Fel și fel de voci, care mai de care mai grave și mai sobre, ne vorbesc în ultima vreme despre frământările politice din jurul României, atrăgându-ne atenția că nu le dăm suficientă atenție, absorbiți fiind de mizele noastre interne, mult mai mărunte și mai neimportante. Din spatele unor titulaturi cu ștaif, precum analist politic sau specialist în strategii militare, persoane de care uneori auzim pentru prima oară ne invită să abandonăm disputele din stradă, lupta împotriva unei mize atât de mici precum corupția, căci țara e în primejdie și trebuie să sărim cu toții să‑i apărăm integritatea.
Chiar și Academia ne dă semne în această direcție, deși aflăm acum că documentul care a făcut oarece vâlvă pe internet nu e chiar emanația instituției, ci a unui grup de academicieni dintre care unii au semnat fără să știe exact la ce mesaj se raliază, iar acum se retrag. Dar impresia artistică rămâne: ce poate fi mai serios și mai convingător decât înțelepciunea marilor noastre minți din toate domeniile? Aproape că ar trebui să ne rușinăm toți cei care azi ne batem cu Dragnea și Tăriceanu în loc să ne luăm de piept cu Putin și Trump. Întâmplarea face să cunosc personal pe vreo câțiva dintre semnatarii apelului academic și vă pot liniști: nu sunt nici pe departe niște ilustre minți, ci niște bieți mediocri frustrați de propriile lor limite — dacă toți semnatarii sunt aidoma lor, ne putem liniști.
Departe de mine gândul că toți aceștia care încearcă să mute atenția publică pe subiecte mult mai generale sunt în solda grupării mafiote PSD-ALDE, încercând să ne determine să renunțăm la protestele de stradă. Unii o fac din convingeri personale, cu siguranță. Iar problemele pe care ei le semnalează nu sunt inventate, ele există și sunt cu adevărat grave. Dar prioritățile lor sunt cu totul greșite. Nu de conjuncturile externe trebuie să ne ocupăm mai întâi, ci de problemele noastre interne nerezolvate. Și asta din două motive.
Mai întâi pentru că trebuie să ne asigurăm că cei ce ne reprezintă în aceste momente pun pe primul plan interesele țării și nu pe ale lor. Căci dacă cineva trebuie să acționeze în numele României aceia nu suntem noi, oamenii de pe stradă, ci cei pe care i‑am mandatat să administreze țara. Și, după cum putem vedea cu toții, administratorilor pe care i‑am angajat nu le stă mintea la binele țării, ci la problemele lor personale. Se laudă cu realizările lor, care toate au însemnat doar să arunce cu pomeni în stânga și dreapta (ceva ce orice prost ar putea face), iar prima acțiune cu adevărat elaborată este aceea de a‑și grația și amnistia infractorii din rândurile lor. Nu mă poate nimeni convinge de contrariu: dacă vrem să fim bine reprezentați în complicatul context extern, primul lucru și cel mai important este să delegăm oamenii potriviți. Interesele României nu vor fi niciodată bine servite de o șleahtă de golani pe care Occidentul îi percepe ca pe niște mafioți, iar Rusia îi tratează ca pe niște inși coruptibili și șantajabili.
Iar în al doilea rând, dacă nu reușim să stopăm corupția care ne‑a distrus țara în ultimii 27 de ani, degeaba ne luptăm pentru viitorul nostru pe plan internațional. Ar fi ca și cum un bolnav de cancer în fază terminală s‑ar lupta să câștige un sejur în niște insule exotice peste zece ani: fie că pierde, fie că învinge, el oricum va fi mort la vremea aceea. Dacă nu reușim să extirpăm cancerul care ne macină din interior, nu mai avem ce să apărăm. Căci corupția e cea care ne vlăguiește economic ratând șansele de dezvoltare, e cea care ne demoralizează oamenii de valoare risipindu‑i în patru zări, e cea care ne pervertește moral preamărind minciuna și hoția. Și, mai ales, corupția e cea care ne dezbină și ne împiedică să fim uniți și solidari. Iar fără solidaritate, nu suntem un popor, ci o populație.
Dacă nu oprim corupția, nu prea avem o țară pe care să o apărăm.
15:02
Ai un bug — pe la pranz homepage-ul siteului afiseaza doar textul “Între întâia noastră venire şi ultima noastră plecare e un lung şir de călătorii prin universul cotidian. Fiecare dintre ele are povestea sa, care merită uneori spusă.”
In rest nimic. Am mai intalnit problema asta de 2–3 ori in ultima perioada.
19:02
Mulțumesc de semnalare, dar eu nu reușesc să‑l reproduc. La mine totul pare ok.
14:02
Din ce limba este tradus articolul ? Probabil ca este tradus de calculator sau de cineva care nu stie limba romana
20:02
De ce? Sunt greșeli gramaticale? Sau de exprimare?
10:02
Tara pe care trebuie sa o aparam (Romania), trebuie sa o aparam de NOI.
9:02
Interesant ar fi la o mobilizare cati rezervisti ar mai veni…??? Multi sunt plecati din tara.….iar cei prezenti nu vor iesi pentru ca Statul de azi este in mainile mafiei politice, deci pe cine sa aperi de cine??? Sa‑i aperi pe mafiotii de la putere din toate institutiile statului??? Pentru ca apoi sa te jefuiasca de tot ce a mai rams in tara???.…Insa interlopii de la putere o sa rezolve sigur problema.…Ne va vinde tara pe nimic doar sa scape ei cu averile lor si cu familiile lor, fara a se mai trage nici macar un foc de arma.…!!!!!!!!!!!!!!!!!!
13:02
Sa devenim un popor!?. Sa oprim coruptia!? Primul pas, dupa parerea mea, este educatia politica. Exemple:
1. O doamna care protesteaza la Cotroceni spune la microfonul unei televiziuni ca protesteaza pentru sustinerea unui guvern pe care l‑a ales si pe care Iohannis nu‑l lasa sa lucreze;
2. Un domn, inginer, care lucreaza intr‑o institutie a Statului Roman, spune ca avem datoria sa sustinem guvernul legal si majoritar ales;
Punctul 1. gresit, punctul 2. gresit. Dupa parerea mea nu avem decat posibilitatea, ce ni se ofera din 4 in 4 ani, sa alegem politicieni. De obicei, majoritatea propune un guvern pe care‑l considera in stare sa conduca executiv tara. Noi, oamenii de rand, nu alegem guverne. Noi, oamenii de rand, nu suntem obligati sa sustinem guverne. Nici macar in situatia in care am ales partidul/partidele care au format guvernul. Noi, oamenii de rand suntem datori sa ne facem treaba mereu la locul de munca si, din 4 in 4 ani, sa alegem politicieni, dupa cum ne duce capul si educatia (maiales politica). In cei 4 ani dintre alegeri ne vedem de treaba si, in acelasi timp, SUPRAVEGHEM guvernul. Daca guvernul o ia razna, asa cum s‑a intamplt acum, il sanctionam, adica protestam, prin toate mijloacele civilizate si le cerem politicienilor, pe care i‑am ales sau nu, sa‑l schimbe. Deci, rog persoanele ce se recunosc in exemplele de la 1. si 2. sa inteleaga ca nu au nicio obligatie sa sustina guvernul, daca acesta calca stramb.
Si ar mai fi ceva: trebuie sa terminam cu istericale de tipul “eu ma simt sau nu ma simt romanul lui Iohannis”. Presedintele s‑a referit la toti romanii. Ca la un popor. Unii protesteaza la Cotroceni, foarte bine. Unii protesteaza in Piata Victoriei. Foarte bine. Cei din Piata Victoriei, plus cei din alte orase, sunt coplesitor mai multi decat cei de la Cotroceni, foarte bine. Sa inteleaga deci, politicienii si, de asemenea cei care protesteaza la Cotroceni, ca o majoritate populara (derivat din popor) doreste schimbarea unui guvern care s‑a dovedit necorespunzator. Aici nu e vorba de Dragnea si Iohannis. Aici e vorba de competenta sau incompetenta unui guvern de a duce tara asta unde trebuie. Daca minoritatea de la Cotroceni va intelege ce vrea majoritatea din Piata Victoriei si daca alianta PSD+ALDE va actiona in consecinta, va fi primul semn ca am putea deveni un popor.