Merg pe stradă și mă gân­desc că într‑o zi am să dau și eu peste un ho­mo­se­xual din ăsta care ame­nință fa­mi­lia tra­di­țio­nală din Ro­mâ­nia. Nu știu, zău, ce am să fac în clipa aia, os­ci­lez în­tre do­rința creș­ti­nească de a‑i tro­sni una în nu­mele Ta­tă­lui și cu­ri­o­zi­ta­tea de a afla cum pro­ce­dează ăș­tia de‑s așa de pe­ri­cu­loși. Pre­su­pun că au un fel de dis­po­zi­tiv spe­cial de con­ver­tit he­te­ro­se­xu­a­lii și, dacă te prind la în­ghe­su­ială, te ira­di­ază cu el de nu-ți mai tre­buie fe­mei nici­o­dată în viața ta. Feri, Doamne!

Pe de altă parte sunt aproape si­gur că în mai bine de cinci­zeci de ani de viață oi fi dat mâna cu des­tui ho­mo­se­xu­ali ne­de­cla­rați pe față (de vreo câ­țiva sunt chiar si­gur) și uite că am scă­pat, nu mi s‑a în­tâm­plat ni­mic, nu flu­ier după băr­bați și nici nu‑i pri­vesc lan­gu­ros. Poate că m‑am năs­cut eu cu vreun an­ti­dot na­tu­ral și nu se li­pește de mine, mai știi…

Din câte aud mul­țime de popi s‑au plim­bat prin țară, că­del­ni­țând cu spor pen­tru adu­na­rea sem­nă­tu­ri­lor ne­ce­sare schim­bă­rii con­sti­tu­ției în așa fel în­cât să‑i oprim pe acești di­a­voli de ho­mo­se­xu­ali. Tre­buie să fi fost un efort des­tul de mare, co­or­do­nat cu pri­ce­pere, că nu‑i ușor să ajungi la trei mi­li­oane de creș­tini și să le iei sem­nă­tu­rile. Dar avem no­roc, căci treaba s‑a sfâr­șit cu bine și acum sun­tem gata să mo­di­fi­căm toate le­gile și să scriem în ele cu cine ne pu­tem băga în pat ca să fim o fa­mi­lie tra­di­țio­nală și creș­tin or­to­doxă. Eu unul sper doar să nu se exa­ge­reze cu pre­ve­de­rile as­tea ju­ri­dice, că ris­căm să scoa­tem în afara le­gii și pe niște buni și ne­vi­no­vați creștini.

De pildă ar fi bine să pre­ci­zăm că o fa­mi­lie tra­di­țio­nală creș­tină este și aia în care el vine mai me­reu beat acasă și o zvântă în bă­taie pe con­soartă, cu con­di­ția ca dum­neaei să fie de sex opus și să fi fă­cut cu­nu­nie re­li­gi­oasă. Un alt mo­del de fa­mi­lie tra­di­țio­nală este cea în care ea e ple­cată în Ita­lia, iar el în Spa­nia și co­piii sunt de iz­be­liște — nici asta nu e o pro­blemă dacă pă­rin­ții sunt de sex opus. Mai există și mo­de­lul în care amân­doi beau de rup și ea naște în fi­e­care an un co­pil, deși nu prea au ce le da de mân­care — nu e pro­blemă, bine că nu sunt ho­mo­se­xu­ali. Ca să nu mai vor­bim de mo­de­lul fa­mi­liei tra­di­țio­nale în  care amân­doi se dră­cu­iesc de di­mi­neața până seara, da’ stau îm­pre­ună “de dra­gul co­pi­i­lor” — ti­pul ăsta cică e mai răs­pân­dit, da’ e ok, dacă sunt he­tero. Era să uit de fa­mi­lia tra­di­țio­nală în care el și‑o trage cu alte per­soane (nu con­tează se­xul), iar ea la fel, însă sunt de­si­gur niște buni creș­tini or­to­do­cși pen­tru că for­mează un cu­plu ab­so­lut co­res­pun­ză­tor cu de­fi­ni­ția sta­bi­lită de căr­țile sfinte. Și-am mai au­zit că ar exista unii domni fa­mi­liști care se mai uită pe niște site-uri de-alea mai de­șăn­țate, unde cică ar fi fil­mu­lețe cu fe­mei care fac sex îm­pre­ună — de­si­gur, asta nu în­seamnă că ei nu sunt niște buni creș­tini care res­pectă tra­di­ția și des­cu­ra­jează ho­mo­se­xu­a­li­ta­tea. Cin­ste lor!

Acuma să nu mă în­țe­le­geți greșit: ca­zu­rile as­tea de mai sus sunt rare la noi. Nu bă­u­tura și vi­o­lența do­mes­tică, nici aban­do­nul co­pi­i­lor sau lipsa de pre­o­cu­pare pen­tru buna lor edu­ca­ție sunt ame­nin­țări la adresa fa­mi­liei tra­di­țio­nale. Ade­vă­ra­tul pe­ri­col vine de la cohor­tele de ho­mo­se­xu­ali care um­blă ru­jați și cu pan­tofi cu toc și dis­trug fa­mi­li­ile creș­ti­ni­lor ro­mâni. După cum vă zi­ceam, nu e clar cum pro­ce­dează, pro­ba­bil că‑s cam ca vam­pi­rii și vâr­co­la­cii, te mu­șcă de gât pe ne­aș­tep­tate și pac! te-au fă­cut ho­mo­se­xual, dar toc­mai pen­tru că nu știm e bine să fim vigilenți.

Și ce poate fi mai ni­me­rit de­cât să scriem în con­sti­tu­ție că fa­mi­lia nu poate fi for­mată de­cât din două per­soane de sex opus? Pen­tru că de în­dată ce vom fi scris asta, toți ho­mo­se­xu­a­lii din țară or să în­ceapă să urle de du­rere, pre­cum vâr­co­la­cii la ve­de­rea us­tu­ro­i­u­lui, și-or să moară în chi­nuri sau or să fugă cât îi țin pi­cioa­rele că­tre Eu­ropa, ne­no­ro­cita aia care ni i‑a tri­mis pe cap, de nu mai pu­tem să ne ba­tem ne­ves­tele în li­niște în ca­drul creș­ti­nesc al fa­mi­li­i­lor noas­tre tradiționale!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. daniel

    Eu cred ca in­tram cu po­ves­tea asta, iar si iar, in ace­easi cap­cana po­li­tica mizerabila.
    Exista mi­no­ri­tati se­xu­ale? Da. Tre­buie tra­tate cu to­le­ranta? Da. Si vorba lui Johan­nis, punct. De ce tre­buie s‑o tot ba­tem in cap cu ca­sa­to­ria si alte ase­me­nea? E o falsa pro­blema. Cred ca ma­jo­ri­ta­tea ho­mo­se­xu­a­li­lor isi tra­iesc vi­ata fara a dori ne­a­pa­rat sa for­meze un cu­plu in­sti­tu­tio­na­li­zat, asa cum, nu­me­rosi he­te­ro­se­xu­ali, nu-si do­resc sa ofi­ci­a­li­zeze o ca­sa­to­rie si tra­iesc mult timp, sau toata vi­ata, im­pre­una. De ce atata zgo­mot po­li­tic pen­tru ca­sa­to­ria asta in­tre per­soane de ace­lasi sex? Poate doar pen­tru ca ame­ri­ca­nii au in­trat la un mo­ment dat in pana de idei sau ex­pe­ri­mente cu ba­taie lunga? Poate ar tre­bui sa ne gan­dim daca nu cumva ca­sa­to­ria tra­di­tio­nala e pe­ri­mata? Si atunci pu­tem vorbi, “pe cu­rat”, de toleranta?

  2. Ungureanu Dumitru

    De­u­năzi de­cla­ram că țin cu ”ur­sul” și după ce au tă­bă­rât ”vâ­nă­to­rii vir­tu­ali”, a tre­buit să de­clar că țin și cu ”Scu­fița Ro­șie”. Am au­zit că și tu ai stâr­nit ceva dez­ba­teri pe tema asta. Acum că ai des­chis acest su­biect, din ace­eași per­spec­tivă, am zis că în acest caz nu pot să țin cu ”ursu”, dar hai să fiu mă­car să fiu to­le­rant. Creș­tin fi­ind, acum am o altă pro­blemă… Ob­serv că cele trei mi­li­oane de creș­tini sunt buni spe­cia­liști în ”iu­bire ero­tică” (Eros) și calcă în pi­cioare tot ce ține de ”iu­bi­rea creș­tină” (Agape). Dacă nici to­le­rant nu poți să fi , atunci cum poți să în­țe­legi iu­bi­rea lui Dum­ne­zeu că­tre om, că­tre orice om, “Iu­deu sau Elin, băr­bat sau fe­meie, drept sau ne­drept, bun sau pă­că­tos”. Aș­tept ”creș­ti­nii virtuali”!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.