Ro­mâ­nia este ruptă în două. Nu e prima dată. Ne-am îm­păr­țit în bă­siști și anti-bă­siști, în #co­lec­tiv și in­di­fe­renți, în #ro­și­a­montană și pro-cia­nu­riști. În ge­ne­ral li­nia de de­mar­ca­ție din­tre cele două ta­bere a tre­cut cam prin ace­eași ge­o­gra­fie de­mo­gra­fică, cu mici ex­cep­ții. Cam ace­leași ca­te­go­rii so­ci­ale și de vâr­stă se așează de fi­e­care dată de o parte și de alta a ba­ri­ca­de­lor pen­tru încă o bă­tă­lie din eter­nul răz­boi ro­mâno-ro­mân. Acum ne îm­parte ia­răși în două ta­bere o or­do­nanță. Dar oare or­do­nanța e ade­vă­rata miză? Cu si­gu­ranță, nu.

Una din ta­bere spune că s‑a să­tu­rat de co­rup­ție și că vrea ca le­gile să nu per­mită abu­zu­rile ce­lor ce se află în func­ții pu­blice. Pri­vind îna­poi în cei 27 de ani de la re­vo­lu­ție — sau ce‑o fi fost aia care s‑a în­tâm­plat în de­cem­brie ’89 — pu­tem ad­mite că au drep­tate: țara asta a fost fu­rată și pă­gu­bită în toate fe­lu­rile po­si­bile. Din pros­tie, din lă­co­mie, prin in­com­pe­tență, prin im­pos­tură. Ajunge! spun acum cei ce vor or­do­nanța abro­gată, nu vrem să mai avem nici o por­tiță pen­tru co­rup­ție. Cine fură și cine gre­șește tre­buie să răs­pundă pe­nal pen­tru asta.

De par­tea cea­laltă se aud acu­za­ții că Ro­mâ­nia a de­ve­nit o re­pu­blică a pro­cu­ro­ri­lor. Că le­gea le per­mite să vâ­neze orice mică gre­șe­ală și să târască ne­vi­no­vați (sau, mai bine zis, vi­no­vați ino­cenți) în jus­ti­ție pen­tru a‑i în­chide. Că to­tul este la dis­cre­ția pro­cu­ro­ri­lor. Și că nici pro­cu­ro­rii ăș­tia nu sunt uși de bi­se­rică, cum își per­mit acum să ares­teze oa­meni când ei în­șiși au co­mis acte de co­rup­ție în tre­cut. Tre­buie să ad­mit, pen­tru a fi onest cu mine în­sumi, că e un sâm­bure de ade­văr în aceste afir­ma­ții. Să mă ex­plic.

În pri­mii ani de după de­cem­brie ’89 ati­tu­di­nea pro­cu­ro­ri­lor (foști co­mu­niști) și a ofi­țe­ri­lor SRI (foști se­cu­riști) n‑a fost una de­loc ima­cu­lată. Știu exem­ple de pro­cu­rori care lu­crau mână în mână cu po­li­ti­cie­nii și au­to­ri­tă­țile lo­cale, or­ga­ni­zând ho­ții scan­da­loase în vre­mea bram­bu­re­lii ge­ne­rale a ani­lor ’90. Noul SRI su­per­viza to­tul și pro­ba­bil nota prin do­sare, în timp ce pu­neau și ei bo­tul la caș­ca­val. Cu bani din tot fe­lul de afa­ceri ne­cu­rate, cei ce tre­bu­iau să pă­zească le­gea își ri­di­cau vile la con­cu­rență cu po­li­țiș­tii, pri­ma­rii, de­pu­ta­ții și se­na­to­rii. În vre­mea res­pec­tivă FSN și apoi PDSR do­mi­nau pe­i­sa­jul po­li­tic al ță­rii și în­tre acest par­tid și pro­cu­rori s‑au năs­cut fră­ții in­frac­țio­nale bi­ne­cu­nos­cute ce­lor ce aveau ochi să vadă la vre­mea aceea. Cu tim­pul s‑au adă­u­gat aces­tui jaf și unii din PNL, PDL, UDMR șamd. Dar cui să te plângi când toți erau în ace­eași ma­fie? Tri­no­mul po­li­ti­cieni-SRI-pro­cu­rori du­duia ca o ma­șină bine unsă.

La un mo­ment dat, după ce re­chi­nii bă­trâni ai pro­cu­ra­tu­ri­lor și se­cu­ri­tă­ții au în­ce­put să se pen­sio­neze, li­nia a doua de pro­cu­rori și se­reiști mai ti­neri au în­ce­put să preia frâiele. Bi­ne­în­țe­les că au ur­mat de foarte multe ori exem­plul de suc­ces al pre­de­ce­so­ri­lor lor, dar, într‑o zi, cel pu­țin o parte din­tre ei au “în­tors ar­mele”. Li­nia dură im­pusă de DNA era cu to­tul alt­ceva: fără milă. SRI a pre­luat ace­eași di­rec­ție și a în­ce­put să fur­ni­zeze pro­cu­ro­ri­lor in­for­ma­ți­ile adu­nate cu grijă în do­sa­rele sale. Șo­cul a fost imens pen­tru po­li­ti­cieni, căci nu erau obiș­nu­iți să se teamă ori să se fe­rească de ci­neva. Peste noapte au de­ve­nit du­ș­mani. Tri­no­mul s‑a trans­for­mat în bi­nom. Iar po­li­ti­cie­nii au fost lă­sați în offside.

Ve­deți deci că ne­mul­țu­mi­rea de as­tăzi a pe­se­diș­ti­lor la adresa “bi­no­mu­lui” nu e pe de‑a în­tre­gul ne­jus­ti­fi­cată. Nu de­mult erau to­va­răși de tâ­lhă­rie. Aceste ade­vă­ruri ar tre­bui spuse cu voce tare, spre în­țe­le­ge­rea tu­tu­ror. Și poate că, dacă am pune în­tre­ba­rea co­rectă des­pre această si­tu­a­ție, li­nia de de­mar­ca­ție în­tre cele două ta­bere de ro­mâni s‑ar muta sem­ni­fi­ca­tiv. Poate că am pu­tea găsi un răs­puns ac­cep­tat de o largă ma­jo­ri­tate la această di­fi­cilă pro­blemă. Căci în­tre­ba­rea nu e dacă or­do­nanța 13 tre­buie sau nu abro­gată — este lim­pede că ea so­lu­țio­nează pro­blema în fa­voa­rea co­rup­ției. În­tre­ba­rea e dacă, in­di­fe­rent de ce s‑a în­tâm­plat în tre­cut, vrem să fa­cem cu­ră­țe­nie în Ro­mâ­nia. Și prin­tre co­rupți, și prin­tre pro­cu­rori, și prin­tre ofi­țe­rii SRI.

Pen­tru că viața noas­tră și des­ti­nul nos­tru ca po­por nu pot fi tra­tate ca un veș­nic joc de‑a ho­ții și var­diș­tii.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Neculai Cimpoesu

    Fru­mos ar­ti­col, opi­nie, sub­scriu !

  2. Avram Ilisie

    IOHSNIS.Cu aco­pe­riți

  3. Vali Constantin

    Cine l‑a fo­to­gra­fiat pe na­zist de la spate?

  4. Corneliu Chelaru

    da, sa fa­cem cu­ra­te­nie si sa in­ce­pem cu in­sti­tu­tia pa­ra­zi­tara care este DNA, LULUTA SA DEA INAPOI SALARIILE NEJUSTIFICATE, PENTRU PROSTIA DIN CAPUL EI PLATIM TOT POPORUL.

  5. Doina Kaitar

    În­tre­ba­rea e,altă în­tre­bare!

  6. Marika Lotte

    Pre­se­din­tele nu face legi!!!!Legile face gu­ver­nul si parlamentu,dupa pla­cul lor!!!!.…..

  7. Traian Neagu

    Nu­mai gu­ver­nul? În­ce­peți cu “pre­se­din­tele”, sam­sar

  8. Virgil Streche

    Mai am un sin­gur dor sa‑l vad pe Drag­nea scri­i­tor

  9. Ioan Stoica

    Aces­tea le tre­buie la toti din GUVERN


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.