Muică, suntem neam de slugă

Se apropie sfârși­tul de an și tot nea­mul româ­nesc se pregătește de săr­bă­tori. Iar o să auzim despre zurgălăi și spir­i­tul Cră­ci­unului, iar o să ni se amintească să fim buni, să donăm, să cumpărăm, să ne vese­lim. Și, ghici ce? chiar așa o să facem. Nimeni nu se îngh­e­suie să ne amintească de un pic de cumpătare. Nici chiar far­ma­ciștii — ei ne vor povesti din nou despre Trifer­ment, Colebil și alte hapuri care ne ajută să ne îndopăm creștinește fără spaima indi­gestiei.

Nu știu dacă v‐ați gân­dit la tre­aba asta, dar noi românii — și prob­a­bil și alte popoare mai săr­mane la minte și la edu­cație, cum ar fi rușii și ucrainenii — avem încă o men­tal­i­tate de slugi. Se vede tre­aba asta după cum înțelegem să ne dis­trăm: mân­care și bău­tură în exces, așa cum făceau odin­ioară slugile boieru­lui când stăpânii nu erau acasă ori atunci când le îngă­duiau să aibă o zi de răgaz. Nici urmă de rafi­na­ment sau de sub­til­ități gas­tro­nom­ice. Doar bucu­ria prim­i­tivă a înfule­cat­u­lui grăbit: cât mai mult și cât mai repede.

Can­ti­tatea dom­ină săr­bă­to­rile noas­tre, fie că sunt emi­na­mente vesele pre­cum Cră­ci­unul, fie că ar tre­bui să fie mai degrabă triste pre­cum Paștele. Și la naștere și la înmor­mântare cer­e­mo­ni­alul sfârșește prin exces. Salate boeuf care n‐au nici urmă de carne de vită (sic!) dar abundă în maioneze grase și cartofi sățioși. Sar­male inun­date de smân­tână, ală­turi de eterna mămăligă din porumb. Frip­turi în sosuri grele. Prăji­turi și cozonaci. Cât mai mult, cât mai gras, cât mai sățios. Ca să simțim feri­cirea mațu­lui ce stă să pleznească de atâta plăcere.

Iar dea­supra tre­buie musai tur­nată bău­tură din belșug. Nicide­cum licori fine sau vin­uri înve­chite. Mai degrabă țuică și vin­uri proaspete, căci feri­cirea gas­tro­nom­ică tre­buie com­bi­nată neapărat cu ver­ti­jul rapid al alcoolu­lui, alt­minteri plăcerea nu e întreagă. Grecii antici spuneau că a bea vinul neîn­doit cu apă este o lipsă de civ­i­liza­ție, căci eufo­ria tre­buie cres­cută trep­tat și păs­trată la nivelul la care spir­i­tul este dez­in­hi­bat și con­ver­sația este stim­u­lată. Nouă ne place mai repede beția abruptă, nerăb­darea slugii de a se chercheli neîn­târziat, până nu s‐o răzgândi stăpânul și ne‐o lua cheile de la cămara cu bău­tură.

Hai noroc și dați și voi pif­tia aia mai aproape…


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu