Cu norii pe frunte

Și‐a început cel de de‐al șapte­lea an al revenirii pe munte, iar prima ieșire a fost în com­pa­nia lui Bog­dan, cel care mi‐a ream­intit în 2012 cât de mult iubesc pote­cile mon­tane. Mulțumesc, Bog­dan! Unde era mai nimerit să începem acest sezon decât în Pia­tra Craiu­lui?

Pen­tru cei ce umblă des pe munte nu‐s multe de spus despre traseu. De la cabana Brus­turet am urcat pe dru­mul forestier din cheile Brus­ture­tu­lui până în poiana Grind, apoi în sus spre refugiul Grind și mai sus, la vâr­ful La Om. Nimic spe­cial aici, poate doar doborâ­turile de vânt din par­cul național, aflate în plină exploatare. Priv­ite de sus, de pe pan­tele abrupte ale vâl­celei Găinii, trunchi­urile de molid păreau arun­cate de o tor­nadă care a tra­ver­sat fața unui ver­sant. Și dacă vă între­bați de ce tre­buie exploatat, ba chiar iute, e pen­tru că lem­nul de răși­noase se infestează rapid cu niște insecte care apoi pot ataca întreaga pădure.

Când am ajuns la refugiul Grind muntele purta o cușmă de ceață densă ce părea bine trasă peste pan­tele abrupte de la 1800 de metri în sus. Cei câțiva drumeți pe care i‐am întâl­nit păreau des­cu­ra­jați de vreme și hotărâți să nu mai urce de vreme ce nu aveau să se bucure de priv­eliștea de sus. Bog­dan și cu mine nu ne făceam aseme­nea socoteli, urcușul în sine ne era răs­plata, iar priv­eliștea avea să fie, ori ba, după cum sunt toanele muntelui. Așa că am con­tin­uat la deal.

Pe măsură ce urcam ar fi tre­buit să ne apropiem de nori. Bog­dan zicea că norii urcă împre­ună cu noi, însă mie nu mi se prea părea că‐i așa, roto­coalele albe care se răsuceau la baza noru­lui nu dădeau semne că se înalță. Și totuși urcam într‐una și tot nu ajungeam în ceață. Abia pe la jumă­tatea urcușu­lui a devenit limpede că se îns­eninează dea­supra noas­tră și că norii doar ne‐au ferit de soare, ușurându‐ne efor­tul. Sus, pe vârf, am găsit un cer albas­tru de primă­vară și în jurul nos­tru toată panorama Țării Bâr­sei străjuită de Bucegi și Pia­tra Mare.

Și, până la urmă, ce altceva ți‐ai mai putea dori de la o zi per­fectă?

Fotografii și traseu


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu