Sensibilitățile domnului Ponta

Dom­nul Ponta este supărat nevoie mare că Iohan­nis s‐a așezat la Masa Tăcerii. Zice‐se că ar fi interzis, scrie pe niște plăcuțe pe‐acolo, prin parc. Însă în afară de plăcuțe — scrise nu se știe de cine — se pare că n‐ar exista nici o regle­mentare con­cretă care să interz­ică asta. Cică în Con­sil­iul Județean Gorj s‐a luat la un moment dat în dis­cuție subiec­tul pro­te­jării lucrărilor, dar nu s‐a ajuns la nici o con­cluzie și regle­mentarea nu s‐ar mai fi dat. În fine…

În prin­cipiu și eu cred că nu e toc­mai cel mai nimerit lucru să începem toți să ne așezăm pe câte o operă de artă. Deci nici dom­nul Iohan­nis n‐ar fi tre­buit să‐și odi­h­nească pos­te­ri­orul pe scaunele lui Brân­cuși. Dar mă gân­desc că e destul de com­pli­cat să te asig­uri că nimeni n‐o face. Ar însemna să pui pază per­ma­nentă acolo, ceea ce e cam mult totuși. Sau să pui un gard, ceea ce ar strica aspec­tul estetic. Deci de la teorie la prac­tică e ceva mai difi­cil de tre­cut.

Apoi aș spune că există și alte mon­u­mente, de data asta nat­u­rale, pe care se cațără tot felul de ghi­ol­bani con­cetățeni ai noștri și dom­nul Ponta nu pare să se enerveze la fel de repede și de tare. De pildă Babele din Bucegi, pe care în fiecare zi mulțime de panto­fari mon­ta­niarzi se cațără ca să‐și imor­tal­izeze inegal­a­bila ispravă de a urca cu tele­cab­ina până la 2000 de metri alti­tu­dine. Dar, vai! aceș­tia sunt elec­torii, nu se face, monșer, să te superi pe ei. Mi se pare mie sau sen­si­bil­itățile dom­nu­lui Ponta se declanșează ca prin farmec doar când e vorba de inam­icii săi?

Dar mult mai intere­sant ar fi să ne întoarcem cu niște ani în urmă și să ne amintim de o poveste ade­vărată care implică autoritățile din Târgu Jiu, mai ales pe dom­nul Florin Câr­ci­u­maru, bun pri­eten cu dom­nul Ponta și actual­mente deschiză­tor al lis­tei elec­torale a PSD pen­tru Senat. Sti­matul domn, în cal­i­tatea sa de pri­mar al orașu­lui, a avut ideea tâmpită de a spăla Masa Tăcerii și Poarta Săru­tu­lui, iar rezul­tatul a fost o dete­ri­o­rare a ambe­lor opere de artă. Am povestit toată tărășe­nia în arti­colul de mai jos.

Povestea săru­tu­lui hepatic

Dom­nul Ponta, pe atunci prim min­istru și dep­u­tat de Gorj, n‐a părut a fi deloc supărat de pros­tia isprava ami­cilor săi pesediști și nici n‐a găsit de cuvi­ință să se plângă pub­lic de nefericitele eveni­mente. Mai întreb o dată: cum se face oare că sen­si­bil­itățile dom­nu­lui Ponta se declanșează ca prin farmec doar când e vorba de inam­icii săi?

În fine, ar mai fi o poveste de spus despre dom­nul Ponta și mon­u­mentele României. Pe 30 decem­brie 2013 sti­matul prim min­istru de atunci a postat pe Face­book o poză cu cetatea Sarmisege­tuza și ne‐a anunțat pe toți că:

Azi, prof­i­tand de vre­mea superba, fetele au mers la Pris­lop, iar eu si Andrei am urcat in Muntii unde stramosii nos­tri daci au avut ultimul ada­post in fata romanilor! Chiar avem o tara de care tre­buie sa fim man­dri!

Toate bune și fru­moase, doar că situl istoric de la Sarmisege­tuza este închis pub­licu­lui în fiecare an în lunile decem­brie, ian­uarie și feb­ru­arie. Ceea ce înseamnă că situl s‐a deschis spe­cial pen­tru dom­nul Ponta și fiul său. Așadar se pare că reg­ulile care se aplică turiștilor nu‐l impre­sionează prea tare pe sti­matul politi­cian și nu pri­cep de ce s‐a șifonat așa de tare când Iohan­nis a încăl­cat și el una. Sin­gura expli­cație este că sen­si­bil­itățile dom­nu­lui Ponta se declanșează ca prin farmec doar când e vorba de inam­icii săi.

În rest nes­imțirea sa e de două palme de groasă.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu