Unul din­tre su­biec­tele in­tens dez­bă­tute pe in­ter­net în zi­lele din urmă este cel al amen­zi­lor sil­vice, iar mo­ti­vul aces­tui su­bit in­te­res este fap­tul că toc­mai au fost mo­di­fi­cate printr‑o lege dată de par­la­ment. Și, cum șade bine ori­că­rei dez­ba­teri pu­blice, opi­ni­ile sunt îm­păr­țite. Unii spun că mo­di­fi­că­rile sunt bune și că ele co­rec­tează niște ex­cese — asta e pă­re­rea sil­vi­cul­to­ri­lor. Al­ții, mai ra­di­cali și mai exi­genți, spun că îm­blân­zi­rea pe­dep­se­lor e semn de în­cu­ra­jare a co­rup­ției în pă­duri. Cine are drep­tate?

În 2016 gu­ver­nul Cio­loș emi­tea o or­do­nanță de ur­gență care mo­di­fica le­gea con­tra­ven­ți­i­lor sil­vice (le­gea 171 din 2010), înăs­prind pu­ter­nic mă­su­rile îm­po­triva ce­lor ce nu res­pec­tau re­gu­lile. No­u­ta­tea ab­so­lută con­sta în in­tro­du­ce­rea unor pe­depse foarte dure pen­tru gre­șe­lile per­so­na­lu­lui sil­vic, cre­ând ima­gi­nea unei legi anti-co­rup­ție. Și, într-un fel, chiar așa și era, mai ales că era cumva gră­bită de pre­siu­nea pusă de o parte a opi­niei pu­blice, în­gri­jo­rată de fe­no­me­nul tă­ie­ri­lor ile­gale. Pen­tru prima oară se in­tro­du­ceau sanc­țiuni ex­pli­cite și foarte dure pen­tru în­căl­că­rile nor­me­lor teh­nice și ale co­du­lui sil­vic de că­tre chiar per­so­na­lul sil­vic. Vă pu­teți ima­gina că ase­me­nea pre­ve­deri au stâr­nit emo­ții pu­ter­nice în rân­dul sil­vi­cul­to­ri­lor care au pro­tes­tat îm­po­triva schim­bă­rii. Chiar și gu­ver­nul Cio­loș, pe ul­tima parte a man­da­tu­lui său, a re­a­li­zat ex­ce­si­vi­ta­tea unor as­pecte ale or­do­nan­ței de ur­gență și a ini­țiat niște dis­cu­ții pen­tru a co­recta exa­ge­ră­rile. N‑au mai apu­cat însă să le co­rec­teze pen­tru că au ve­nit ale­ge­rile.

Dis­cu­ți­ile au con­ti­nuat și într-un fi­nal par­la­men­tul a adop­tat o lege nouă (le­gea 134 din 2017) care mo­di­fică din nou con­tra­ven­ți­ile sil­vice și “îm­blân­zește” o se­rie de pe­depse adre­sate per­so­na­lu­lui sil­vic. Mulți s‑au scan­da­li­zat: aha! deci vreți să per­mi­teți fur­tul! Dar, din fe­ri­cire, nu e chiar așa. Pro­ce­sul de schim­bare al pre­ve­de­ri­lor le­gale pri­vind con­tra­ven­ți­ile sil­vice a fost de fapt unul des­tul de în­de­lun­gat și pre­vi­zi­bil. Re­ac­ția eco­lo­giș­ti­lor ra­di­cali e exa­ge­rată și am să în­cerc să ex­plic de ce.

Mai în­tâi pen­tru că noua lege nu desfi­in­țează sanc­țiu­nile pen­tru per­so­na­lul sil­vic, ci sta­bi­lește niște to­le­ranțe — pe care le pu­tem con­si­dera re­zo­na­bile — în apli­ca­rea pe­dep­se­lor se­vere. Cu alte cu­vinte, dă sil­vi­cul­to­ru­lui po­si­bi­li­ta­tea de a face o eroare ino­centă fără a fi sanc­țio­nat dras­tic și abia când pro­por­ți­ile ero­rii de­vin pe­ri­cu­loase și sem­ni­fi­ca­tive aplică pe­deapsa dras­tică. Nu cred că or­do­nanța gu­ver­nu­lui Cio­loș a fost ne­a­pă­rat greșită — sen­sul ei ai fost co­rect, dar ri­goa­rea pe care o so­li­cita era exa­ge­rată. În pă­dure nu e far­ma­cie, ni­meni nu lu­crează cu pre­ci­zii de mi­li­me­tru, iar mi­cile erori sunt po­si­bile ori­când. O spun din per­spec­tiva unui prac­ti­cian care a fă­cut lu­crări pe te­ren. Ești tri­mis să in­ven­ta­ri­ezi 500 de me­tri cubi într‑o pă­dure și nu e foarte greu să mar­chezi 550 fără să știi că ai greșit — vei afla mai târ­ziu, când faci cal­cule la bi­rou, dar deja ai de­pă­șit cu 10% vo­lu­mul pre­scris de ame­na­ja­ment.

Noua lege nu­an­țează lu­cru­rile în ca­zul unor ast­fel de erori, per­mițând niște pra­guri de to­le­ranță pen­tru care pe­deapsa e mai blândă sau e doar aver­tis­ment. Dar, din fe­ri­cire, păs­trează pe mai de­parte ideea sanc­țio­nă­rii ero­ri­lor grave care iz­vo­răsc mai de­grabă din reaua in­ten­ție a făp­tu­i­to­ru­lui. Nu se pierde ni­mic, ci doar se lasă un spa­țiu de eroare mi­ni­mală care dă sil­vi­cul­to­ru­lui onest re­la­xa­rea că o mică gre­șe­ală nu în­seamnă sfâr­și­tul ca­ri­e­rei sale pro­fe­sio­nale. Și că nu e la mâna unui con­trol ten­den­țios care vrea să‑i aplice amenzi din cine știe ce alte mo­tive.

Am să vă dau un exem­plu: mar­ca­rea ar­bo­ri­lor pen­tru tă­iere. Or­do­nanța din 2016 pe­dep­sea cu amendă de la 4.000 la 8.000 de lei “apli­ca­rea in­des­ci­fra­bilă, ili­zi­bilă sau ne­co­res­pun­ză­toare a dis­po­zi­ti­ve­lor spe­ci­ale de mar­cat”. Pen­tru ci­neva care are un sa­la­riu de 3–4.000 de lei, suma nu e ne­gli­ja­bilă. Care e pro­blema? Păi să vă ex­plic: când se face mar­ca­rea ar­bo­ri­lor pen­tru ex­ploa­tare, in­gi­ne­rul pri­mește cio­ca­nul de mar­cat pe sem­nă­tură și răs­punde per­so­nal pen­tru fe­lul în care e uti­li­zat.

Dar mar­ca­rea se face cu o echipă în­treagă: in­gi­ner, pă­du­rar, mun­ci­tori fo­res­ti­eri. In­gi­ne­rul in­dică echi­pei ce ar­bori tre­buie ex­trași, ana­li­zând si­tu­a­ția din te­ren și tra­ta­men­tul pe care îl aplică. În plus ține evi­dența ar­bo­ri­lor mar­cați și‑i no­tează pe un car­net spe­cial sau într‑o apli­ca­ție pe te­le­fo­nul mo­bil. Pă­du­ra­rul de obi­cei are clupa și mă­soară di­a­me­trele ar­bo­ri­lor in­di­cați de in­gi­ner — une­ori mai face și su­ges­tii de ar­bori care tre­buie ex­trași, dar de­ci­zia e a in­gi­ne­ru­lui. Un mun­ci­tor face un cio­plaj la înăl­ți­mea piep­tu­lui pe ar­bore și scrie cu un cre­ion spe­cial nu­mă­rul de or­dine con­form car­ne­tu­lui de in­ven­ta­ri­ere ți­nut de in­gi­ner — fi­e­care ar­bore tre­buie să aibă un nu­măr care co­res­punde cu în­re­gis­tra­rea din car­ne­tul de in­ven­ta­ri­ere. Și un alt mun­ci­tor face un cio­plaj la baza trun­chiu­lui și aplică cio­ca­nul de mar­cat după ce îl în­moaie în niște vop­sea.

Acuma ima­gi­nați-vă că sun­teți in­gi­ner sil­vic, mer­geți la mar­care, vă con­cen­trați să pri­viți pă­du­rea și să apli­cați nor­mele teh­nice, iar un mun­ci­tor bate cu cio­ca­nul ar­bo­rii pe care îi sta­bi­liți voi. Dacă mun­ci­to­rul bate strâmb cu cio­ca­nul și marca nu e des­ci­fra­bilă sau li­zi­bilă, plătiți în­tre 4 și 8 mii de lei amendă. Ris­cul e mare, mun­ci­to­rul poate fi ne­gli­jent. Nu vă rămâne de­cât să mer­geți în urma mun­ci­to­ru­lui și să ve­ri­fi­cați ca fi­e­care lo­vi­tură de cio­can să fie per­fectă. Însă n‑o să mai fiți la fel de atent la lu­cra­rea teh­nică pe care tre­buie s‑o fa­ceți și n‑o să ter­mi­nați lu­cra­rea prea cu­rând. Deci, cum pro­ce­dați? Nu ați fi re­vol­tat de ase­me­nea stric­tețe exa­ge­rată? Pro­ba­bil că da.

Și dacă nu mă cre­deți, gân­diți-vă la co­dul ru­tier. Dacă mâine am înăs­pri pe­dep­sele și am de­clara că unui șo­fer care nu a acor­dat pri­o­ri­tate unui pie­ton pe tre­cere i se ia de­fi­ni­tiv și ire­vo­ca­bil car­ne­tul, cum vi s‑ar pă­rea? Exa­ge­rat, nu‑i așa? Pen­tru că toți am fă­cut in­vo­lun­tar gre­șe­ala asta, mă­car o dată în viața noas­tră de șo­feri. Tre­buie să existe o ma­rjă de eroare ino­centă în orice do­me­niu. Alt­min­teri nu mai e lege, e in­chi­zi­ție.

Noua lege a con­tra­ven­ți­i­lor sil­vice nu e o lege rea, spi­ri­tul mo­di­fi­că­ri­lor fă­cute pen­tru a com­bate re­lele in­ten­ții a fost păs­trat. E doar un pic mai per­mi­sivă, în li­mi­tele unor to­le­ranțe pe care eu le con­si­der re­zo­na­bile. Or fi și mici scă­pări prin ea, nu zic nu. Dar, ca orice lege din Ro­mâ­nia, pro­blema nu e ne­a­pă­rat fe­lul în care e ela­bo­rată. Pro­blema e că tre­buie apli­cată. Iar la ca­pi­to­lul ăsta tre­buie să ad­mi­tem că ro­mâ­nii au fost și sunt ma­eș­trii oco­li­rii re­gu­li­lor. Așa că, în loc să ne vă­i­că­rim că s‑au re­la­xat pe­dep­sele, hai să ne con­cen­trăm să le apli­căm pe alea pe care le avem. Vă ga­ran­tez că re­zul­ta­tele vor fi peste aș­tep­tări.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu