Cel mai cinstit pădurar

Ce-ar fi dacă ai deveni cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia? Da, da, cu tine vorbesc, tu care spui că te doare sufle­tul de pădurile noas­tre care dis­par într-un ritm nebun de 3 hectare pe oră. Tu care de fiecare dată când dai pe inter­net de un arti­col despre niște defrișări sau lemn furat, dai like și share și ne îndemni pe toți ceilalți să sem­năm petiții care opresc jaful din păduri. Pen­tru că ție îți pasă. Mai mult decât celor­lalți. Și cine ar fi mai potrivit să apere pădurea decât cei ce‑o iubesc?

Știu, o să spui că ai altă pro­fe­sie, că locuiești într-un oraș, destul de departe de pădure și că nu poți să devii peste noapte pădu­rar. Dar nu ți-ar plăcea măcar să te închipui în pos­tura asta de vred­nic pro­tec­tor al naturii? Fac pariu că da. Și de aia m‑am gân­dit să te invit într‑o călă­to­rie imag­i­nară în timp, într-un viitor închipuit în care tu devii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia. Ești gata? Hai să mergem.

Mai întâi tre­buie să te anga­jezi. Să zicem că există un post liber, că ai cal­i­ficările nece­sare și ai câști­gat con­cur­sul de anga­jare. Ai să mergi la ocolul sil­vic să sem­nezi actele de anga­jare și așa afli că vei avea un salariu de 1400 de lei pe lună, că o să primești uni­formă de ser­vi­ciu după ce va fi coman­dată pe măsura ta, că ai și niște echipa­ment în dotare și un sediu de can­ton unde poți să locuiești împre­ună cu familia ta. Tot ce tre­buie să faci e să te prez­inți la post, să iei în prim­ire pădurea de care vei fi răspun­ză­tor și să știi că de aici înainte orice pagubă se va găsi în ea tu vei fi cel care va plăti. Pen­tru că tu tre­buie s‑o păzești pre­cum cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Prima decizie grea e să te hotărăști unde să locuiești. Sigur, ai primit un sediu de can­ton, dar e cam într‑o mar­gine de cătun, mai degrabă în pădure decât în sat și soția cam strâmbă din nas la ideea de a trăi așa de izo­lați. Cum o să se ducă copiii la școală, cale de mulți kilo­metri? Și, dacă are nevoie de ceva, cine se duce toc­mai în cen­trul comunei la prăvălie? La can­ton n‑ai nici inter­net, nici cablu TV, une­ori se mai între­rupe și curen­tul — copiii sunt nemulțu­miți. Nu mai bine o să locuiți în comună? E drept, o să fii mai departe de pădure și va tre­bui să bați o mulțime de drum până la can­ton, dar familia e cea mai impor­tantă, nu‑i așa? Și cu toate greutățile astea ești sigur că tot ai să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Când iei în prim­ire gestiunea tre­buie să fii cu mare băgare de seamă să nu existe nis­cai pagube ascunse. Dacă nu le observi acum, tu vei fi cel bun de plată. Caști ochii cât cepele și încerci să-ți cunoști can­tonul: pe unde sunt satele, unde e lumea mai săracă și mai ten­tată să fure, pe unde sunt comu­nități de romi, ce dru­muri de acces sunt în pădure și pe unde ar putea fi furat lem­nul. Destul de repede real­izezi că va fi foarte greu să păzești de hoți, pen­tru că atunci când ești într-un capăt al can­tonu­lui te fură în celălalt și invers. Iar despre poliție ai auzit deja niște zvonuri că sunt cam pri­eteni cu ăia despre care se spune că fură. Să te lupți sin­gur cu hoții, nici vorbă, ai auzit deja de toate cazurile alea cu pădu­rari bătuți cu parul și băgați în spi­tal. Ai nevoie de niște aju­toare, niște ochi și ure­chi în plus ca să poți să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Toată lumea te sfă­tu­iește să-ți faci niște pri­eteni prin fiecare mar­gine de sat din jurul can­tonu­lui, din­tre cei care văd cine intră și cine iese din pădure. Numai că pri­etenii ăștia nu se câștigă doar cu vorba bună, așteaptă și ei să fie răs­plătiți pen­tru fideli­tate cu nis­cai lemne gratis. Și tu știi că din 1400 de lei pe lună, cu soție și doi copii acasă, nu prea îți per­miți să le plătești din banii tăi. Nu rămâne decât soluția să le "faci rost" de niște lemne. Și te gân­dești că nu e prea corect asta, dar scopul e unul bun — tai vreo doi-trei arbori ca să poți să‑i păzești pe toți ceilalți. În fond ăsta e scopul prin­ci­pal, motivul pen­tru care vrei să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Zilele trec, tu patrulezi prin can­ton și te stră­dui să-ți faci lucrările la timp, dar ești mai mult ple­cat de acasă, iar banii din salariu nu‑s prea mulți. Pe masă nu ai în