Ghid practic de populism

Se spune despre PSD că are reflexe comu­niste de partid-stat. Dar ide­olo­gia este doar o față a mon­edei, iar cealaltă este retor­ica par­tidu­lui. Și câteo­dată retor­ica e mai impor­tantă. Așa cum s‑a întâm­plat în toți cei 27 de ani de după rev­oluție în care PSD nu a impre­sionat prin real­izările politice, ci prin retor­ica sa naționalist-populistă. La fel cum se întâm­plă acum în țări occi­den­tale, unde lid­eri pre­cum Nigel Farage sau Marine Le Pen câștigă tot mai multă audi­ență. Toți sunt maeștri ai pop­ulis­mu­lui.

Rețeta pen­tru pop­ulism este uni­ver­sală. Se caută o prob­lemă care îi afectează pe mulți (de pildă pen­si­ile și salari­ile prea mici), apoi este găsit cineva care să fie vino­vat și se inven­tează o poveste despre asta, com­binând prob­lema cu vino­vatul. Celor care au prob­lema li se spune "știm ce simțiți". Și li se spune că au fost găsiți cei răi, vino­vați de necazurile lor și că aceia au un nume: tehnocrații, multi­naționalele, Uni­unea Euro­peană. Apoi vino­vații sunt car­i­ca­tur­izați, descriși ca paraz­iți, manip­u­la­tori dia­bol­ici, oameni fără inimă, ratați, trădă­tori. Iar pop­uliștii se înfățișează ca sal­va­tori. Aprind imag­i­nația oame­nilor. Ignoră com­plet politi­cile coer­ente, pla­nurile pe ter­men lung, strate­gi­ile și viz­iu­nile — pur și sim­plu spun o poveste. Una care începe cu mânie și se ter­mină cu răzbunare. O răzbunare la care cei ce azi sunt nemulțu­miți vor lua parte.

Așa sădesc pop­ulis­mul și‑l trans­formă într‑o miș­care de mase, trezind o furie surdă în oameni. Para­doxal, există ceva lin­iști­tor în furia urmată de răzbunare, e o modal­i­tate de a‑ți descărca energi­ile neg­a­tive acu­mu­late. Pop­ulis­mul e con­struit pe această irezistibilă ispită a sim­plității: drogul unui răspuns sim­plu la o între­bare teri­bil de com­pli­cată. Dintr‑o dată prob­lema devine și ea sim­plă, nemulțu­mirea se poate rezolva, răzbunarea e la îndemână. Prob­lema sunt oamenii răi. Ei tre­buie învinși. Iar dacă cei mânioși, dar lip­siți de put­ere, îi votează pe sal­va­tori, ei promit că împre­ună îi vor zdrobi pe vino­vați.

Pop­ulis­mul nu poate supraviețui decât acolo unde există polarizarea soci­etății. Funcționează prin nes­fârșita defăi­mare a unui inamic. La insta­larea comu­nis­mu­lui, inam­icii au fost pe rând regele, burghezul, chi­abu­rul și apoi int­elec­tu­alii. De data asta acela ești tu, cel din clasa medie urbană, cel care lucrează în multi­naționalele hrăpărețe, cel care îi susține pe tehnocrați vânză­tori de țară. Tu ești țapul ispăși­tor. Și dacă vei încerca să demon­strezi logic că nu e așa, ai ratat deja esența prob­le­mei. Pen­tru că tu nu poți fi vic­tima. Tu ești incul­patul, deci orice spui nu pot fi decât min­ci­uni inven­tate ca să scapi de mâna de fier a sal­va­toru­lui nației.

Pop­ulis­mul se bazează pe fap­tul că vino­vatul de ser­vi­ciu va ali­menta el însuși polarizarea. Frus­trat că ți se impută fapte nead­e­vărate și intenții pe care nicio­dată nu le-ai avut, te refugiezi în insulte la adresa celor care te den­i­grează, în sar­casme și dis­preț la adresa "proștilor" care nu pri­cep ade­vărul. Să le interz­icem să voteze! Sunt spălați pe creier de tele­viz­iuni! Sunt proști! Sunt retar­dați! Sunt comu­niști! Acest mimetism com­por­ta­men­tal, răspun­sul la agre­siune cu altă agre­siune, ampli­fică sen­ti­men­tul de ură semă­nat de pop­uliști. Cele două tabere își furnizează rec­i­proc moti­vații de a con­tinua con­flic­tul.

La un moment dat, vei vrea să îi dai jos de la put­ere pe pop­uliști. Pen­tru că crezi sin­cer că acest con­flict e gen­erat de prezența lor la cârma țării. Cu cât te stră­duiești mai tare să‑i dărâmi, cu atât crește rezis­tența și deter­minarea celor ce i‑au ales pe pop­uliști. Căci ei rămân fără sal­va­tor și nu e nimeni altcineva să îi ajute să rezolve prob­lemele pe care le au. Cine le mărește pen­si­ile și salari­ile? Lupta devine crân­cenă, nici una din părți nu vrea să cedeze. Pop­uliștii exultă. Put­erea lor crește cu fiecare zi de con­flict.

Pen­tru că nu poți să‑i dărâmi pe pop­uliști, încerci să‑i convingi pe susțină­torii lor și le vor­bești despre stat de drept, democrație, corupție, sep­a­rarea put­er­ilor, justiție, economie susten­abilă. Ești într‑o mare eroare. Nu mesajul e impor­tant, ci mesagerul. Tu ești duș­manul, așa că nu con­tează ce spui. Nu te aude nimeni din­tre cei care ai vrea să te asculte. Sin­gu­rul lucru pe care ei vor să‑l audă este: când se va rezolva prob­lema noas­tră? Nu cum, nu de către cine. Când. Atât.

Și pen­tru că această muz­ică a pop­ulis­mu­lui con­tinuă să se audă peste tot, vei vedea cum tu și ceilalți de lângă tine, indifer­ent cărei tabere aparțineți, începeți să trăiți într‑o per­ma­nentă frus­trare și anx­i­etate, cum ine­gal­itățile eco­nom­ice se ampli­fică, cum dis­cur­sul pub­lic e tot mai alienat de real­i­tate. Dar ceva și mai grav se întâm­plă apoi. Gen­er­ații întregi se scindează. Sen­ti­men­tul de aparte­nență la aceeași cul­tură dis­pare. Retor­ica pop­ulistă fal­si­fică isto­ria, otrăvește viitorul, dis­truge sen­ti­men­tul de a ne simți acasă în pro­pria noas­tră țară. Și pier­dem trep­tat lib­er­tatea de a fi altceva decât două tabere cu etichete pre­cise: "proști manip­u­lați" și "trădă­tori îmbuibați".

* * *

Acest arti­col este despre Româ­nia. Dar, de fapt, nu se referă doar la Româ­nia. Acest text este o tra­duc­ere adap­tată a unui arti­col scris de Andrés Miguel Rondón, un econ­o­mist din Venezuela, care scria despre țara sa și despre rav­agi­ile făcute de pop­ulis­mul lui Hugo Chavez, pro­fețind că la fel se va întâm­pla și cu Amer­ica lui Trump, dacă se vor lăsa pradă aces­tui fla­gel social. E sur­prinză­tor cât de bine se potrivește cu ceea ce se întâm­plă în Româ­nia de azi, nu? Pen­tru că pop­ulis­mul e o rețetă uni­ver­sală. Și până acum noi am comis toate greșelile de man­ual.

Am igno­rat nemulțu­mir­ile celor care au votat PSD. Le-am adus ca argu­mente nevoia de justiție, de stat de drept și democrație. Am răspuns înjură­turilor lor cu înjură­turile noas­tre. Am ali­men­tat în toate felurile scindarea gen­er­ați­ilor, polarizarea României. PSD poate fi mulțu­mit. Planul lor merge ca pe roate.

Ce e de făcut? Con­tin­uăm ca până acum?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu