Cine taie ilegal pădurile?

Aproape în fiecare zi apar pe inter­net felu­rite fotografii cu tăieri în pădurile mon­tane, unele relu­ate de nenumărate ori, purtând ală­turi de ele mesajele indignării, revoltei sau deza­mă­girii celor care le postează. Și aproape invari­abil nemulțu­mirea se îndreaptă spre statul român și reprezen­tanții săi, cărora li se reproșează că nu fac nimic să oprească tăier­ile sau chiar că sunt la orig­inea lor. Despre sil­vicul­torii de la stat se vor­bește cel mai mult și cel mai des, dar rareori se pomenește ceva de bine. Opinia pub­lică sau cel puțin o parte a ei s‑a obiș­nuit să‑i con­sidere prin­ci­palii vino­vați de tăier­ile ile­gale. Dar oare așa sunt? Cred că ar fi bine să știți ceva mai multe despre ei, așa că vă invit să le facem portre­tul robot.

Sil­vicul­torul tipic e mai degrabă băr­bat, cu o edu­cație medie, tre­cut printr-un liceu sil­vic sau o fac­ul­tate sil­vică, care sunt ambele rel­a­tiv acce­si­bile cuiva cu o inteligență medie și un dram de dor­ință de studiu. E la vârsta matu­rității, un pic peste 40 de ani, căsă­torit și de obi­cei cu unul sau doi copii. Are o viz­iune mai degrabă etatistă asupra soci­etății, e un susțină­tor al mod­u­lui tradițional de a trăi, are ușoare accente de națion­al­ism și crede că pădurile ar fi tre­buit să nu fie nicio­dată pri­va­ti­zate pen­tru că divizarea lor și lipsa mâinii pro­fe­sion­is­tu­lui au fost cauzele dis­trugerii lor. E încred­ințat că se face cam mult caz despre pădurile vir­gine și ari­ile pro­te­jate, că pădurea tre­buie exploatată în mod rațional și că în ultima vreme sunt o gră­madă de nepri­cepuți care-și dau cu păr­erea fără să aibă cunoșt­ințele nece­sare despre sil­vi­cul­tură.

Sil­vicul­torul tipic e mân­dru de mese­ria lui și crede cu convin­gere că mer­ită mai mult respect din partea soci­etății. Și mai mulți bani la salariu, dar nu se plânge prea tare de asta. Are o avere per­son­ală ceva mai bună decât ar arăta‑o ven­i­turile ofi­ciale, o casă per­son­ală con­stru­ită de‑a lun­gul mai mul­tor ani, ridi­cată într‑o local­i­tate din raza ocolu­lui sil­vic unde lucrează. Pen­tru că sil­vicul­torul tipic este sta­bil, își schimbă foarte rar sau nicio­dată reșed­ința. Locul de muncă este foarte impor­tant pen­tru el, căci de acesta se leagă tot viitorul său — pen­tru sil­vicul­tori nu există prea multe opți­uni de muncă în afara ocoalelor sil­vice. De aceea una din gri­jile sale cele mai impor­tante este securizarea locu­lui de muncă. Iar schim­bările, ori­care ar fi ele, nu îi sunt mai nicio­dată pe plac.

N‑am făcut această descriere nici cu ironie, nici cu admi­rație — am încer­cat doar să redau cât de obiec­tiv am putut prin­ci­palele car­ac­ter­is­tici ale aces­tui per­sonaj despre care se vor­bește atât de mult în mediul pub­lic. Așa că luați această descriere ca pe per­cepția unuia care cunoaște destul de bine această cat­e­gorie pro­fe­sion­ală și încer­cați să o supra­puneți peste imag­inea voas­tră despre sil­vici. Și dacă nu se potrivește, dacă voi îl per­cepeți ca pe un om rău­voitor, pus pe furat și dis­trus, încer­cați să vă răspun­deți la câteva între­bări sim­ple:

  • de ce ar tăia o pădure pe care o are în respon­s­abil­i­tate, fără să o regenereze mai apoi, cineva al cărui viitor depinde de exis­tența ei?
  • de ce ar tăia ile­gal o pădure cineva care știe sigur că există numeroase ver­i­ficări făcute de diverse per­soane cu respon­s­abil­ități de con­trol care ar putea descoperi fur­tul și pe care nu le poate pe toate mitui?
  • de ce ar fura într-un mod atât de vădit prostesc pre­cum o tăiere ile­gală de pădure, un om pen­tru care ser­vi­ciul este așa de impor­tant?
  • de ce ar risca cineva totul pen­tru un câștig de moment, când mese­ria in sine îi poate aduce mult mai multe avan­taje pe ter­men lung?

Sil­vicul­torii nu sunt uși de bis­er­ică. O știți și voi, o știu și ei. Dar nu sunt nici pe departe duș­manii pădurilor, dim­potrivă. Când unii din­tre ei aleg să-și rotun­jească ven­i­turile prin metode nu toc­mai orto­doxe, nu se apucă de defrișat ile­gal hectare întregi de pădure. Pen­tru că asta ar fi o prostie. Există metode mai sim­ple, mai ușor de camu­flat și cu sig­u­ranță mai eco­log­ice, căci reg­ula pen­tru orice sil­vicul­tor este ca în urmă să rămână întot­deauna pădure. De pildă, când se pregătește un par­chet pen­tru exploatare, e destul de sim­plu să subes­timezi nițel volu­mul de masă lem­noasă și să-ți faci parte la câștig — dacă par­che­tul are de pildă 1.000 mc, pe hâr­tie apar 850 mc pe care îi încasează statul, iar difer­ența se împarte între cei care sunt impli­cați. Dar rețineți: asta nu înseamnă că tăierea nu e făcută la momen­tul potrivit, poate cu un an-doi mai devreme și poate o inten­si­tate ceva mai mare decât cea ide­ală. Și cu sig­u­ranță se asig­ură regener­area pădurii. Cât despre aspectele tehnice, n‑are rost să vă povestesc cât de ușor e să manip­ulezi volu­mul unui par­chet legal de exploatare. E sufi­cient să potrivești câteva cifre acolo unde tre­buie și volu­mul total se schimbă ime­diat. Însă de când cu inspec­torul pădurilor metodele astea au devenit tot mai greu de apli­cat, din feri­cire, pen­tru că nu mai poți trans­porta lemn a cărui prove­niență nu o poți explica cu acte în reg­ulă.

Unii din­tre sil­vicul­tori, sper că destul de puțini, sunt nițel mai lacomi decât am povestit până acum și-și mai fac rost de un câștig supli­men­tar, făcându-și firme de exploatare a lem­nu­lui, mas­cate pe numele nea­murilor sau pri­ete­nilor. Și așa mai câștigă ceva și din vân­zarea lem­nu­lui. Dar, din nou, când vor­bim de pădurea de stat, e tăi­ată legal con­form ame­na­ja­men­tu­lui sil­vic și regen­er­ată ime­diat după exploatare, pen­tru că dacă ți-ai făcut firmă și vrei să faci bani pe ter­men lung nu-ți riști toată afac­erea făcând hoții prostești la lumina zilei, cu care poți fi ușor prins printr‑o recla­mație bine ticluită de vreun duș­man per­sonal. Căci afac­er­ile cu lemn, când te bagi în ele, nu-ți aduc prea mulți pri­eteni, dar cu sig­u­ranță îți fac rost de des­tui inam­ici de care tre­buie să te fer­ești.

Să nu înțelegeți în mod greșit că aprob aceste apucă­turi. Exis­tența lor este unul din­tre motivele pen­tru care am ales să părăs­esc sil­vi­cul­tura acum mai bine de 15 ani —  nu m‑am putut împăca cu gân­dul aces­tor fur­tișaguri pe care unii din­tre colegii mei de atunci le prac­ti­cau. Astăzi, din poz­iția în care mă aflu, încerc să aduc schim­bările nece­sare pen­tru că ele să dis­pară. Nu e chiar așa de ușor cum ar părea la prima vedere. Vi le descriu însă din toate per­spec­tivele, inclu­siv cele eco­log­ice, ca să înțelegeți cum stau lucrurile în real­i­tate și care sunt dimen­si­u­nile și impli­cați­ile lor reale. N‑am nici un fel de sta­tis­tică asupra gradu­lui de corupție din sil­vi­cul­tură — unii spun că sunt destul de puțini cei care prac­tică ast­fel de matra­pa­zlâcuri, alții sunt mai pes­im­iști și spun că sunt destul de mulți sil­vicul­tori incorecți. Per­sonal eu sunt mai degrabă de partea opti­m­iștilor, dar une­ori mă tem că lucrurile nu evoluează spre bine.

Desigur că tot ce vă spun eu aici nu e 100% ade­vărat. Există prob­a­bil și câteva excepții, sil­vici care au fost sau sunt prea proști sau prea lacomi ca să se abțină de la tâm­penii majore. Câteo­dată mai citim despre ei prin presă. Dar există un prin­cipiu foarte sim­plu pe care mai toată lumea îl știe: nu-ți faci nevoile acolo unde mănânci. Nu e igienic. Și mai devreme sau mai târziu te va afecta direct. Iar sil­vicul­torii știu și ei foarte bine această reg­ulă.

Așa că ori de câte ori vedeți o pădure rasă, tunsă și frezată, fără nici o regener­are în urmă, puteți fi destul de sig­uri că nu e mâna vre­unui sil­vicul­tor. Acolo e aproape sigur pro­pri­etate pri­vată și e mâna mafiei lem­nu­lui. Ăia de care de obi­cei nu ați auzit nimic prin presă sau pe inter­net, pe care nimeni nu‑i înjură și pe care nimeni nu‑i pomenește vre­o­dată. Ăia care tac și fac. Adică taie și lasă în urmă prăpăd.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Tibi

    Eu sunt sil­vicul­tor. Putin peste 40 de ani. Fara copii, fara casa pe raza ocolu­lui, nu sunt nation­al­ist, nu sunt etatist, m‑am mutat la 600 km de ora­sul meu. De cativa ani am ple­cat si din sil­vi­cul­tura ☺. De acord cu tine. Foarte fain arti­col.

  2. KS

    Ca să înţelegem mai bine ce se întâm­plă cu pădurile româneşti ar mai tre­bui scrise câteva arti­cole, inti­t­u­late, de pildă, " Pădurea între mica ciordeală şi marele abuz", " Retro­cedarea pădurii de la urnă până la cioată", " Pădurarul- un haiduc mod­ern, sau un supus obe­di­ent?"," Pos­tură şi impos­tură în mediul forestier", etc, etc. Punem pariu că nu le va scrie nimeni?

    • Sorin Sfirlogea

      Păi hai să le scriem împre­ună. Mie îmi lipsesc anu­mite infor­mații și/sau modal­ități de a le ver­i­fica real­i­tatea. Dar nu mă fer­esc de scris ade­vărul, atâta timp cât îmi pot proba afir­mați­ile. Ceea ce sigur nu fac este să den­i­grez pe cineva în mod gra­tuit.
      Ce zici, te bagi?

    • Anonymous

      Prea multa pro­fun­z­ime pen­tru lumea asta murdara…Nu te astepta sa scrie si, cu atat mai putin, sa faca cineva ceva. Tim­pul le va rezolva, intr-un fel sau altul, pe toate. Restul…Dar mai bine ma opresc, pen­tru ca nu doresc sa‑l supar pe Sorin. E plin de bune inten­tii. Numai ca nu intelege, sau, el fiind incli­nat mereu spre mod­ele matem­at­ice, prob­a­bil nu con­sid­era impor­tant sa iei in cal­cul, cand faci portre­tul robot al sil­vicul­toru­lui si per­son­ajele care con­duc sil­vi­cul­tura.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu