Muică, suntem neam de slugă

Se apro­pie sfâr­și­tul de an și tot nea­mul româ­nesc se pre­gă­tește de săr­bă­tori. Iar o să auzim des­pre zur­gă­lăi și spi­ri­tul Cră­ci­u­nu­lui, iar o să ni se amin­tească să fim buni, să donăm, să cum­pă­răm, să ne vese­lim. Și, ghici ce? chiar așa o să facem. Nimeni nu se înghe­suie să ne amin­tească de un pic de cum­pă­tare. Nici chiar far­ma­ciș­tii – ei ne vor povesti din nou des­pre Tri­fer­ment, Cole­bil și alte hapuri care ne ajută să ne îndo­păm creș­ti­nește fără spaima indi­ges­tiei.

Nu știu dacă v‐ați gân­dit la treaba asta, dar noi româ­nii – și pro­ba­bil și alte popoare mai săr­mane la minte și la edu­ca­ție, cum ar fi rușii și ucrai­ne­nii – avem încă o men­ta­li­tate de slugi. Se vede treaba asta după cum înțe­le­gem să ne dis­trăm: mân­care și bău­tură în exces, așa cum făceau odi­ni­oară slu­gile boie­ru­lui când stă­pâ­nii nu erau acasă ori atunci când le îngă­du­iau să aibă o zi de răgaz. Nici urmă de rafi­na­ment sau de sub­ti­li­tăți gas­tro­no­mice. Doar bucu­ria pri­mi­tivă a înfu­le­ca­tu­lui gră­bit: cât mai mult și cât mai repede.

Can­ti­ta­tea domină săr­bă­to­rile noas­tre, fie că sunt emi­na­mente vesele pre­cum Cră­ci­u­nul, fie că ar tre­bui să fie mai degrabă triste pre­cum Paș­tele. Și la naș­tere și la înmor­mân­tare cere­mo­n­i­a­lul sfâr­șește prin exces. Salate boeuf care n‐au nici urmă de carne de vită (sic!) dar abu­ndă în maio­neze grase și car­tofi săți­oși. Sar­male inun­date de smân­tână, ală­turi de eterna mămă­ligă din porumb. Frip­turi în sosuri grele. Pră­ji­turi și cozo­naci. Cât mai mult, cât mai gras, cât mai sățios. Ca să sim­țim feri­ci­rea mațu­lui ce stă să plez­nească de atâta plă­cere.

Iar dea­su­pra tre­buie musai tur­nată bău­tură din bel­șug. Nici­de­cum licori fine sau vinuri înve­chite. Mai degrabă țuică și vinuri proas­pete, căci feri­ci­rea gas­tro­no­mică tre­buie com­bi­nată nea­pă­rat cu ver­ti­jul rapid al alco­o­lu­lui, alt­min­teri plă­ce­rea nu e întreagă. Gre­cii antici spu­neau că a bea vinul neîn­doit cu apă este o lipsă de civi­li­za­ție, căci eufo­ria tre­buie cres­cută trep­tat și păs­trată la nive­lul la care spi­ri­tul este dez­inhi­bat și con­ver­sa­ția este sti­mu­lată. Nouă ne place mai repede beția abruptă, nerăb­da­rea slu­gii de a se cher­cheli neîn­târ­ziat, până nu s‐o răzgândi stă­pâ­nul și ne‐o lua che­ile de la cămara cu bău­tură.

Hai noroc și dați și voi piftia aia mai aproape…


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Meniu