Orice ar spune cineva, modul în care a acționat în ultima vreme președintele Iohannis a fost impecabil. Pentru prima dată de când l‑am votat sunt cu adevărat bucuros de alegerea pe care am făcut‑o atunci. Căci, după îndelungatele sale absențe publice și nenumăratele mele așteptări politice, o bună bucată de vreme am simțit tot mai multă dezamăgire în legătură cu tăcerile și neimplicările sale. Până într-acolo încât mi-am pus problema că la următoarele alegeri prezidențiale aș vota poate un alt candidat, mai potrivit, dacă acesta ar fi existat.
Dar ceea ce s‑a petrecut în ultima vreme, această neașteptată — dar binevenită — revenire pe scena politică mi‑a dat speranța că totuși ar putea deveni un președinte bun pentru România. Și spun asta gândindu-mă la consistența logică a gesturilor sale, pe care le voi comenta aici ca să le rememorăm:
Pas cu pas, după cum are obiceiul să spună, Iohannis a uzat de toate instrumentele pe care le avea la îndemână. A mai rămas unul: referendumul. Și probabil că ar trebui să‑l utilizeze și pe acesta la momentul oportun. Să ne pronunțăm cu toții despre intențiile de guvernare ale PSD. Desigur, e o armă cu două tăișuri, pentru că dacă iar avem absenteism și vine la vot doar o minoritate spălată pe creier care răspunde că orice ar face PSD e ok atâta vreme cât li se dă și lor niște pomană, referendumul va deveni legitimația în alb pentru PSD pentru a face zob această țară. Așadar înainte de referendum trebuie crescută puțin “temperatura” cetățenilor. Trebuie să înțelegem toți miza istorică a momentului. Trebuie să pricepem că acum e acum.
În ședința de la guvern la care a participat miercuri, în fața presei, Iohannis a dat cuvântul lui Grindeanu și l‑a invitat să spună public despre ce au discutat, sperând ca premierul să menționeze aspectele fierbinți ale momentului: grațierea și schimbarea codului penal. Însă Grindeanu, laș și lipsit de caracter, s‑a făcut că plouă și a servit câteva fraze generale de genul “totul e minunat și vom face să fie bine, ca să nu fie rău”, după care a invitat presa să plece. Văzând că n‑a atins subiectele importante, Iohannis a intervenit încă o dată și a vorbit din nou clar și concis despre ceea ce el a numit “elefanții din încăpere”, asigurând presa că în acea ședință de guvern nu se vor adopta măsuri nediscutate cu sistemul de justiție și cu societatea civilă. Toți am răsuflat ușurați. Pentru moment pericolul era trecut.
Dar “elefanții” din acea încăpere nu sunt singurii despre care nu se vorbește public. Sunt unii mult mai mari și mai periculoși care bântuie prin România și cu toții ne facem că nu‑i vedem. Primul elefant este: vrem cu adevărat un stat de drept, unde corupția este pedepsită aspru și legile sunt aplicate la sânge? Dacă am face un referendum cu participare de peste 70% ce rezultate am obține? Pentru că avem o teribilă înclinație națională spre așa-numita descurcăreală, care nu e altceva decât ocolirea legii prin pile, relații și cunoștințe. Iar al doilea elefant este: Suntem de acord ca un partid la putere, oricare ar fi el, să facă ce vrea cu legile țării dacă ne dă pomeni prin mărirea salariilor și scutirea de taxe și impozite? Suntem dispuși să ne vindem demnitatea pentru o burtă mai plină?
Să nu ne amăgim: aceștia sunt adevărații elefanți cu care Iohannis va trebui să se confrunte. Pentru că acest război politic abia a început și nu se va sfârși prin negociere și compromis. Se va ajunge fie la căderea guvernului, fie la anticipate, fie la suspendarea președintelui. E pregătită România să-și susțină un președinte care luptă pentru stat de drept? Dar tu? Tu ești pregătit?
19:01
Sunt prea mari interesele pentru ca actualul guvern sa renunte la legile care‑i scapa de puscarie pe penalii dovediti. Ne agitam, dar parghiile sunt in mana lor. Trist!
21:01
Eu zic să nu dezarmăm. S‑au întâmplat și în trecut lucruri pe care nu le credeam posibile: Roșia Montană, Colectiv, mișcările pentru păduri. Totul e să nu cedăm.