Ați ob­ser­vat pro­ba­bil că nu po­ves­tesc foarte multe des­pre fa­mi­lia mea. Nu e o în­tâm­plare, e o ale­gere. Cred că ches­tiu­nile le­gate de fa­mi­lie sunt prea per­so­nale ca să le în­fă­ți­șezi tu­tu­ror, fără dis­cer­nământ. As­tăzi am să fac o ex­cep­ție, însă. Am să mă laud cu lu­cra­rea de li­cență a lui Răzvan, fiul meu mai mare, care toc­mai a ter­mi­nat a doua fa­cul­tate — Școala Na­țio­nală de Arte, spe­cia­li­za­rea Gra­fică. Iar lu­cra­rea de li­cență este o ani­ma­ție. Des­pre care îl las chiar pe el să vă spună câ­teva cuvinte.

Abi­o­ge­neza sau bi­o­po­ie­sis, este pro­ce­sul prin care viața ar pu­tea să apară din com­puși chi­mici sim­pli, anor­ga­nici. În con­trast cu bi­o­ge­neza, care pre­su­pune că viața nu poate apă­rea de­cât din alte forme de viață, această te­o­rie a fost for­mu­lată de greci în pe­ri­oada an­tică (ge­ne­ra­tio spon­ta­nea), iar apoi în­lo­cu­ită în tim­pul evu­lui me­diu cu ideea de omne vi­vum ex ovo – toată viața vine din­tr­-un ou.

Ipo­te­zele ști­in­ți­fice cu pri­vire la ori­gi­nile vie­ții pot fi îm­păr­țite în mai multe ca­te­go­rii. Cele mai multe abor­dări au in­ves­ti­gat mo­dul în care mo­le­cu­lele de auto­replicare sau păr­țile lor com­po­nente au ve­nit în exis­tența. Multe din me­tode pro­pun ful­ge­rele, ra­di­a­ți­ile sau chiar me­te­o­riți ca fi­ind ca­ta­li­za­to­rul pen­tru tre­ce­rea de la ma­te­rie anor­ga­nică la viață. Con­di­ți­ile exis­tente pe pământ acum mi­li­arde de ani îm­pre­ună cu le­gile uni­ver­sale ale fi­zi­cii au de­fi­nit fe­lul în care viața s­a dezvol­tat ul­te­rior. În ca­zul în care aceste va­ri­a­bile ar fi schim­bate, mo­dul în care viața s­-ar fi for­mat ar fi fost com­plet di­fe­rit. Un sin­gur ele­ment chi­mic în can­ti­tate mai mare sau mai mică ar fi schim­bat “te­me­lia” în mod ra­di­cal, iar or­ga­nis­mele re­zul­tate ar fi fost cu to­tul al­tele. Mo­dul exact în care viața apare în uni­vers rămâne deo­cam­dată – în mare – un mis­ter. Pu­tem prin pu­te­rea ima­gi­na­ției să ne în­chi­puim însă aceste sce­na­rii di­fe­rite în care vi­ata s­ar pu­tea dezvolta în me­dii și con­di­ții di­fe­rite pen­tru a răs­punde unor în­tre­bări le­gate de evo­lu­ție și pen­tru a ne des­prinde de per­cep­ți­ile con­ven­țio­nale asu­pra vieții.

Pen­tru a con­si­dera un me­ca­nism di­na­mic și viu acesta tre­buie să în­de­pli­nească câ­teva con­di­ții de bază: să poată sa poată ab­sorbi ener­gie din me­diul său, să o poată stoca și să o poată con­suma cu un scop bine de­fi­nit ­ care să-­i asi­gure su­pra­vie­țu­i­rea ­ și, nu în ul­ti­mul rând, să se poată re­pro­duce, în acest caz să poată con­strui o co­pie iden­tică a sa. Un cir­cuit elec­tro­nic poate, sche­ma­tic, să în­de­pli­nească aceste func­ții cu com­po­nen­tele ne­ce­sare, cea de co­pi­ere fi­ind asi­gu­rată prin prin­tare 3D. Por­nind de aici, pu­tem crea sub­di­vi­ziu­nile spe­ci­fice unui or­ga­nism viu con­ven­țio­nal. O piesă de har­dware mo­du­lară ar de­veni omo­lo­gul ce­lu­lei iar aceste piese s­-ar asam­bla pen­tru a de­veni com­po­nente com­plexe ­ or­gane ­ ce la rân­dul lor vor servi în­tr­-o ma­șină. Aceste ma­șini ar forma la rân­dul lor un eco­sis­tem echi­li­brat și sustenabil.

Plan­tele ar pu­tea fi în­lo­cu­ite spre exem­plu cu ceea ce sunt ele la bază și în re­a­li­tate: uzine chi­mice ce trans­formă oxi­ge­nul în di­o­xid de car­bon. Pa­sul ur­mă­tor după o creș­tere în com­ple­xi­tate ar fi apa­ri­ția ideei de in­te­li­gență ar­ti­fi­ci­ală și ceea ce noi nu­mim con­ști­ință. Toate aces­tea se pot pe­trece în­tr­-un in­ter­val de timp foarte scurt, ce poate fi ilus­trat prin time­lapse. Evo­lu­ția bi­o­lo­gică este li­mi­tată și de ne­ob­ser­vat la o scară tem­po­rală mică, pe când cea teh­no­lo­gică poate ac­ce­lera și crește în mod ex­po­nen­țial. Evo­lu­ția de la or­ga­nisme uni­ce­lu­lare la cele com­plexe ar dura mi­nute ­ de la aces­tea la in­te­li­gență, câ­teva se­cunde. În­tr­-un con­text mai larg, toată evo­lu­ția poate fi pre­zen­tată ca un mo­c­ku­men­tary  (un pseudo­documentar) ani­mat, în­tr­-un for­mat de ti­pul “Te­le­en­ci­clo­pe­dia” dar cu un timp de ru­lare mult mai scurt.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. daniel

    Bravo Razvan! Ori­gi­na­li­ta­tea este evi­denta. Toata ad­mi­ra­tia mea pen­tru asta.
    Dar, daca am in­te­les eu bine, va fi o lume noua, fara oa­me­nii de tip “con­ven­tio­nal”. Ma­sini prin­tre ma­sini. Si, “unde dra­goste nu e, ni­mic nu e…”


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.