organisme unicelulare la cele complexe ar dura minute de la acestea la inteligență, câteva secunde. Într-un context mai larg, toată evoluția poate fi prezentată ca un mockumentary (un pseudodocumentar) animat, într-un format de tipul “Teleenciclopedia” dar cu un timp de rulare mult mai scurt.
9:07
Bravo Razvan! Originalitatea este evidenta. Toata admiratia mea pentru asta.
Dar, daca am inteles eu bine, va fi o lume noua, fara oamenii de tip “conventional”. Masini printre masini. Si, “unde dragoste nu e, nimic nu e…”