Pro­ba­bil că ați aflat deja: în Ar­geș s‑a ajuns la fo­curi de armă într-un caz de furt de lemne din pă­dure. Jan­dar­mii i‑au su­prins pe hoți, au fost ata­cați cu to­poare și au tre­buit să ri­pos­teze cu ar­mele din do­tare. Bine că au avut cu ce. În si­tu­a­ții din as­tea ajungi să te gân­dești dacă mai scapi cu viață. Și nu‑s vorbe‑n vânt, chiar știu cum e să fii într‑o ast­fel de si­tu­a­ție.

La pu­țin timp după re­vo­lu­ție, când eram încă la oco­lul sil­vic Târgu Neamț, am avut o ac­țiune îm­pre­ună cu mi­li­ția de atunci, pe va­lea Se­cu­lui. Afla­sem la ocol că un nu­măr mare de că­ruțe au ple­cat la deal pe fi­rul văii să fure lemne din par­che­tele de ex­ploa­tare. Pen­tru că era de­mo­cra­ție, deci lem­nele erau ale po­po­ru­lui. Sau cel pu­țin așa gân­deau oa­me­nii de pe acolo. Gata cu dic­ta­tura le­gii! Și ne-am suit într-un Aro, vreo trei in­gi­neri, un teh­ni­cian si pă­du­ra­rul, iar cu altă ma­șină au ve­nit câ­țiva mi­li­țieni din zonă. Am ajuns la gura văii pe în­se­rat și ne-am ho­tă­rât să aș­tep­tăm în­toar­ce­rea că­ru­țe­lor, căci era lim­pede că nu vor în­nopta iarna pe-afară. Am avut drep­tate, după vreo ju­mă­tate de oră au în­ce­put să apară. Una, două, trei… am nu­mă­rat până la trei­zeci și șapte, apoi ne-am oprit în­gro­ziți de nu­mă­rul lor. În fi­e­care că­ruță era cam doi oa­meni. Ne-au vă­zut, s‑au oprit să se gru­peze și apoi au lă­sat că­ru­țele în urmă și au por­nit spre noi pe jos, cu to­poa­rele ri­di­cate. Vreo cinci­zeci de oa­meni, cel pu­țin. N‑am ris­cat nici unii să de­ve­nim eroi. Ne-am suit în ma­șini și am fu­git. Aveam arme, dar le­gi­sla­ția nu ne per­mi­tea să le fo­lo­sim.

Cam așa s‑or fi sim­țit și jan­dar­mii ăș­tia care au fost ata­cați, nu­mai că de data asta au avut le­gea de par­tea lor și au pu­tut fo­losi ar­mele. Dar gân­diți-vă că ade­sea în­tâl­ni­rile as­tea de gra­dul III le au pă­du­ra­rii. Ce poți să faci de unul sin­gur în fața unui grup or­ga­ni­zat și vi­o­lent? Vă mai mi­rați atunci că unii bat palma cu ho­ții și îi în­drumă de unde și cum să fure? Pro­ba­bil că își spun că, de­cât să-și riște viața, mai bine fac o mică afa­cere. Nu‑i scuz. În­cerc doar să ex­plic cum se ajunge une­ori la com­pro­mi­suri care din ex­te­rior par inac­cep­ta­bile.

Nu știu dacă ați fost atenți la știri în ul­tima vreme, dar în sil­vi­cul­tură s‑a în­tâm­plat o re­vo­lu­ție de cu­rând: Co­dul Sil­vic s‑a mo­di­fi­cat și a fost eli­mi­nată în mare mă­sură răs­pun­de­rea ges­tio­nară a pă­du­ra­ru­lui față de pa­gu­bele din can­to­nul său. Am fost ui­mit de fap­tul că o ast­fel de idee a ajuns să fie pro­pusă și adop­tată așa de ra­pid. Nu pen­tru că e ne­o­biș­nu­ită — asta e nor­ma­li­ta­tea în toate sta­tele eu­ro­pene — ci pen­tru că pă­rea o schim­bare greu de pro­mo­vat și sus­ți­nut în con­tex­tul ac­tual. Și m‑am în­tre­bat: o fi sil­vi­cul­tura ro­mâ­nească pre­gă­tită pen­tru schim­ba­rea asta?

Dacă nu știți des­pre ce e vorba, hai să vă ex­plic in ce con­stă schim­ba­rea. Îna­inte orice ar­bore tă­iat fără jus­ti­fi­care care era des­co­pe­rit la vreun con­trol era im­pu­tat pă­du­ra­ru­lui. Dintr-un sa­la­riu foarte mic, pă­du­ra­rul tre­buia să su­porte și pa­gu­bele fă­cute de hoți. Acum el are doar obli­ga­ția să anunțe oco­lul în ter­men de 24 de ore de la data des­co­pe­ri­rii pa­gu­bei, iar șe­ful de ocol tre­buie să anunțe po­li­ția sau jan­dar­me­ria în alte 24 de ore. De aici în­colo e treaba po­li­ției să in­ves­ti­gheze cine a fu­rat.

Bi­ne­în­țe­les că prima sus­pi­ciune este că pă­du­ra­rul va tri­mite ho­ții să fure, apoi el va “con­stata” pa­guba, o va ra­porta con­form le­gii și n‑au de­cât să-și bată ca­pul po­li­țiș­tii cu des­co­pe­ri­rea ho­ți­lor. Dacă ho­ții sunt din sat, un șef de post di­baci și ne­co­rupt va afla în doi timpi și trei miș­cări cine are lemne noi aduse în bă­tă­tură. Dar câți șefi de post sunt di­baci și ne­co­rupți? Iar dacă ho­ții sunt de la cinci sate mai în­colo, s‑ar pu­tea să nu prea mai afle ni­meni.  Dar dacă fur­tul se face în par­che­tele de ex­ploa­tare, prin tă­ie­rea mai mul­tor ar­bori de­cât cei mar­cați? Păi acolo treaba va fi sim­plă, se știe cine a fost în par­chet, iar in­ves­ti­ga­ți­ile vor fi des­tul de ușoare. Dar, din nou, pre­su­pun niște po­li­țiști har­nici și ne­co­rupți. Să spe­răm că avem des­tui din ăș­tia prin țară.

Sunt o mul­țime de în­tre­bări la care nu avem azi un răs­puns. Cum vor re­ac­ționa po­li­țiș­tii? Au ei cu­noș­tin­țele ne­ce­sare să in­ves­ti­gheze fur­tu­rile din pă­dure? Ce în­seamnă aceste mă­suri pen­tru sil­vi­cul­tură în ge­ne­ral? Va fi ne­voie de mai pu­țini pă­du­rari de vreme ce au fost exo­ne­rați de res­pon­sa­bi­li­ta­tea ges­tio­nară? Va de­veni me­se­ria de pă­du­rar mai atrac­tivă pen­tru că un mare in­con­ve­nient dis­pare? Vor fi ten­tate per­soane cu stu­dii su­pe­ri­oare să preia mai multe can­toane în res­pon­sa­bi­li­tate și să câștige ast­fel mai bine? Se va pu­tea fle­xi­bi­liza în vreun fel struc­tura foarte ri­gidă a dis­tric­te­lor și can­toa­ne­lor sil­vice?

Nu știu să răs­pund la aceste în­tre­bări și cred că ni­meni nu știe în acest mo­ment. E o ade­vă­rată re­vo­lu­ție a pă­du­ra­ri­lor. Și ca orice re­vo­lu­ție are ne­voie de timp ca să-și arate roa­dele. Până atunci s‑ar pu­tea să asis­tăm la vre­muri tul­buri, la con­fu­zii și pro­bleme. Dar, din­colo de toate, cu toate sa­cri­fi­ci­ile care s‑ar pu­tea să tre­bu­iască să le fa­cem, eu cred cu con­vin­gere că e o schim­bare ne­ce­sară pen­tru Ro­mâ­nia. Poate era mai bine să ne pre­gă­tim îna­inte, dar hai să fim cin­stiți: când au fost ro­mâ­nii ma­eș­trii pre­gă­ti­ri­lor te­me­i­nice? La noi to­tul se în­tâm­plă ad-hoc, pe ne­pusă masă. Și la toate sur­pri­zele as­tea noi avem o re­țetă in­fa­i­li­bilă: ne des­cur­căm. Să spe­răm că și de data asta o s‑o fa­cem, în sen­sul bun.

PS Doar un gând de fi­nal: nu știu care e treaba cu Ar­ge­șul ăsta, dar o gră­madă de ches­tii ne­cu­rate se în­tâm­plă pe-acolo. Și cu per­mi­sele auto au fost po­vești in­cre­di­bile, și cu fu­ra­tul lem­ne­lor sunt pe lo­cul I în țară. Mă în­treb ce‑o fi în min­tea oa­me­ni­lor de pe acolo…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu