Într‑o fo­to­gra­fie cu­leasă de pe Twit­ter, două fe­mei mu­sul­mane ce poartă bu­rka tra­ver­sează un loc de plajă unde o mul­țime de ti­nere au doar cos­tume de baie su­mare. Ima­gi­nea este di­so­nantă, con­tra­ri­antă, ca și cum ar fi un co­laj pop art ne­re­u­șit. Pri­vești mai atent și în­țe­legi că nu e nici un tru­caj, fe­me­ile mu­sul­mane au ales să tra­ver­seze spa­țiul acela, au ig­no­rat con­tras­tul cul­tu­ral, de­fi­lându-și aus­te­ri­ta­tea re­li­gi­oasă prin mij­lo­cul de­ca­den­ței mo­rale a oc­ci­den­ta­li­lor.

Pen­tru un ochi atent există și alte de­ta­lii in­te­re­sante. Fe­me­ile mu­sul­mane au genți. În ță­rile isla­mu­lui pro­fund, în frunte cu Ara­bia Sa­u­dită, dar chiar și în Emi­rate sau în Qa­tar, așa ceva nu este po­si­bil. Acest ac­ce­so­riu ves­ti­men­tar nu este per­mis de buna tra­di­ție mu­sul­mană, însă într‑o țară eu­ro­peană res­tric­ți­ile se mai în­moaie pu­țin, în­gă­du­indu-le această mică fri­vo­li­tate. Este tri­bu­tul mo­dest pe care isla­mul îl face în nu­mele in­te­gră­rii în cul­tura eu­ro­peană. Dar lu­cru­rile se opresc aici. Tru­pu­rile fe­me­i­lor tre­buie aco­pe­rite din creș­tet până în tălpi.

Apoi, în fun­dal ve­deți cele trei ti­nere eu­ro­pene. Ex­pre­sia de pe chi­pul lor e eloc­ventă: sur­priza de a ve­dea fe­mei cu bu­rka într-un loc de plajă e ne­di­si­mu­lată. Și nu e doar sur­priza, ci și un sen­ti­ment de com­pă­ti­mire pe care ochii lor îl tră­dează. E lim­pede că nu e nici o plă­cere să te dra­pezi în ne­gru într‑o zi to­ridă de vară. E ușor de ima­gi­nat do­goa­rea, transpi­ra­ția, di­scon­for­tul. Pen­tru o tâ­nără cres­cută în tra­di­ți­ile oc­ci­den­tu­lui, a um­bla în­veș­mân­tat în ne­gru sub soa­rele fi­er­binte este ini­ma­gi­na­bil, tre­buie să fii ne­bun.

Ce rost are păs­tra­rea tra­di­ției mu­sul­mane în mij­lo­cul unei ci­vi­li­za­ții unde li­ber­ta­tea in­di­vi­du­ală e atât de mare în­cât a în­ce­put să-și dă­u­neze sieși? Ce sens ra­țio­nal și mo­ral mai are bu­rka mu­sul­mană când în ju­rul tău sunt mii de cor­puri dezgo­lite? Pe cine pro­te­jează haina nea­gră și îm­po­triva a ce? Ten­ta­ți­ile car­nale ale băr­ba­tu­lui mu­sul­man nu mai pot fi în­frâ­nate prin por­tul aus­ter, căci în ju­rul lui de­fi­lează în fi­e­care clipă fuste scurte, de­col­te­uri ge­ne­roase, șol­duri le­gă­nând. Onoa­rea fe­meii mu­sul­mane pro­ba­bil că e o pa­lidă con­so­lare când se com­pară cu fe­me­ile eu­ro­pene, ce-și ex­pun fru­mu­se­țea mai mult sau mai pu­țin na­tu­rală fără nici o res­tric­ție. Mă gân­desc că, dacă aș fi mu­sul­man, băr­bat sau fe­meie, aș re­simți zi de zi o frus­trare cres­cândă în față aces­tor in­sol­va­bile dis­cre­panțe cul­tu­rale.

Sin­gura cale ra­țio­nală de a so­lu­ționa această per­ma­nentă con­tra­dic­ție este să ac­cepți in­te­gra­rea. Dar pe ca­lea asta apucă prea pu­țini din­tre mu­sul­mani. Așa că bu­rka rămâne arma re­zis­ten­ței lor la schim­bare, de­cla­ra­ția per­ma­nentă de dez­a­cord cu cul­tura eu­ro­peană, aten­ta­tul paș­nic să­vâr­șit zil­nic îm­po­triva unei ci­vi­li­za­ții de a că­rei bu­năs­tare se fo­lo­sesc, dar pe ale că­rei li­ber­tăți le-ar vrea su­pri­mate.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.