fiecare zi chiar așa o abun­dență, iar copi­ilor le-ar mai tre­bui rechizite și încălțări și haine, pen­tru că cresc — deh! ce să‑i faci! Și într‑o zi ajungi la mar­ginea din­spre munte a can­tonu­lui, acolo unde sunt niște stâni care pășunează și dai peste vaci, capre sau oi care s‑au răs­fi­rat prin pădure și dis­trug puieți și veg­e­tație forestieră. Dai fuga la cioban să‑i arzi o amendă, dar el te îmbie cu un miel și un darab de caș ca să uiți de con­tra­venții. Tare ți-ar fi bune astea pen­tru familia de acasă. Și-ți spui că și-așa ăștia iar or să bage oile în pădure după ce pleci tu, măcar să te alegi cu ceva din asta, că doar n‑o să stai toată ziua să păzești stânile. Și până la urmă chiar dacă într‑o mar­gine de pădure pășunează niște vite nu înseamnă că nu mai ești cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Zilele iar trec și, cu tot aju­torul pe care îl primești de la "pri­etenii" tăi, câteva fur­turi tot s‑au mai întâm­plat. N‑ai prins hoții, așa că ești bun de plată. Iar banii se scad tot din salariul ăla de 1400 de lei. Scrâșnești din dinți și înjuri: cum dracu' să păzești atâta pădure și să fii peste tot de dimineața până seara, fără pauză? N‑ai ce să faci, așa e reg­ula, dai banii și gata. Și te gân­dești la ce ți-au spus pădu­rarii ceilalți, despre cum poți să "faci rost" de niște lemn în plus la urmă­toarea exploatare forestieră din can­tonul tău. Tot ce tre­buie să faci este să măsori tu diame­trele arbo­rilor în timp ce inginerul con­duce mar­carea și notează în car­ne­tul de inven­tariere — din când în când te faci că greșești diametrul cu câțiva cen­timetri în minus față de real­i­tate, atunci când nimeni nu e prea atent. O să ai în pădure niște lemn mar­cat legal, dar mai mult decât fig­urează pe hâr­tie. Iar difer­ența, pe care o estimezi din ochi, o s‑o nego­ciezi cu maistrul de exploatare și o s‑o dați pe din două. Și uite așa com­pensezi pagubele astea nedrepte, pe care le plătești din buzu­nar toc­mai tu, care ești cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Și, dacă tot ai învățat cum să faci rost de lemn așa zis legal, acum ai să știi și cum să rezolvi prob­lema cu lucrările sil­vice pe care tre­buie să le faci. Că, ale naibii lucrări, pică exact când lumea are tre­abă la câmp și nu vine nimeni să te ajute la plan­tări, la descopleșiri, la dega­jări și altele aseme­nea. Dar dacă le promiți niște lemne, oamenii își schimbă gân­durile și vin să dea o mână de aju­tor. Iar în mintea ta e tot mai puțin grav fap­tul că ai înșe­lat statul de câteva zeci de metri cubi de lemn, atâta vreme cât faci lucrările astea impor­tante care te fac să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Tim­pul trece iute și nici nu-ți dai seama când te-ai învățat cu aceste mici "aran­ja­mente", care în fiecare zi au devenit un pic mai mari. Și poate că vreun șef de la ocol ori chiar mai de sus te‑a prins cu mâța‑n sac, dar nu te‑a dat în vileag. În schimb ți‑a cerut să mai faci câteva "tre­buri" din care să ben­e­fi­cieze și el, că și lui îi e greu cu salariul, are și el copii la fac­ul­tate care chel­tu­i­esc o gră­madă de bani. Și n‑ai ce să faci, ai intrat în hora asta, tre­buie s‑o joci. Tot el ți‑a și expli­cat că, chiar dacă paguba pe care o vei avea e foarte mare și vei fi dat afară, poți să dai în jude­cată ocolul sil­vic și să demon­strezi că nu se poate să ai o gestiune deschisă, fără lacăte și chei, 24 de ore pe zi și 7 zile pe săp­tămână. Pen­tru că așa ceva nu poate fi păzit. Toate instanțele au dat până acum drep­tate pădurar­ilor și au obligat ocoalele sil­vice să‑i anga­jeze la loc. Așa că nu tre­buie să te temi pen­tru pos­tul tău. Impor­tant e că-ți faci mese­ria, că încă este pădure în can­tonul tău și lucrările — cel puțin pe hâr­tie — sunt toate rapor­tate ca îndepli­n­ite. În fond, îți spui tu, asta înseamnă să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Vor trece anii și într‑o zi ai să ajungi la pen­sie și-ai să te retragi la casa pe care ți-ai făcut‑o, să te bucuri că ți-ai chivernisit copiii la oraș și că ai de toate. Ai să fii mulțu­mit de tine, ca de un bun pro­fe­sion­ist care și‑a făcut dato­ria întot­deauna și — când cineva te va întreba dacă ai inima curată — o să spui că ai făcut tot ce ai putut în cir­cum­stanțele date și că n‑ai nimic să-ți reproșezi. Pen­tru că nu puteai să schimbi lumea de unul sin­gur.

Numai că, pre­ocu­pat să-ți găsești scuze, ai să uiți poate că ai por­nit la drum în mese­ria asta ca să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

* * *

Acest text nu este o ten­ta­tivă de găsi scuze pen­tru com­pro­misurile pe care unii le fac în mese­ria de sil­vicul­tor. Este doar un tablou sim­plu, dar real­ist, al meseriei de pădu­rar. Anal­izate mai atent, lucrurile sunt mult mai com­pli­cate și mai sub­tile. Dar e bine ca atunci când îi judecăm pe alții să știm câte ceva despre ei. Și despre lumea în care cu toții trăim. Căci lem­nele nu se fură pen­tru că hoții sunt bol­navi de clep­tomanie. Se fură pen­tru că mulți din­tre noi, poate chiar tu care citești aceste rân­duri, sun­tem dis­puși să îl cumpărăm fără să ne între­băm de unde e.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Tavi

    Dacă îti place această meserie si o faci cu drag poti fi cin­stit chiar dacă cei din jurul tău sunt niste hie­neeee

  2. G.

    Dc unul din inte­rior ne spune ca in acest sis­tem esti obligat sa fii corupt ca sa rezisti, n‑avem decat sa‑l cre­dem.

  3. tibi

    99% ade­var .numai ca nu am reusit sa ajung la pensie.am fost doar 15 ani padu­rar.

  4. Coco

    Bravo. Si eu sunt padu­rar dar totusi cam mult 1400 ron . Eu cu marir­ile de acum cu tot si am 1200. Si can­ton de peste 1000 ha . asta e Roma­nia .… Esti obligat sa te des­curci daca nu ramai si fara salar…

  5. Lucian Udriste

    La mulți ani, doam­nelor! Citirăți arti­colul? Nu cred!

  6. A

    Paduri­ile trebe taiate si replan­tate, incat scade val­oarea lem­nu­lui un pom care se strica si traieste mai mult de 100 de ani nu mai este bun nici pen­tru oxi­gen.. nu va mai plangeti atat.. nu este exact ceea ce cre­deti.. aber­atii

  7. Maria Crismariuc

    IDIOTOTI GASESTI CINSTITI SANT PUTINI

  8. pisi

    Ați uitat sa spuneți și de ben­z­ina și atenția pt inspec­torii itrsv care mai omoară 2–3 arbori.

    • Sorin Sfirlogea

      Nu e loc pen­tru câte ar fi de spus. De aia am menționat la final că lucrurile sunt mai com­pli­cate și mai sub­tile în real­i­tate.

  9. Prodan Ecaterina

    Parca simt o durere când vad păduri fara copaci si munți che­liți! Este o crima ca nu se sis­tează taierea in neștire a pădurilor!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu