Cine taie ilegal pădurile?

Aproape în fiecare zi apar pe inter­net felu­rite fotografii cu tăieri în pădurile mon­tane, unele relu­ate de nenumărate ori, purtând ală­turi de ele mesajele indignării, revoltei sau deza­mă­girii celor care le postează. Și aproape invari­abil nemulțu­mirea se îndreap­tă spre stat­ul român și reprezen­tanții săi, căro­ra li se reproșează că nu fac nim­ic să oprească tăier­ile sau chiar că sunt la orig­inea lor. Despre sil­vicul­torii de la stat se vor­bește cel mai mult și cel mai des, dar rareori se pomenește ceva de bine. Opinia pub­lică sau cel puțin o parte a ei s‑a obiș­nu­it să‑i con­sidere prin­ci­palii vino­vați de tăier­ile ile­gale. Dar oare așa sunt? Cred că ar fi bine să știți ceva mai multe despre ei, așa că vă invit să le facem portre­tul robot.

Sil­vicul­torul tipic e mai degrabă băr­bat, cu o edu­cație medie, tre­cut printr-un liceu sil­vic sau o fac­ul­tate sil­vică, care sunt ambele rel­a­tiv acce­si­bile cui­va cu o inteligență medie și un dram de dor­ință de studiu. E la vârs­ta matu­rității, un pic peste 40 de ani, căsă­torit și de obi­cei cu unul sau doi copii. Are o viz­iune mai degrabă etatistă asupra soci­etății, e un susțină­tor al mod­u­lui tradițion­al de a trăi, are ușoare accente de națion­al­ism și crede că pădurile ar fi tre­buit să nu fie nicio­dată pri­va­ti­zate pen­tru că divizarea lor și lip­sa mâinii pro­fe­sion­is­tu­lui au fost cauzele dis­trugerii lor. E încred­ințat că se face cam mult caz despre pădurile vir­gine și ari­ile pro­te­jate, că pădurea tre­buie exploatată în mod rațion­al și că în ulti­ma vreme sunt o gră­madă de nepri­cepuți care-și dau cu păr­erea fără să aibă cunoșt­ințele nece­sare despre sil­vi­cul­tură.

Sil­vicul­torul tipic e mân­dru de mese­ria lui și crede cu convin­gere că mer­ită mai mult respect din partea soci­etății. Și mai mulți bani la salariu, dar nu se plânge prea tare de asta. Are o avere per­son­ală ceva mai bună decât ar arăta‑o ven­i­turile ofi­ciale, o casă per­son­ală con­stru­ită de‑a lun­gul mai mul­tor ani, ridi­cată într‑o local­i­tate din raza ocolu­lui sil­vic unde lucrează. Pen­tru că sil­vicul­torul tipic este sta­bil, își schim­bă foarte rar sau nicio­dată reșed­ința. Locul de muncă este foarte impor­tant pen­tru el, căci de aces­ta se leagă tot viitorul său — pen­tru sil­vicul­tori nu există prea multe opți­u­ni de muncă în afara ocoalelor sil­vice. De aceea una din gri­jile sale cele mai impor­tante este securizarea locu­lui de muncă. Iar schim­bările, ori­care ar fi ele, nu îi sunt mai nicio­dată pe plac.

N‑am făcut această descriere nici cu ironie, nici cu admi­rație — am încer­cat doar să redau cât de obiec­tiv am putut prin­ci­palele car­ac­ter­is­ti­ci ale aces­tui per­son­aj despre care se vor­bește atât de mult în medi­ul pub­lic. Așa că luați această descriere ca pe per­cepția unuia care cunoaște destul de bine această cat­e­gorie pro­fe­sion­ală și încer­cați să o supra­puneți peste imag­inea voas­tră despre sil­vi­ci. Și dacă nu se potrivește, dacă voi îl per­cepeți ca pe un om rău­voitor, pus pe furat și dis­trus, încer­cați să vă răspun­deți la câte­va între­bări sim­ple:

  • de ce ar tăia o pădure pe care o are în respon­s­abil­i­tate, fără să o regenereze mai apoi, cine­va al cărui viitor depinde de exis­tența ei?
  • de ce ar tăia ile­gal o pădure cine­va care știe sig­ur că există numeroase ver­i­ficări făcute de diverse per­soane cu respon­s­abil­ități de con­trol care ar putea descoperi fur­tul și pe care nu le poate pe toate mitui?
  • de ce ar fura într-un mod atât de vădit prostesc pre­cum o tăiere ile­gală de pădure, un om pen­tru care ser­vi­ci­ul este așa de impor­tant?
  • de ce ar risca cine­va totul pen­tru un câștig de moment, când mese­ria in sine îi poate aduce mult mai multe avan­ta­je pe ter­men lung?

Sil­vicul­torii nu sunt uși de bis­er­ică. O știți și voi, o știu și ei. Dar nu sunt nici pe departe duș­manii pădurilor, dim­potrivă. Când unii din­tre ei aleg să-și rotun­jească ven­i­turile prin metode nu toc­mai orto­doxe, nu se apucă de defrișat ile­gal hectare între­gi de pădure. Pen­tru că asta ar fi o prostie. Există metode mai sim­ple, mai ușor de camu­flat și cu sig­u­ranță mai eco­log­ice, căci reg­u­la pen­tru orice sil­vicul­tor este ca în urmă să rămână întot­deau­na pădure. De pildă, când se pregătește un par­chet pen­tru exploatare, e destul de sim­plu să subes­timezi nițel volu­mul de masă lem­noasă și să-ți faci parte la câștig — dacă par­che­tul are de pildă 1.000 mc, pe hâr­tie apar 850 mc pe care îi încasează stat­ul, iar difer­ența se împarte între cei care sunt impli­cați. Dar rețineți: asta nu înseam­nă că tăierea nu e făcută la momen­tul potriv­it, poate cu un an-doi mai devreme și poate o inten­si­tate ceva mai mare decât cea ide­ală. Și cu sig­u­ranță se asig­ură regener­area pădurii. Cât despre aspectele tehnice, n‑are rost să vă povestesc cât de ușor e să manip­ulezi volu­mul unui par­chet legal de exploatare. E sufi­cient să potrivești câte­va cifre aco­lo unde tre­buie și volu­mul total se schim­bă ime­di­at. Însă de când cu inspec­torul pădurilor metodele astea au devenit tot mai greu de apli­cat, din feri­cire, pen­tru că nu mai poți trans­porta lemn a cărui prove­niență nu o poți expli­ca cu acte în reg­ulă.

Unii din­tre sil­vicul­tori, sper că destul de puți­ni, sunt nițel mai laco­mi decât am povestit până acum și-și mai fac rost de un câștig supli­men­tar, făcân­du-și firme de exploatare a lem­nu­lui, mas­cate pe numele nea­murilor sau pri­ete­nilor. Și așa mai câștigă ceva și din vân­zarea lem­nu­lui. Dar, din nou, când vor­bim de pădurea de stat, e tăi­ată legal con­form ame­na­ja­men­tu­lui sil­vic și regen­er­ată ime­di­at după exploatare, pen­tru că dacă ți-ai făcut fir­mă și vrei să faci bani pe ter­men lung nu-ți riști toată afac­erea făcând hoții prostești la lumi­na zilei, cu care poți fi ușor prins printr‑o recla­mație bine ticluită de vre­un duș­man per­son­al. Căci afac­er­ile cu lemn, când te bagi în ele, nu-ți aduc prea mulți pri­eteni, dar cu sig­u­ranță îți fac rost de des­tui inam­i­ci de care tre­buie să te fer­ești.

Să nu înțelegeți în mod greșit că aprob aces­te apucă­turi. Exis­tența lor este unul din­tre motivele pen­tru care am ales să părăs­esc sil­vi­cul­tura acum mai bine de 15 ani —  nu m‑am putut împă­ca cu gân­dul aces­tor fur­tișaguri pe care unii din­tre colegii mei de atun­ci le prac­ti­cau. Astăzi, din poz­iția în care mă aflu, încerc să aduc schim­bările nece­sare pen­tru că ele să dis­pară. Nu e chiar așa de ușor cum ar părea la pri­ma vedere. Vi le descriu însă din toate per­spec­tivele, inclu­siv cele eco­log­ice, ca să înțelegeți cum stau lucrurile în real­i­tate și care sunt dimen­si­u­nile și impli­cați­ile lor reale. N‑am nici un fel de sta­tis­tică asupra gradu­lui de corupție din sil­vi­cul­tură — unii spun că sunt destul de puți­ni cei care prac­tică ast­fel de matra­pa­zlâcuri, alții sunt mai pes­im­iști și spun că sunt destul de mulți sil­vicul­tori incorecți. Per­son­al eu sunt mai degrabă de partea opti­m­iștilor, dar une­ori mă tem că lucrurile nu evoluează spre bine.

Desig­ur că tot ce vă spun eu aici nu e 100% ade­vărat. Există prob­a­bil și câte­va excepții, sil­vi­ci care au fost sau sunt prea proști sau prea laco­mi ca să se abțină de la tâm­penii majore. Câteo­dată mai citim despre ei prin presă. Dar există un prin­cip­iu foarte sim­plu pe care mai toată lumea îl știe: nu-ți faci nevoile aco­lo unde mănân­ci. Nu e igien­ic. Și mai devreme sau mai târz­iu te va afec­ta direct. Iar sil­vicul­torii știu și ei foarte bine această reg­ulă.

Așa că ori de câte ori vedeți o pădure rasă, tun­să și freza­tă, fără nici o regener­are în urmă, puteți fi destul de sig­uri că nu e mâna vre­unui sil­vicul­tor. Aco­lo e aproape sig­ur pro­pri­etate pri­vată și e mâna mafiei lem­nu­lui. Ăia de care de obi­cei nu ați auz­it nim­ic prin presă sau pe inter­net, pe care nimeni nu‑i înjură și pe care nimeni nu‑i pomenește vre­o­dată. Ăia care tac și fac. Adică taie și lasă în urmă prăpăd.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Tibi

    Eu sunt sil­vicul­tor. Putin peste 40 de ani. Fara copii, fara casa pe raza ocolu­lui, nu sunt nation­al­ist, nu sunt etatist, m‑am mutat la 600 km de ora­sul meu. De cati­va ani am ple­cat si din sil­vi­cul­tura ☺. De acord cu tine. Foarte fain arti­col.

  2. KS

    Ca să înţelegem mai bine ce se întâm­plă cu pădurile româneşti ar mai tre­bui scrise câte­va arti­cole, inti­t­u­late, de pildă, ” Pădurea între mica ciordeală şi marele abuz”, ” Retro­cedarea pădurii de la urnă până la cioată”, ” Pădu­rarul- un haiduc mod­ern, sau un supus obe­di­ent?”,” Pos­tură şi impos­tură în medi­ul foresti­er”, etc, etc. Punem par­iu că nu le va scrie nimeni?

    • Sorin Sfirlogea

      Păi hai să le scriem împre­ună. Mie îmi lipsesc anu­mite infor­mații și/sau modal­ități de a le ver­i­fi­ca real­i­tatea. Dar nu mă fer­esc de scris ade­vărul, atâ­ta timp cât îmi pot pro­ba afir­mați­ile. Ceea ce sig­ur nu fac este să den­i­grez pe cine­va în mod gra­tu­it.
      Ce zici, te bagi?

    • Anonymous

      Prea mul­ta pro­fun­z­ime pen­tru lumea asta murdara…Nu te astep­ta sa scrie si, cu atat mai putin, sa faca cine­va ceva. Tim­pul le va rezol­va, intr-un fel sau altul, pe toate. Restul…Dar mai bine ma opresc, pen­tru ca nu doresc sa‑l supar pe Sorin. E plin de bune inten­tii. Numai ca nu intelege, sau, el fiind incli­nat mereu spre mod­ele matem­at­ice, prob­a­bil nu con­sid­era impor­tant sa iei in cal­cul, cand faci portre­tul robot al sil­vicul­toru­lui si per­son­ajele care con­duc sil­vi­cul­tura.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu