Într‑o fotografie culeasă de pe Twitter, două femei musulmane ce poartă burka traversează un loc de plajă unde o mulțime de tinere au doar costume de baie sumare. Imaginea este disonantă, contrariantă, ca și cum ar fi un colaj pop art nereușit. Privești mai atent și înțelegi că nu e nici un trucaj, femeile musulmane au ales să traverseze spațiul acela, au ignorat contrastul cultural, defilându-și austeritatea religioasă prin mijlocul decadenței morale a occidentalilor.
Pentru un ochi atent există și alte detalii interesante. Femeile musulmane au genți. În țările islamului profund, în frunte cu Arabia Saudită, dar chiar și în Emirate sau în Qatar, așa ceva nu este posibil. Acest accesoriu vestimentar nu este permis de buna tradiție musulmană, însă într‑o țară europeană restricțiile se mai înmoaie puțin, îngăduindu-le această mică frivolitate. Este tributul modest pe care islamul îl face în numele integrării în cultura europeană. Dar lucrurile se opresc aici. Trupurile femeilor trebuie acoperite din creștet până în tălpi.
Apoi, în fundal vedeți cele trei tinere europene. Expresia de pe chipul lor e elocventă: surpriza de a vedea femei cu burka într-un loc de plajă e nedisimulată. Și nu e doar surpriza, ci și un sentiment de compătimire pe care ochii lor îl trădează. E limpede că nu e nici o plăcere să te drapezi în negru într‑o zi toridă de vară. E ușor de imaginat dogoarea, transpirația, disconfortul. Pentru o tânără crescută în tradițiile occidentului, a umbla înveșmântat în negru sub soarele fierbinte este inimaginabil, trebuie să fii nebun.
Ce rost are păstrarea tradiției musulmane în mijlocul unei civilizații unde libertatea individuală e atât de mare încât a început să-și dăuneze sieși? Ce sens rațional și moral mai are burka musulmană când în jurul tău sunt mii de corpuri dezgolite? Pe cine protejează haina neagră și împotriva a ce? Tentațiile carnale ale bărbatului musulman nu mai pot fi înfrânate prin portul auster, căci în jurul lui defilează în fiecare clipă fuste scurte, decolteuri generoase, șolduri legănând. Onoarea femeii musulmane probabil că e o palidă consolare când se compară cu femeile europene, ce-și expun frumusețea mai mult sau mai puțin naturală fără nici o restricție. Mă gândesc că, dacă aș fi musulman, bărbat sau femeie, aș resimți zi de zi o frustrare crescândă în față acestor insolvabile discrepanțe culturale.
Singura cale rațională de a soluționa această permanentă contradicție este să accepți integrarea. Dar pe calea asta apucă prea puțini dintre musulmani. Așa că burka rămâne arma rezistenței lor la schimbare, declarația permanentă de dezacord cu cultura europeană, atentatul pașnic săvârșit zilnic împotriva unei civilizații de a cărei bunăstare se folosesc, dar pe ale cărei libertăți le-ar vrea suprimate.
Lasă un comentariu