Până la urmă care e treaba cu abuzul ăsta în serviciu? Pentru că totul a devenit nițel confuz, cred, de când avem două discursuri în paralel: unul al DNA care zice că e modalitatea prin care partidele aflate la putere își consolidează poziția și favorizează discreționar clientela politică, altul al PSD care spune că a incrimina penal abuzul înseamnă să condamni niște bieți funcționari care au comis o eroare. Cine are de fapt dreptate? Mi-am pus această întrebare în zilele astea din urmă, încercând să mă lămuresc dacă nu cumva ducem lucrurile prea departe cu povestea asta a modificării codului penal, dacă nu cumva PSD are totuși un pic de dreptate.
Cred că majoritatea am fi de acord că greșeala neintenționată nu ar trebui sancționată penal. Nu bagi pe cineva la pușcărie pentru că a fost stupid și a comis o eroare. Îl pui să returneze paguba, îl dai afară din poziția unde s‑a dovedit incompetent și cam atât. Perspectiva răspunderii materiale cred că e suficientă ca să descurajezi neglijența. Când însă e vorba de rea intenție, atunci pedeapsa cu pușcăria mi se pare cât se poate de justificată. Ai premeditat un abuz. Să dau niște exemple.
Dacă de pildă ești funcționar la o primărie și, din necunoașterea legii, pui pe cineva să plătească o taxă deși nu ar fi trebuit să îi fie aplicabilă, nu cred că meriți să mergi la pușcărie. Observați și faptul că asemenea situații nu se pot naște atunci când prevederile legii sunt clare și explicite, ci atunci când se cere o anumită interpretare a legii. Corect mi s‑ar părea să se întâmple așa: dacă legea era ambiguă, statul să-și asume eroarea și să returneze taxa cetățeanului, iar tu să primești o sancțiune administrativă că nu ai semnalat problema. Dacă legea e clară, dar tu n‑ai aplicat‑o corect și nici n‑ai profitat (tu sau un grup de interese) de acest abuz, statul să spună că veniturile realizate din taxa ilegală rămân la el, tu dai banii înapoi cetățeanului din buzunarul propriu și-ți ceri și scuze. Data viitoare fac pariu că o să caști ochii de șapte ori înainte să aplici aiurea legi inventate de tine. Dacă nu ești în stare să pricepi legea și s‑o aplici corect, probabil că trebuie să te mai duci la școală sau să te apuci de altceva.
Dacă însă ești președintele consiliului județean Teleorman și dai dispoziție ca două posturi din schema instituției să fie ocupate de niște persoane care nu vor lucra acolo unde sunt plătite, ci la partidul din care faci parte, nu poți să mai invoci eroarea neintenționată. E clar că ai premeditat chestia asta, știai că se comite un abuz și ai continuat să acționezi ilegal. În cazul ăsta cred că trebuie să te duci nițel la pârnaie pentru că ești toxic pentru societate și ai nevoie de un timp de meditație asupra propriilor valori morale.
Elementul care deosebește cele două cazuri e intenția. O să ziceți că în unele situații e greu de spus dacă a existat sau nu intenție. Așa e. Dar cred că, dacă ne gândim la tipul de corupție pe care vrem să‑l descurajăm, vom constata că premeditarea este (aproape) întotdeauna demonstrabilă.
Cam așa mă gândesc că ar putea arăta un compromis între cele două curente de opinie de azi. Ca să împăcăm și capra, și varza. Adică și DNA, și PSD.
10:02
Ba poti! Mai ramane doar sa poti impune sa fii si crezut.