Pădurea și amenzile silvice

Unul din­tre subiectele intens dezbă­tute pe inter­net în zilele din urmă este cel al amen­zilor sil­vice, iar motivul aces­tui subit interes este fap­tul că toc­mai au fost mod­ifi­cate printr‑o lege dată de par­la­ment. Și, cum șade bine oricărei dez­ba­teri pub­lice, opini­ile sunt împărțite. Unii spun că mod­i­ficările sunt bune și că ele corectează niște excese — asta e păr­erea sil­vicul­to­rilor. Alții, mai rad­i­cali și mai exi­genți, spun că îmblânzirea pedepselor e semn de încu­ra­jare a corupției în păduri. Cine are drep­tate?

În 2016 guver­nul Cioloș emitea o ordo­nanță de urgență care mod­i­fica legea con­tra­venți­ilor sil­vice (legea 171 din 2010), înăsprind put­er­nic măsurile împotriva celor ce nu respec­tau reg­ulile. Nou­tatea abso­lută con­sta în intro­duc­erea unor pedepse foarte dure pen­tru greșelile per­son­alu­lui sil­vic, creând imag­inea unei legi anti-corupție. Și, într-un fel, chiar așa și era, mai ales că era cumva grăbită de pre­siunea pusă de o parte a opiniei pub­lice, îngri­jo­rată de fenomenul tăier­ilor ile­gale. Pen­tru prima oară se intro­duceau sancți­uni explicite și foarte dure pen­tru încăl­cările normelor tehnice și ale codu­lui sil­vic de către chiar per­son­alul sil­vic. Vă puteți imag­ina că aseme­nea preved­eri au stâr­nit emoții put­er­nice în rân­dul sil­vicul­to­rilor care au prote­s­tat împotriva schim­bării. Chiar și guver­nul Cioloș, pe ultima parte a man­dat­u­lui său, a real­izat exce­siv­i­tatea unor aspecte ale ordo­nanței de urgență și a inițiat niște dis­cuții pen­tru a corecta exagerările. N‑au mai apu­cat însă să le corecteze pen­tru că au venit alegerile.

Dis­cuți­ile au con­tin­uat și într-un final par­la­men­tul a adop­tat o lege nouă (legea 134 din 2017) care mod­i­fică din nou con­tra­venți­ile sil­vice și "îmblânzește" o serie de pedepse adresate per­son­alu­lui sil­vic. Mulți s‑au scan­dal­izat: aha! deci vreți să per­miteți fur­tul! Dar, din feri­cire, nu e chiar așa. Pro­ce­sul de schim­bare al preved­er­ilor legale privind con­tra­venți­ile sil­vice a fost de fapt unul destul de îndelun­gat și pre­viz­ibil. Reacția ecologiștilor rad­i­cali e exager­ată și am să incerc să explic de ce.

Mai întâi pen­tru că noua lege nu des­fi­ințează sancți­u­nile pen­tru per­son­alul sil­vic, ci sta­bilește niște tol­er­anțe — pe care le putem con­sid­era rezon­abile — în apli­carea pedepselor severe. Cu alte cuvinte, dă sil­vicul­toru­lui posi­bil­i­tatea de a face o eroare inocentă fără a fi sancționat dras­tic și abia când pro­porți­ile erorii devin per­icu­loase și sem­ni­fica­tive aplică pedeapsa dras­tică. Nu cred că ordo­nanța guver­nu­lui Cioloș a fost neapărat greșită — sen­sul ei ai fost corect, dar rigoarea pe care o solicita era exager­ată. În pădure nu e far­ma­cie, nimeni nu lucrează cu pre­cizii de milimetru, iar micile erori sunt posi­bile oricând. O spun din per­spec­tiva unui prac­ti­cian care a făcut lucrări pe teren. Ești trimis să inven­tariezi 500 de metri cubi într‑o pădure și nu e foarte greu să marchezi 550 fără să știi că ai greșit — vei afla mai târziu, când faci cal­cule la birou, dar deja ai depășit cu 10% volu­mul pre­scris de ame­na­ja­ment.

Noua lege nuanțează lucrurile în cazul unor ast­fel de erori, per­mițând niște praguri de tol­er­anță pen­tru care pedeapsa e mai blândă sau e doar aver­tis­ment. Dar, din feri­cire, păstrează pe mai departe ideea sancționării ero­r­ilor grave care izvorăsc mai degrabă din reaua intenție a făp­tu­itoru­lui. Nu se pierde nimic, ci doar se lasă un spațiu de eroare min­i­mală care dă sil­vicul­toru­lui onest relaxarea că o mică greșeală nu înseamnă sfârși­tul cari­erei sale pro­fe­sion­ale. Și că nu e la mâna unui con­trol ten­dențios care vrea să‑i aplice amenzi din cine știe ce alte motive.

Am să vă dau un exem­plu: mar­carea arbo­rilor pen­tru tăiere. Ordo­nanța din 2016 pedepsea cu amendă de la 4.000 la 8.000 de lei "apli­carea inde­scifra­bilă, iliz­ibilă sau necore­spun­ză­toare a dis­poz­i­tivelor spe­ciale de mar­cat". Pen­tru cineva care are un salariu de 3–4.000 de lei, suma nu e negli­ja­bilă. Care e prob­lema? Păi să vă explic: când se face mar­carea arbo­rilor pen­tru exploatare, inginerul primește cio­canul de mar­cat pe sem­nă­tură și răspunde per­sonal pen­tru felul în care e uti­lizat.

Dar mar­carea se face cu o echipă întreagă: inginer, pădu­rar, munci­tori forestieri. Inginerul indică echipei ce arbori tre­buie extrași, anal­izând situ­ația din teren și trata­men­tul pe care îl aplică. În plus ține evi­dența arbo­rilor mar­cați și‑i notează pe un car­net spe­cial. Pădu­rarul de obi­cei are clupa și măsoară diame­trele arbo­rilor indi­cați de inginer — une­ori mai face și sug­estii de arbori care tre­buie extrași, dar decizia e a ingineru­lui. Un munci­tor face un cio­plaj la înălțimea piep­tu­lui pe arbore și scrie cu un creion spe­cial numărul de ordine con­form car­ne­tu­lui de inven­tariere ținut de inginer — fiecare arbore tre­buie să aibă un număr care core­spunde cu înreg­is­trarea din car­ne­tul de inven­tariere. Și un alt munci­tor face un cio­plaj la baza trunchi­u­lui și aplică cio­canul de mar­cat după ce îl înmoaie în niște vopsea.

Acuma imaginați-vă că sun­teți inginer sil­vic, mergeți la mar­care, vă con­cen­trați să priv­iți pădurea și să apli­cați normele tehnice, iar un munci­tor bate cu cio­canul arborii pe care îi sta­bil­iți voi. Dacă munci­torul bate strâmb cu cio­canul și marca nu e descifra­bilă sau liz­ibilă, plătiți între 4 și 8 mii de lei amendă. Riscul e mare, munci­torul poate fi negli­jent. Nu vă rămâne decât să mergeți în urma munci­toru­lui și să ver­i­fi­cați ca fiecare lovi­tură de cio­can să fie per­fectă. Însă n‑o să mai fiți la fel de atent la lucrarea tehnică pe care tre­buie s‑o faceți și n‑o să ter­mi­nați lucrarea prea curând. Deci, cum pro­cedați? Nu ați fi revoltat de aseme­nea strictețe exager­ată? Prob­a­bil că da.

Și dacă nu mă cre­deți, gândiți-vă la codul rutier. Dacă mâine am înăspri pedepsele și am declara că unui șofer care nu a acor­dat pri­or­i­tate unui pieton pe tre­cere i se ia defin­i­tiv și ire­vo­ca­bil car­ne­tul, cum vi s‑ar părea? Exagerat, nu‑i așa? Pen­tru că toți am făcut invol­un­tar greșeala asta, măcar o dată în viața noas­tră de șoferi. Tre­buie să existe o marjă de eroare inocentă în orice dome­niu. Alt­minteri nu mai e lege, e inchiz­iție.

Noua lege a con­tra­venți­ilor sil­vice nu e o lege rea, spir­i­tul mod­i­ficărilor făcute pen­tru a com­bate relele intenții a fost păs­trat. E doar un pic mai per­mi­sivă, în lim­itele unor tol­er­anțe pe care eu le con­sider rezon­abile. Or fi și mici scăpări prin ea, nu zic nu. Dar, ca orice lege din Româ­nia, prob­lema nu e neapărat felul în care e elab­o­rată. Prob­lema e că tre­buie apli­cată. Iar la capi­tolul ăsta tre­buie să admitem că românii au fost și sunt maeștrii ocol­irii reg­ulilor. Așa că, în loc să ne văicărim că s‑au relaxat pedepsele, hai să ne con­cen­trăm să le aplicăm pe alea pe care le avem. Vă garan­tez că rezul­tatele vor fi peste aștep­tări.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu