Unirea nu contează, homosexualitatea da

Patri­o­tismul, așa cum îl înțe­leg eu, este o stare de spirit care te îndeamnă să faci lucruri bune pen­tru semenii tăi conațion­ali, pen­tru binele soci­etății din țara ta. Atâta doar că une­ori e cam greu să definești ce înseamnă binele țării și al poporu­lui. O fi bine la alegeri, de pildă, să votăm un anu­mit par­tid? Or fi acei oameni de pe lis­tele par­tidu­lui cu pric­ina niște buni patri­oți care vor lupta să aducă bunăstare și pros­per­i­tate românilor? Până acum s‑a dovedit că, indifer­ent despre ce par­tid am vorbi, lucrurile n‑au stat deloc așa. Majori­tatea aleșilor țării, cei care încă n‑au fost dovediți hoți și infrac­tori în justiție, poartă dea­supra capetelor lor un mare semn de între­bare.

Totuși, sunt câteva lucruri de care nu ne îndoim că sunt fapte demne de patri­o­tism. De pildă să aperi, în mod inteligent și cu dreaptă jude­cată, resursele impor­tante, ace­lea care ne hră­nesc și ne dau aer curat: terenul agri­col și pădurile. Sau să respecți și să pro­movezi cu bună cuvi­ință val­o­rile cul­tur­ale perene ale românilor — avem destule, nu e nici o îndoială. Sau să susții cu mijloace pașnice, dar ferme, reîn­tre­girea României în granițele ei firești. Adică unirea cu Moldova.

Nu‑i vorbă, această din urmă faptă nu se poate împlini decât prin buna voință a ambe­lor țări. Moldovenii de peste Prut tre­buie să-și dore­ască și ei, iar deo­cam­dată nu‑s sem­nele unei majorități cov­ârși­toare în această intre­prindere politică. Mâine moldovenii vor alege un nou președ­inte, iar opți­u­nile pe care le au n‑au fost prob­a­bil nicio­dată mai tranșante și mai opuse ca direcție politică: un filorus declarat și o pro-europeană, posi­bil union­istă mod­er­ată.

Se poate spune deci că tre­aba celor ce se con­sid­eră patri­oți, este să o susțină pe Maia Sandu, cea care sperăm să apro­prie Moldova de Uni­unea Euro­peană și, implicit, de Româ­nia. Dar cine poate fi în frun­tea patri­oților, a celor ce vor încu­ra­jarea reîn­tre­girii naționale? Cine le poate da voce put­er­nică și îi poate aduna sub un sin­gur stin­dard al luptei pen­tru binele României? Politi­cienii? Nu, ei au fost și sunt mereu trib­u­tari jocurilor de interese mes­chine, la firul ier­bii politice, acolo unde doar ei și cla­nurile lor au de prof­i­tat. Atunci cine?

Am auzit mereu spunându-se că bis­er­ica orto­doxă este cea care a lup­tat pen­tru val­o­rile naționale ale românilor. Eu unul, uitându-mă cu un ochi atent și critic la isto­rie, nu găs­esc destule dovezi pen­tru asta. Ba chiar aș putea găsi niște dovezi că dim­potrivă, au lup­tat mai mult pen­tru intere­sele lor insti­tuționale. Dar se poate ca eu să mă înșel, așa că n‑am să îi învi­novățesc pen­tru faptele tre­cu­tu­lui. Mă întreb însă de ce acum, când e nevoie de o voce care să ros­tească cuvin­tele de încu­ra­jare a unității naționale a românilor, bis­er­ica orto­doxă tace. De fapt nu tace, ci vor­bește despre cu totul alte lucruri. E mai pre­ocu­pată de intro­duc­erea în con­sti­tuție a het­ero­sex­u­al­ității oblig­a­torii — ceea ce e un obiec­tiv mai degrabă dog­matic orto­dox — decât de ide­alurile țării pe care pretind că o servesc prin ceea ce fac. Nu au nimic a spune pen­tru a încu­raja moldovenii să voteze apropierea de țara lor ade­vărată, dar îi frământă cum să găsească mai mulți bani pen­tru o con­strucție mega­lo­man­ică, demnă de un Ceaușescu al religiei, care aparent ne va mân­tui nea­mul. Oare nu îndeplinirea dezider­at­u­lui național de uni­tate ne va mân­tui mai degrabă decât niște mil­ioane de metri cubi de beton?

De partea cealaltă a Pru­tu­lui, bis­er­ica orto­doxă moldove­nească nu are nici o jenă în a se pune în slu­jba filorușilor, făcând afir­mații scan­daloase față de can­di­data pro-europeană: e necreșt­ină și stearpă. Iar asta este doar ceea ce auzim prin presă, cine știe câte se vor mai fi spunând prin satele moldovenești la slu­j­bele de duminică. Ați auzit de vreo reacție a BOR? Un cuvânt de dojană pen­tru frații lor clerici din Moldova pen­tru asuprirea celei ce reprez­intă sin­gura șansă a unui drum spre unire? Un îndemn la reținere creștinească de a rosti cuvinte aspre și nedrepte față de un can­di­dat la preșe­denție? Sau măcar un îndemn către moldovenii sta­bil­iți în Româ­nia de a vota pen­tru între­girea țării tuturor românilor? Nu.

Cum aș putea să cred că bis­er­ica orto­doxă este apără­toarea val­o­rilor naționale românilor? Doar pen­tru că ei se declară ritos mari patri­oți? Faptele unde sunt?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu