Domnul Tăriceanu vorbește, în sfârșit, din postura de om aflat în treburile țării. De mult și‑a dorit asta și iată că poporul cel suveran i‑a binecuvântat partidul încă o dată, slobozindu‑l în parlament, unde poate să își joace rolul de ușier la guvernul PSD adevărat liberal. Și despre ce ne povestește domnia sa? Păi bineînțeles despre capitalul românesc și cum trebuie el promovat. Lucru lăudabil, veți spune, căci este spre binele țărișoarei noastre. Haideți să intrăm în câteva detalii, să înțelegem geniala logică a domnului Tăriceanu. Cum își propune domnia sa să ajungă la obiectivul mult dorit?
Mai întâi prin aceea că “vom da prioritate firmelor românești și capitalului românesc”. Mai precis se referă la ajutoarele acordate de stat pentru companiile care îndeplinesc anumite condiții, de obicei legate de crearea de noi locuri de muncă (de pildă în IT). Ce îi scapă domnului Tăriceanu este că actualele prevederi legale nu sunt cu dedicație pentru firme străine, ci au niște criterii care — întâmplător sau nu — le îndeplinesc doar firmele străine și foarte puține firme românești. Ce se poate face concret? Să relaxezi condițiile în așa fel în cât să le îndeplinească și firmele mai mici, românești. Dar asta înseamnă să dai ajutoare de stat și firmelor românești, nu cu prioritate firmelor românești, căci firmele străine vor îndeplini și ele criteriile, chiar mai bine decât cele autohtone, deci se vor califica și ele pentru ajutoare de la stat. Pe scurt, n‑ai promovat nimic, ai oferit doar mai multe avantaje decât probabil te ține buzunarul, căci avantajele sunt de fapt scutiri de taxe și impozite. Dacă însă excluzi explicit firmele străine, legiferând că numai capitalul românesc este îndreptățit la ajutor de stat, te trezești imediat că încalci nu știu câte legi, bașca tratatele de aderare la UE. Ceea ce întotdeauna se lasă cu deranj.
Apoi domnul Tăriceanu ne spune că treaba asta cu promovarea firmelor românești se va realiza “atât prin pârghii legale cât și prin atitudine”. Și ca să materializăm mai concret această intenție, ne putem imagina cum ministerele și autoritățile vor întreba pe cei cu care intră în contact: sunteți de la capitalu’ românesc? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci totul se va transforma în lapte și miere, ușile cabinetelor se vor deschide, birocrația va dispărea ca prin farmec, toți funcționarii publici vor zâmbi și vor face temenele în fața antreprenorilor și managerilor respectivi, îndeplinindu-le toate voile, legale sau nu. Probabil că, la fel ca mine, sunteți convinși că așa se va întâmpla, doar pentru că a dat dispoziție domnul Tăriceanu.
Apoi planul măiastru al șefului liberalilor altoiți cu democrați prevede ca la contractele publice să “ne orientăm și spre produse românești”. Probabil domnia sa nu știe ce e aia o licitație corectă, pentru că firmele lui n‑or fi participat niciodată la una care n‑a fost trucată n‑au avut această experiență. De aia nu știe că nu poți să scrii într-un caiet de sarcini că produsul sau serviciul achiziționat trebuie să vină de la o firmă cu capital românesc, pentru că este discriminare pe față. Și, din nou, pe bună dreptate, te trezești cu toate firmele străine și cu comisiile de la Bruxelles pe cap.
În fine, încununare a măiestriei politice, domnul Tăriceanu are geniala idee de a “discuta cu toate firmele străine”, cărora să le spună că mai trebuie să mai lase niște profit prin România, pentru că ele au exploatat forța de muncă ieftină din România și cam atât. Sunt profund impresionat de maturitatea gândirii politice a ilustrului nostru politician și deja văd cu ochii minții cum managerii firmelor străine vor privi rușinați în pământ, promițând că se vor îndrepta de la proastele moravuri ce le-au avut. Ori poate că treaba n‑o să meargă așa cum e planul și atunci, ca om care am trecut prin câteva firme multinaționale în cariera mea, pot să intuiesc și cam la ce concluzii o să ajungă ilustrul liberal după astfel de conversații:
Concluzii? Prima este legată de cât de liberale sunt ideile domnului Tăriceanu. Atât de liberale încât nici nu mai recunoști în ele nici principiile liberalismului economic: libera concurență pe piață, neintervenția statului în economie și respectul pentru proprietatea individuală. Sunt sigur că domnia sa ne poate explica cu vocabularul său sofisticat cum de asemenea idei etatiste populează creierul cuiva care se prezintă ca “adevăratul liberal”.
A doua este că fezabilitatea ideilor domnului Tăriceanu este foarte aproape de zero. Asta în afară de cazul în care are alte planuri. Ca de pildă să forțeze asemenea prevederi legale discriminatorii pentru a determina reacția negativă a Uniunii Europene, după care să se întoarcă către poporul suveran și să‑l întrebe: băi popor, ăștia nu ne lasă să ne promovăm românașii noștri! n‑ar fi mai bine să ne cărăm noi din UE? că am vorbit cu dom’ Putin și zice că ne primește în Uniunea Economică Eurasiatică.
Iar a treia derivă din cea de‑a doua: dacă toată povestea asta nu e fezabilă practic, atunci probabil că iar se încearcă aburirea poporului român spunându‑i povești de adormit copiii. Mai e cineva care să creadă basme de-astea? Ia zi, poporule…
8:12
“Mai e cineva care să creadă basme de-astea? Ia zi, poporule…”
“poporul”, format din 45% procent votanti in 11 decembrie, raspunde: DAAAAAA!…si suntem mandri ca suntem romani si avem olimpici si suntem inteligentii planetei si avem cei mai buni doctori si cei mai buni piloti si cei mai buni.…si cei mai buni…da‘ ne‑a vitregit istoria si toata lumea ne‑a asuprit si suntem liberali si avem vocatie de europeni dar nu vrem straini sa ne fure tarisoara…