Trump

După lovi­turile mil­itare ale SUA în Siria apar și primele reacții. Cele care vin din partea sirie­nilor și ale rușilor sunt abso­lut pre­viz­ibile — poate că sin­gura necunos­cută în acest moment este cât de mult va escal­ada Putin acest inci­dent. Este prima con­fruntare directă cu noul președ­inte amer­i­can și prob­a­bil că va dori să demon­streze că nu este deloc intim­i­dat. Deo­cam­dată ceea ce vedem este că Rusia a sus­pendat uni­lat­eral acor­dul de colab­o­rare a avi­ației mil­itare în Siria. Ceea ce înseamnă, spus cu alte cuvinte, că amer­i­canii n‑ar tre­bui să fie sur­prinși dacă o aeron­avă de‑a lor va fi doborâtă "din greșeală" de una ruse­ască. Să sperăm că nu se va ajunge la asta.

Reacți­ile inter­naționale încă se lasă aștep­tate. Lumea reflectează la ceea ce s‑a întâm­plat și mai ales la sem­nifi­cația politică. În Româ­nia însă s‑au și găsit niște atoateștiu­tori care au deja expli­cații și comen­tarii. De pildă Băs­escu zice că acți­unea mil­i­tară a SUA este o dovadă că Trump nu "va bate palma" cu Putin. Eu cred că o ast­fel de afir­mație e cel puțin naivă.

Sin­gu­rul lucru pe care Trump l‑a demon­strat cu pris­os­ință de când s‑a înscău­nat la Casa Albă este că este un om în care nu poți avea încredere. Lista de promi­si­uni și afir­mații făcute înain­tea alegerilor pe care acum le încalcă fără să cli­pească e una extrem de lungă. Sin­gurele de care s‑a ținut cu ade­vărat sunt toc­mai alea care erau ideile cele mai proaste: blo­carea imi­grației și zidul la granița cu Mex­i­cul. Deși nici alea nu sunt chiar sig­ure că vor fi imple­men­tate: prima e blo­cată de justiție, a doua e doar un proiect.

N‑am o sta­tis­tică în sen­sul ăsta și nu știu unde aș putea găsi infor­mați­ile nece­sare, dar am o bănuială că Trump este președ­in­tele amer­i­can care a suferit cea mai abruptă pierdere de pop­u­lar­i­tate după alegeri. Deși e de câteva luni la Casa Albă, man­i­fes­tați­ile de protest, ironi­ile pub­lice și ban­curile făcute pe seama sa sunt la niște cote greu de imag­i­nat pen­tru a putea pretinde că poporul amer­i­can îl urmează cu încredere. Majori­tatea int­elec­tu­alilor și a oame­nilor cu influ­ență pub­lică din State sunt vehe­menți împotriva politicii sale. În fața unei ast­fel de opoz­iții sociale con­sis­tente și insis­tente este foarte greu să rez­iști un man­dat întreg. Îl cred însă sufi­cient de aro­gant, încăpățâ­nat și prost ca să se agațe de funcție.

Chiar și lovi­turile mil­itare împotriva Siriei nu ar tre­bui să bucure pe nimeni, deși par un fel de debut al unei ofen­sive antirusești. Acum patru ani, când Obama încerca să sancționeze mil­i­tar Siria pen­tru exact ace­lași motiv (uti­lizarea armelor chim­ice împotriva pop­u­lației civile), Trump comenta pub­lic că este o mare greșeală și că Siria nu tre­buie ata­cată. Uite că acum chiar el face asta. Cum poți să ai încredere în cineva care în mod con­stant își încalcă pro­pri­ile afir­mații?

După 1945, românii i‑au aștep­tat foarte mulți ani pe amer­i­cani, având o nestră­mu­tată încredere că ei se vor întoarce ca să ne scoată din mâinile rușilor. N‑au venit, astăzi știm de ce: erau înțeleși cu rușii. Apoi în anii comu­nis­mu­lui Amer­ica reprezenta visul suprem al emi­grantu­lui, locul unde oricine și-ar fi dorit să ajungă pen­tru că toți erau încred­ințați că lib­er­tatea și bunăstarea sunt garan­tate. După '89 i‑am aștep­tat din nou să vină și să se implice în con­stru­irea unei noi Românii, pen­tru că ei ne dădeau încred­erea că ne pot feri de pre­siunea ruse­ască care s‑ar fi putut infil­tra în diverse mod­uri. Difer­ența din­tre Moldova și Româ­nia e dată, printre altele, de aparte­nența noas­tră la NATO. Alt­minteri am fi fost și noi în cam ace­leași dileme ca românii de peste Prut, roși de o corupție ofi­cial­izată, veșnic nehotărâți dacă vrem să aderăm la val­o­rile occi­den­tale sau la promis­cui­tatea politică ruse­ască. Iar dacă azi avem un oare­care sen­ti­ment de secu­ri­tate și nu ne temem că rușii ar putea face cu noi ceea ce au făcut cu Ucraina, nu e pen­tru că brava armată română este imbat­a­bilă, ci pen­tru că avem scu­tul de la Deveselu și prezență mil­i­tară NATO. Adică amer­i­cană.

Însă Trump reușește ca nimeni altul să ne ia exact ceea ce primeam cel mai de preț de la amer­i­cani: încred­erea în ei.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu