Limitele care ne definesc

Fiecare urcuș pe munte are isto­ria lui, une­ori mai banală, alte­ori mai spec­tac­u­loasă. Și câteo­dată ceea ce face spec­tac­u­loasă ascen­si­unea nu ține neapărat de traseul ales, ci mai degrabă de cei care-și întâl­nesc pro­pri­ile lim­ite și îndrăz­nesc să și le depășească. Nu vă grăbiți să con­cluzion­ați că vă voi spune o poveste despre recor­duri — lim­itele despre care vreau să vă spun nu sunt în vecină­tatea per­for­manțelor sportive, ci izvorăsc din per­se­v­erență și din cura­jul de a încerca să te întreci cu tine însuți atunci când pare imposi­bil.

Weekend-ul tre­cut o trupă de șapte pri­eteni am por­nit să urcăm vâr­ful Moldoveanu. Punc­tul de ple­care a fost cabana Capra, de unde am urcat prin căl­darea Capra spre Fer­eas­tra Zmeilor, apoi am prins traseul de creastă și am mers pe el până la ținta finală, după care ne-am întors până la cabana Podragu. Unora le va părea banal, deși i‑aș sus­pecta un pic de aro­ganță: difer­ența poz­i­tivă de nivel este de vreo 2.000 metri, deci traseul nu e chiar o glumă, chit că are doar vreo 20 de km lungime. Însă pen­tru fiecare din­tre noi a exi­s­tat o miză supli­men­tară, asumată sau nu de la bun început. Încer­cați să vă imag­i­nați că faceți traseul ăsta în mijlocul unei diete keto­genice după ce ați elim­i­nat com­plet din ali­men­tație car­bo­hidrații și orice formă de zahăr și ați slăbit peste zece kg în ultimele trei săp­tămâni. Sună ceva mai intere­sant, nu? Sau imaginați-vă că aveți o condiție fiz­ică bună în gen­eral, dar n‑ați mai avut ocazia — din varii motive — să faceți efort susținut de peste șase luni și asta e prima ieșire. Destul de provo­ca­tor, așa‑i? Sau închipuiți-vă că nu sun­teți deloc, dar deloc, iubitor de prăpăstii și culmi înguste și tre­buie să tra­ver­sați zona Trei pași de moarte, apoi cul­mea îngustă de dinainte de vâr­ful Mircii și în fine cățărarea nu toc­mai con­fort­a­bilă de pe Moldoveanu. Nu sună foarte amuzant, este?

În plus, vre­mea s‑a jucat cu noi tot dru­mul, ne‑a pedep­sit cu vânt rece și nori, ne‑a ascuns ved­erii vâr­furile de peste 2400 m, ne‑a arun­cat ici și colo două raze de soare, doar cât să ne tachineze puțin și ne‑a amenințat să nu vedem nimic de pe Moldoveanu. Într-un final s‑a milostivit totuși și a împrăș­tiat nițel norii când eram sus, nu într-atât cât să vedem prea departe, dar îndea­juns ca să nu rămânem cufun­dați în laptele ceții. După ce am coborât, ca să ne facă în ciudă, a dezvelit com­plet vâr­ful de nori și l‑a îmbră­cat în câteva minute de soare, dar era deja prea târziu — sat­is­facția reușitei nu mai putea fi umbrită de nimic. Așa că vre­mea, ca să ne mai încerce nițel, ne‑a mai trimis și o aversă de vreo 15 minute, cu tunete și ful­gere. Am tre­cut și prin asta cu bine și am ajuns la Podragu unde ne aștepta o masă caldă, un pat uscat și un sac de dor­mit con­fort­a­bil. Iar a doua zi, pe traseul cruce albas­tră prin căl­darea Podrăgel, a fost mai mult prin nori până la Fer­eas­tra Zmeilor, iar de acolo, la coborâre, un soare strălu­ci­tor încerca să ne facă în ciudă că abia acum se arată, când noi plecăm.

Dea­supra unei ciorbe fierbinți, la cabana Capra, am inven­tariat împre­ună cele două zile, amuzați de momentele difi­cile, bucuroși de reușite și mân­dri de lim­itele depășite. Și, ca de obi­cei, ultimul cuvânt al turei a fost gân­dul la urmă­toarea ieșire. Pen­tru că dacă ceva e sigur e că mai avem încă multe lim­ite de învins. Unele pe care le știm și încer­căm să le depășim, altele despre care aflăm atunci când le testăm. Și chiar dacă pen­tru mine traseul ăsta a fost un alt fel de test, unul de anduranță și rezis­tență la efort susținut, chiar dacă cred că am tre­cut acest test cu notă mare, tura asta pe munte n‑o să mi‑o amintesc pen­tru suc­ce­sul per­sonal. Tura asta a aparținut pri­ete­nilor mei care s‑au depășit pe ei înșiși, care și-au atins lim­itele și au decis să treacă din­colo de ele. Mă înclin în fața efor­tu­lui și cura­ju­lui lor și le spun — deși sper că deja știu — că sunt fericit că am fost și negreșit vom mai fi împre­ună pe munți.

Fotografii și traseu


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu