Discutam într-una din serile trecute cu amici întâlniți la proteste despre planurile de guvernare ale PSD. Eram cu toții de acord că ceea ce își propun este foarte fantezist în condițiile în care nu pot finanța toate măsurile pe care le-au anunțat și că, la un moment dat, vor veni după salariile celor care muncesc în domeniul privat. Zvonuri despre posibilitatea introducerii impozitului progresiv circulau deja. Cineva a spus: dacă încearcă asta, ieșim în stradă. Eu n‑am fost de acord cu ideea asta.
Nici mie nu mi-ar conveni impozitarea progresivă și cred că ar fi, economic vorbind, o măsură proastă pentru România. Dar până la urmă a guverna nu înseamnă să ți se spună din stradă ce măsuri să iei și cum să gestionezi țara. În fond știam toți că PSD are idei de genul ăsta și mulți nu s‑au dus la vot, girând prin absența lor implementarea unor astfel de politici. Mi se pare îndreptățit să ieșim în stradă când atacă principiile statului de drept și ale democrației, dar nu când își pun în practică ideile politice anunțate dinainte. Pentru a ne spune opiniile despre aceste idei avem alegerile. Dacă le-am ratat, dacă am avut alte păreri dar nu le-am exprimat, ar trebui să suportăm consecințele. Asta înseamnă democrație.
Paradoxal însă, PSD nu reușește în ultimii ani să guverneze în spiritul acestor pretinse linii ideologic pe care le trâmbițează în campaniile electorale. Guvernul Ponta și acum și guvernul Dragnea au eșuat în a demonstra valabilitatea teoriilor politico-economice din exact același motiv: asocierea lor cu corupția. Și, dacă am face o listă de puncte forte și puncte slabe ale acestui partid, am observa că în ambele guvernări au reușit contra-performanța de a‑și ignora atuurile și de a‑și scoate în evidență principala slăbiciune: renumele de partid corupt. Frustrarea în partid trebuie să fie enormă: au teme politice foarte solide precum lupta anti-sărăcie, au cel mai disciplinat electorat, sunt cei mai organizați logistic în campaniile electorale, câștigă puterea și apoi nu pot să guverneze. De ce?
Răspunsul e relativ simplu: pentru că la vârf se află o mafie formată din oameni extrem de corupți, care împing întreg partidul în acțiuni hazardate, de care beneficiază doar ei. Fără Ponta, Dragnea, Șova și alții ca ei, PSD ar putea să guverneze nestingherit și să-și materializeze supremația electorală, chiar dacă clasa de mijloc n‑ar fi prea fericită cu măsurile lor socialiste. Însă corupții de la vârf, susținuți mai ales de o serie de lideri locali cu probleme penale, au confiscat cârma partidului și duc partidul prin apele periculoase ale luptei cu justiția. Și — surpriză — tocmai au aflat că au niște adversari redutabili, care i‑au învins la #colectiv și îi înving și acum la #oug13.
Ce urmează? În mod normal pesediștii ar trebui să se replieze și să înțeleagă că direcția asta nu‑i poate duce decât la eșec. Că singura soluție este să înlăture mafioții de la conducerea partidului și în locul lor să aducă oameni noi, care respiră alt aer și transmit alte idei. Oameni precum Mihai Chirică, primarul Iașiului. Ceea ce i‑ar scăpa și de tandemul dizgrațios cu ALDE, un soi de apendix parazitar, al cărui rost este doar acela de remorcă pentru personaje indigerabile precum Tăriceanu sau Constantin.
Vor avea tăria să facă aceste schimbări? Rămâne de văzut.
12:02
Cred ca domnul Chirica e doar un oportunist care vrea sa preia conducerea in partid. Nu vad cum a putut ajunge preferatul lui Nichita si alegerea PSD pentru primaria Iasi fara a fi mai mult sau mai putin corupt. Imi aduc aminte ca si Ponta trecea drept un reformator…
Cat despre destinul PSD, e strans legat de coruptia din Romania. O sa tot castige alegerile cat timp vom avea o birocratie numeroasa si corupta. Pentru ca nu doar cei din varf sunt corupti…
12:02
Eu îi dau un vot de încredere, deocamdată. În peisajul sinistru de la PSD avem nevoie de speranța că există totuși și oameni normali la cap acolo.