Am ur­mă­rit zi­lele tre­cute in­ter­ven­ți­ile ce­lor pa­tru per­soane care au re­pre­zen­tat Ro­mâ­nia în dez­ba­te­rea din Co­mi­sia pen­tru Li­ber­tăți Ci­vile, Jus­ti­ție și Afa­ceri In­terne a Par­la­men­tu­lui Eu­ro­pean — eram cu­rios să văd ce ar­gu­mente s‑au adus și cum s‑au pre­zen­tat fi­e­care din­tre cei in­vi­tați să ia cu­vân­tul.

Dis­cur­sul mi­nis­tru­lui jus­ti­ției nu m‑a sur­prins în nici un fel. Omul e pro­fe­sor uni­ver­si­tar ca for­ma­ție și a pre­dat un scurt curs de jus­ti­ție apli­cată, prin prisma opi­ni­i­lor pro­prii, care se su­pra­pun în foarte multe lo­curi cu cele ale PSD. Pro­ba­bil că din acest mo­tiv a și fost ales ca mi­nis­tru pse­udo-teh­no­crat — ci­neva știa că ve­de­rile sale sunt… con­ve­na­bile. În esență ceea ce dom­nul Tu­do­rel a spus co­mi­siei eu­ro­pene este că to­tul e bine și, acolo unde nu e bine, o să fa­cem să fie bine. Ca să nu fie rău.

Jur­na­lis­tul Li­viu Avram a fost foarte in­spi­rat în con­struc­ția dis­cur­su­lui său. Ideea lui de a porni de la ima­gi­nea ex­trem de con­cretă a por­to­fe­lu­lui pro­priu, pe care l‑a și ri­di­cat dea­su­pra ca­pu­lui când a ve­nit vorba des­pre el, a dat un im­pact pu­ter­nic în­tre­gii ar­gu­men­ta­ții și a fost con­ving­ă­toare. Lo­gica im­pe­ca­bilă și abor­da­rea apa­rent sim­plistă a pro­ble­mei dez­bă­tute — ata­cul asu­pra jus­ti­ției co­mis de gu­ver­na­rea PSD — au dat un soi de cla­ri­tate dis­cur­su­lui său, care ar fi fost per­fect dacă nu ar fi fost ne­fe­ri­cit pig­men­tat cu frec­venta ros­tire a cu­vân­tu­lui “slide”, care in­struia un ope­ra­tor să sin­cro­ni­zeze dis­cur­sul jur­na­lis­tu­lui cu o pre­zen­tare, pro­ba­bil în Power­Po­int. Există ga­d­get-uri re­la­tiv ieftine care per­mit ope­ra­rea de la dis­tanță a unei pre­zen­tări, ceea ce ar fi sal­vat dis­cur­sul fru­mos al jur­na­lis­tu­lui de la de­su­e­tul cu­vân­tu­lui re­pe­tat în mod ener­vant. Plus că la un mo­ment dat, sub pre­siu­nea tim­pu­lui li­mi­tat, s‑a pro­dus un de­ca­laj în­tre dis­curs și pre­zen­tare, iar Li­viu Avram n‑a știut să ges­tio­neze gra­țios pro­blema.

Vic­tor Alis­tar, de la Trans­pa­rency In­ter­na­tio­nal, a fost am­bi­guu și alu­ne­cos. Ar­gu­men­tele sale pu­teau fi ușor in­ter­pre­tate ca fi­ind fa­vo­ra­bile PSD. Sau nu. A avut și niște re­marci ori­gi­nale la fi­nal, le­gate de pre­ve­ni­rea co­rup­ției, adu­când o per­spec­tivă co­rectă (zic eu) și pu­țin dis­cu­tată de cei­lalți vor­bi­tori. Și a fă­cut niște tri­mi­teri im­por­tante spre per­cep­ția ro­mâ­ni­lor asu­pra te­mei co­rup­ției, care a fost de ase­me­nea un as­pect pu­țin dis­cu­tat de cei­lalți vor­bi­tori, abor­dând in­spi­rat po­ves­tea pri­ma­ru­lui bă­i­mă­rean Că­tă­lin Chi­ri­cheș, ales pen­tru un nou man­dat în timp ce era în puș­că­rie. Una peste alta, a fost ca as­pi­rina: nici n‑a aju­tat, nici n‑a în­cur­cat.

La fi­nal a vor­bit Ga­briel Lii­ceanu. Am ur­mă­rit cu mare aten­ție dis­cur­sul său pen­tru că sunt — de obi­cei — un ad­mi­ra­tor al ar­tei sale ora­torice. Dar de data asta am fost des­tul de dez­a­mă­git. Cu­vin­tele nu erau su­fi­cient de lim­pezi, ide­ile nu erau su­fi­cient de cur­sive în con­tex­tul în care se află. S‑a pier­dut într‑o dez­ba­tere oa­re­cum ste­rilă, mai de­grabă aca­de­mică și — ori­cum a‑i lua‑o — plic­ti­si­toare. N‑a avut nerv, n‑a avut miez. A spus lu­cruri deja cu­nos­cute, de parcă ți­nea o in­for­mare pen­tru ci­neva care abia acum afla des­pre si­tu­a­ția din Ro­mâ­nia. Într-un cu­vânt s‑a pier­dut în de­ta­lii inu­tile și a ra­tat să trans­mită un me­saj sim­plu și clar — ori exact asta aș­tep­tam de la el. În­tre cele câ­teva mo­mente de cio­ro­vă­i­ală pe care (re­gre­ta­bil) le‑a avut cu pre­șe­din­tele co­mi­siei asu­pra tim­pu­lui acor­dat (oare de ce toți vor­bi­torii nu și-au exer­sat dis­cur­su­rile ca să le ca­li­breze pe cele 8 mi­nute acor­date?) a co­mis și o im­par­do­na­bilă gre­șe­ală: a min­țit în le­gă­tură cu o de­cla­ra­ție a lui Drag­nea des­pre de­mi­te­rea pro­cu­ro­ru­lui șef și a șe­fu­lui DNA.

Ul­te­rior, după ce au apă­rut re­ac­ții la dis­cur­sul său, Lii­ceanu a ad­mis că există o pro­blema, re­cu­nos­când eroa­rea, dar nu și min­ciuna. Pen­tru că — spune el — fap­tul că Drag­nea vrea ca­pul ce­lor doi pro­cu­rori este un ade­văr, chiar dacă nu a de­cla­rat acest lu­cru în mod ex­pli­cit. Iar do­vada este că, la un mo­ment dat, Drag­nea chiar a spus că Ro­mâ­nia nu va pieri dacă cei doi pro­cu­rori șefi vor pleca din func­ți­ile lor. Din pă­cate aici mă dis­tan­țez de dom­nul Lii­ceanu: toc­mai de la el mă aș­tep­tam la o ri­goare aca­de­mică a ci­tă­rii. În­țe­leg pa­to­sul care în­so­țește lo­go­sul, dar eto­sul tre­buie să fie și el în ar­mo­nie. Dacă Drag­nea n‑a spus nici­când că cere de­mi­sia vre­u­nui pro­cu­ror șef, nu e ok să i se pună în gură vorbe pe care nu le‑a ros­tit. Chiar dacă mulți din­tre noi pre­su­pu­nem că le‑a gân­dit.

Azi Drag­nea (sau mai de­grabă ci­neva care l‑a aju­tat) a scris pe Fa­ce­book o re­plică ex­trem de co­e­rentă, de per­ti­nentă și de us­tu­ră­toare: “Îmi men­țin de­cla­ra­ția că vor­bim prea mult des­pre cele două func­ții. Într-ade­văr, com­ba­te­rea co­rup­ției nu ar tre­buie să de­pindă de o func­ție sau de o per­soană. Alt­fel, în­seamnă că to­tul este re­ver­si­bil. Într-un stat de drept, me­ca­nis­mele și in­sti­tu­ți­ile sunt sau ar tre­bui să fie mai im­por­tante de­cât per­soa­nele în sine. De aceea, mă sur­prinde ido­la­tria pe care o ma­ni­fes­tați față de doamna Ko­vesi. Tes­tul su­prem al așa-nu­mi­tei lupte anti-co­rup­ție se va da abia când domnia sa nu va mai fi în func­ție. Nu de­cid eu și nici nu mă in­te­re­sează când va veni acel mo­ment. Dar abia atunci vom pu­tea sta­bili ceea ce vă do­riți și dum­ne­a­voas­tră, anume că pro­ce­sul com­ba­te­rii co­rup­ției este ire­ver­si­bil, in­di­fe­rent cine va con­duce vre­mel­nic acea in­sti­tu­ție după doamna Ko­vesi.

Și, ori­cât de mult l‑aș sim­pa­tiza pe Ga­briel Lii­ceanu (pe care voi con­ti­nua să‑l ad­mir din multe puncte de ve­dere), în dis­puta asta Drag­nea a câști­gat.

PS Dacă vreți să au­ziți dez­ba­te­rile din co­mi­sia eu­ro­peană, le pu­teți găsi aici. Pen­tru cei care vor doar in­ter­ven­ți­ile ro­mâ­ni­lor, mer­geți la po­zi­ția 2:09:30.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    So­rin, din nou nu se­si­zezi sub­ti­li­ta­tile se­cu­riste. Sau, poate, nu do­resti asta. Dom­nul Drag­nea nu a fa­cut de­cat sa sub­li­ni­eze, inca o data, ca e sta­pan pe si­tu­a­tie. Obraz­nic si ne­sim­tit.
    Daca ma in­trebi pe mine, mie nu-mi place pre­ti­o­zi­ta­tea lui Lii­ceanu dar, nu poti com­para, nici­o­data, mere cu pere.

    • Sorin Sfirlogea

      Ba le se­si­zez, dar pe co­mu­ni­care — am­bii au vrut să facă asta, să co­mu­nice pu­blic — Drag­nea i‑a luat fața pe fon­dul gre­șe­lii fă­cute de Lii­ceanu. Ca exer­ci­țiu de ima­gine, Drag­nea a câști­gat. Nu pen­tru că e mai bun, ci pen­tru că Lii­ceanu a fost ne­aș­tep­tat de slab.

      • Anonymous

        So­rin, eu te apre­ciez pen­tru tot ceea ce faci dar, ac­cepta, te rog, ca une­ori bati cam­pii. Nu se pot ala­tura cele doua nume. Nici pen­tru exer­ci­tii de ima­gine si pen­tru ni­mic alt­ceva. In ma­te­rie de co­mu­ni­care, pe Lii­ceanu il poti com­para doar cu Lii­ceanu. Pe Drag­nea il poti com­para cu gasca lui de sar­la­tani. Din­tre aces­tia, este cel mai bun (in co­mu­ni­care).

        • Sorin Sfirlogea

          Fap­tul că avem opi­nii di­fe­rite nu în­seamnă că unul din­tre noi bate câm­pii. În­seamnă că ve­dem lu­cru­rile din per­spec­tive di­fe­rite. Eu rămân la opi­nia mea. Ar­gu­men­tele tale lip­sesc. Îmi re­peți doar că cei doi nu pot fi com­pa­rați pen­tru că se află pe trepte di­fe­rite în sis­te­mul tău de va­lori. Iar eu ar tre­bui să cred că sis­te­mul tau de va­lori e per­fect. Scuze, nu pot face asta.

          • Anonymous

            So­rine, re­vino-ti! Te rog! Ce ar­gu­mente? Pen­tru ce? Drag­nea-Lii­ceanu. Esti cul­mea!
            E blo­gul tau. Poti spune orice. Iarta-ma!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu