Coșmaruri naționaliste

A fost o vreme când aveam câțiva politi­cieni națion­al­iști și foarte vocali. Nimeni nu cred că i‑a uitat încă pe Funar și pe Vadim Tudor. Dis­cur­sul lor era plin de ură și de răutăți la adresa străinilor, încer­când să pună pe seama lor toate neputințele României. I‑am dis­prețuit pen­tru cuvin­tele și gân­durile pe care le aveau și am crezut pe vre­mea aceea că ei sunt rămășițe ale națion­al­is­mu­lui ceaușist, cel care ne repeta la tot pasul că "sun­tem aici de 2000 de ani", că ne tragem din daci și că sun­tem buricul pămân­tu­lui.

Trep­tat, după anul 2000, oamenii ăștia au dis­părut din prim-planul politic și am sperat că încet-încet ne vin­decăm de nar­ci­sis­mul ăsta găunos. Pen­tru mine era limpede că avem multe prob­leme de rezol­vat, unele istorice, altele con­junc­turale, însă nici una din­tre ele nu își putea găsi o soluție atâta vreme cât nu ne recunoșteam defectele și greșelile. Iar națion­al­is­mul exact asta repeta obsesiv: sun­tem per­fecți, ceilalți sunt de vină. Nici o șansă de a ne stră­dui să devenim mai buni.

Pe urmă au început să apară sem­nele națion­al­is­mu­lui în sânul Uni­u­nii Europene. Prin tot mai multe țări occi­den­tale, mișcări sau par­tide politice expri­mau tot mai des idei națion­al­iste, tul­burând apele europene cu dis­cur­suri despre ieșirea din UE, despre restrân­gerea lib­ertății de cir­cu­lație, despre interz­icerea drep­tu­lui de a munci în alte țări. Argu­mentele țineau întot­deauna de binele exclu­siv al acelui popor, fără nici o pre­ocu­pare pen­tru ide­alurile care îi adus­eseră ală­turi de cele­lalte țări europene. Pen­tru că e greu să fim împre­ună și e mult mai ușor să ne despărțim.

Apoi aceste par­tide au început să aibă reprezentare tot mai serioasă în țările lor. Marine Le Pen în Franța, Nigel Farage în UK au devenit voci care se auzeau tot mai tare și tot mai stri­dent în dis­cur­sul politic euro­pean. Nici când au apărut sus­pi­ci­uni și chiar dovezi că sunt finanțați de Krem­lin — de o Rusie intere­sată de destră­marea con­strucției europene — pop­u­lar­i­tatea și sonori­tatea lor nu a scăzut. Ba dim­potrivă, spre sat­is­facția unora, am ajuns la Brexit. Marea Bri­tanie dă sem­nalul unei potențiale dez­in­te­grări. Putin își freacă mâinile, pla­nurile lui merg bine, căci o Europă unită e o forță pe care n‑o poate con­tracara nici mil­i­tar, nici eco­nomic. Gazul rus­esc nu mai face legea în Uni­unea Euro­peană, iar rușii nu au altceva pe post de economie națion­ală. Când petrolul și gazele lor se iefti­nesc sub pre­siunea negocier­ilor cu un sin­gur partener euro­pean put­er­nic, fal­i­men­tul economiei lor prim­i­tive începe să bân­tuie ca un spec­tru pe cori­doarele Krem­lin­u­lui.

Am avut mereu sper­anța că Uni­unea Euro­peană va supraviețui Brexit-ului. Ba chiar că va învăța ceva din asta și își va îmbunătăți mecan­is­mele politice, debirocratizându-le și întorcându-și pre­ocupările spre prob­lemele urgente ale europe­nilor. A venit însă acum încă o lovi­tură: Trump este președ­in­tele Americii. Iar pri­etenii lui foarte apropi­ați sunt exact cei care luptă pen­tru destră­marea Uni­u­nii Europene — Marine Le Pen, Nigel Farage. Ce sper­anțe mai putem avea că din partea Statelor Unite va exista intere­sul păstrării Uni­u­nii Europene, când Trump se declară admi­ra­tor al lui Putin și e gata să "lucreze" cu el la pla­nuri politice de viitor?

Națion­al­iștii din Româ­nia, renăs­cuți din cenușă după o perioadă de cvasi-dispariție de pe scena politică și regru­pați în Par­tidul Româ­nia Unită și prin PSD, ne explică acum că totul va fi bine, că putem să ne urmăm intere­sele naționale și să pros­perăm neîmpied­i­cați de con­strân­ger­ile Uni­u­nii Europene, care de fapt ne‑a sub­ju­gat eco­nomic și politic. Argu­mentele lor au un mare impact emoțional: străinii ne-au cumpărat pămân­turile și pădurile și le exploatează doar în folo­sul lor, ne-au închis fabri­cile și ne-au lăsat pe dru­muri, ne-au impus crearea unor insti­tuții care să con­troleze politic țara, pre­cum DNA. Astea‑s cuvin­tele care ne vin­decă de vina noas­tră ca popor, ne oferă scuza facilă a eșe­curilor, iar asta e foarte ade­meni­tor din punct de vedere psi­hic pen­tru mulți români. Pen­tru că e teri­bil de greu să accep­tăm că de fapt e vina noas­tră că am vân­dut pămân­turile, pădurile și fabri­cile, că am ales în frun­tea noas­tră o tagmă de hoți și min­ci­noși care ne fură în fiecare zi cu zâm­be­tul pe buze.

Așa că hai să destrămăm toate alianțele pe care le avem, să ieșim din UE, din NATO și din orice altceva și să ne afir­măm intere­sele naționale. Să ne uităm în isto­rie și să vedem cum am făcut asta în tre­cut. Și poate atunci vom real­iza că tot ceea ce am obținut impor­tant — inde­pen­dența, prima unire, marea unire — a depins de alianțele noas­tre cu mar­ile put­eri ale vre­murilor ace­lea. De unii sin­guri n‑am reușit nimic, nicio­dată. Pen­tru că sun­tem o țară mică, fără atu­uri mil­itare, fără o economie put­er­nică, fără o nați­une sol­i­dară. De fiecare dată când am fost sin­guri, aban­don­ați de ali­ați put­er­nici, am devenit obiec­tul trocurilor politice. Până și Ceaușescu, care a visat exact o inde­pen­dență totală de orice altă put­ere mil­i­tară sau eco­nom­ică, n‑a reușit altceva decât să ne facă să‑l urâm din răs­put­eri, să ne înfome­teze și să ne deter­mine să devenim mici hoți și min­ci­noși pen­tru a supraviețui.

Visul națion­al­ist e de fapt un coș­mar, pe care unii vor să‑l trăim căci lor le aduce ben­eficii. Se vor putea întoarce la furt și corupție fără să mai fie nici o voce care să‑i crit­ice, fără să mai fie nici o mână a justiției care să‑i ajungă. Pen­tru că vocile care îi der­an­jează sunt cele ale UE și ale Americii. Când ele vor tace, min­ci­u­nile și pro­pa­ganda de par­tid prin latrinele TV vor acoperi urmele hoți­ilor, așa cum au mai făcut‑o și în tre­cut.

Urmează niște alegeri. La capă­tul lor vom afla câți din­tre noi au uitat isto­ria. Sau câți n‑au înțeles‑o nicio­dată.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu