Cât lemn dau pădurile României?

Pe scurt, pen­tru cei care n‐au răb­dare să citească: anul tre­cut s‐a fina­li­zat al doi­lea ciclu al Inven­ta­ru­lui Fores­tier Națio­nal. Două mari con­clu­zii pot fi trase din rezul­ta­tele aces­tuia. Prima e că pădu­rea româ­nească pro­duce mult mai mult lemn decât soco­tim noi atunci când sta­bi­lim cotele anu­ale de tăiere. Cu alte cuvinte, am putea tăia cel puțin dublu fără să afec­tăm mediul. A doua con­clu­zie e că, jude­când după acu­mu­la­rea de masă lem­noasă din păduri, noi deja tăiem mult mai mult decât spu­nem pe hâr­tie. Sau, mai sim­plu spus, pen­tru fie­care metru cub de lemn tăiat ofi­cial, se mai taie unul fără acte.

* * *

Dacă ai curi­o­zi­ta­tea să citești mai departe și nu știi ce este Inven­ta­rul Fores­tier Națio­nal (IFN), găsești la fina­lul arti­co­lu­lui câteva infor­ma­ții lămu­ri­toare. Impor­tant pen­tru moment este să știi că e o sursă foarte impor­tantă și seri­oasă de date și infor­ma­ții în ceea ce pri­vește pădu­rea. La fie­care 5 ani IFN par­curge toate supra­fe­țele de probă din teren, face măsu­ră­tori exacte, extra­po­lează rezul­ta­tele la nivel națio­nal și ne oferă un nou set de infor­ma­ții des­pre sta­rea pădu­rii din Româ­nia. Al doi­lea ciclu de inven­tar s‐a înche­iat anul tre­cut, iar rezul­ta­tele sunt… să le numim spec­ta­cu­loase! Vă pun aici doar un sumar al câtorva date pe baza cărora putem să dis­cu­tăm mai departe:

Supra­fața totală a pădu­ri­lor

În 2013: 7.046.056 ha
În 2018: 
7.037.607 ha
Evo­lu­ție: -0,12%

Volu­mul de lemn din păduri

În 2013: 2.221.593.469 mc
În 2018: 2.354.789.867 mc

Evo­lu­ție: +6%

Volu­mul mediu la hec­tar

În 2013: 322 mc/ha
În 2018: 340 mc/ha

Evo­lu­ție: +5,57%

Creș­te­rea anu­ală a pădu­rii

În 2013: n/a
În 2018: 
8,46 mc / an‐ha
Evo­lu­ție: n/a

Prima veste bună este că supra­fața pădu­ri­lor nu s‐a mic­șo­rat sem­ni­fi­ca­tiv, în ciuda impre­siei că peste tot "se defri­șează". Pen­tru că defri­șa­rea asta înseamnă: să tai pădu­rea cu inten­ția de trece tere­nul res­pec­tiv spre o altă folo­sință, de pildă pen­tru con­struc­ții sau pen­tru dru­muri. Cele 8.500 de hec­tare scoase din fond fores­tier s‐au dus pro­ba­bil pe ast­fel de lucrări, pen­tru că ne place foarte mult în ultima vreme să ne jucăm de‐a Transbu­ce­gii, Transra­răul și alte trans‐uri din astea care îl dau posi­bi­li­ta­tea lui Mitică și Geor­gică să facă gră­tare chiar sub nasul urși­lor. Că asta înseamnă pen­tru noi să ne bucu­răm de natură: nu miș­care în aer curat, ci mici și bere ca în curte.

Al doi­lea lucru și mai îmbu­cu­ră­tor este că volu­mul de lemn din păduri a cres­cut cu 6% și aproape la fel și volu­mul mediu la hec­tar. Avem peste 2 mili­arde de metri cubi de lemn în păduri și pro­ba­bil că peste 5 ani vom ajunge la 2,5 mili­arde. Ochiul unui sil­vi­cul­tor observă totuși o pro­blemă: repar­ti­ția pădu­rii pe clase de vâr­stă.

Repartizarea suprafețelor de pădure pe clase de vârstă

Acum avem vreo 500.000 ha de păduri care au ajuns la vâr­sta de tăiere. Peste 20 de ani urmează vreo 670.000 ha. Apoi volu­mele încep să cre­ască: 1,34 mil ha peste 40 de ani, 1,42 mil ha peste 60 de ani șamd. Asta înseamnă vari­a­ții mari ale volu­mu­lui de lemn pus pe piață, deci osci­la­ții de preț, apa­ri­ția și dis­pa­ri­ția de locuri de muncă, inves­ti­ții în afa­ceri care apoi nu se vor mai sus­ține pen­tru că va scă­dea iar volu­mul de lemn etc. O poli­tică fores­ti­eră seri­oasă ar tre­bui să ia în con­si­de­rare aceste aspecte și să se gân­dească la măsu­rile nece­sare. La noi n‐are cine. Avem la păduri un minis­tru care e elec­tri­cian de mese­rie. Ce‐o fi pri­ce­pând el din asta? Pro­ba­bil nimic, așa că noap­tea doarme liniș­tit, nu‐l frământă gân­duri des­pre res­pon­sa­bi­li­tă­țile la care s‐a anga­jat intrând în guvern. Igno­ranța e o bine­cu­vân­tare.

Sur­priza totală vine abia la ultima infor­ma­ție: creș­te­rea anu­ală la hec­tar. Cifra asta e foarte impor­tantă pen­tru că ea este folo­sită la sta­bi­li­rea volu­mu­lui anual de lemn exploa­tat în Româ­nia. Până acum toată lumea con­si­dera că avem o creș­tere medie de 3 mc pe an și pe ha. Și pen­tru că avem aproape 7 mili­oane de ha de pădure înseamnă că putem tăia vreo 20 mil mc pe an fără să rămâ­nem vreo­dată fără lemn. N‐aș putea să spun foarte sigur de unde și cum s‐a ajuns la această cifră de 3 mc/an‐ha, dar ea este pro­ba­bil izvorâtă din cer­ce­tări ale fos­tu­lui ICAS (insti­tu­tul de cer­ce­tări în sil­vi­cul­tură), actu­al­mente INCDS. Nimeni n‐a avut vreo altă moda­li­tate de cal­cul, așa că toți au luat de bună opi­nia cer­ce­tă­to­ri­lor. Până acum.

Inven­ta­rul națio­nal ne spune că avem o creș­tere anu­ală mult mai mare. Ceea ce înseamnă că am putea tăia mai mult, fără a epu­iza capa­ci­ta­tea de pro­duc­ție a pădu­ri­lor. Adică am putea tăia 8,5 mc /an‐ha x 7 mil ha = ~60 mil mc. De trei ori mai mult! Care o fi ade­vă­rul? Au drep­tate cer­ce­tă­to­rii de acum 40–50 de ani care au folo­sit modele mate­ma­tice și date sta­tis­tice culese o sin­gură dată din teren? Sau au drep­tate cei de la inven­ta­rul națio­nal fores­tier care măsoară efec­tiv toți arbo­rii din 25.000 de supra­fețe de probă din toată țara, la fie­care 5 ani? Sau ade­vă­rul o fi pe la mij­loc? Indi­fe­rent cum ar fi, un lucru e clar: am putea exploata mai mult lemn.

Dar sur­priza nu se oprește aici. Dacă am fi putut tăia mai mult, dar n‐am făcut‐o, înseamnă că lem­nul netă­iat s‐a acu­mu­lat în pădure. E logic, nu? În 5 ani creș­te­rea pădu­rii a fost de 5 x 60 mil mc = 300 mil mc. Noi am tăiat vreo 18 mil mc pe an, deci 90 mil mc. Asta înseamnă că avem o acu­mu­lare de 210 mil mc. Ooops! Nu prea e așa, pen­tru că inven­ta­rul națio­nal ne spune că avem o creș­tere de volum a lem­nu­lui de doar 133 mil mc. Unde sunt 78 mil mc în cei 5 ani, adică vreo 15 mil mc/an? S‐or fi eva­po­rat? Sau sunt în eco­no­mia nea­gră, scă­pați de sub con­tro­lul sta­tu­lui, chiar dacă avem rada­rul pădu­ri­lor și inspec­to­rul pădu­ri­lor și toate cele­lalte biro­cra­ții care se dove­desc inu­tile? Piața nea­gră a lem­nu­lui pare să fie egală cu cea ofi­ci­ală. La fie­care metru cub tăiat legal, există și unul tăiat fără acte.

Mereu a exis­tat un soi de necla­ri­tate în pri­vința lem­nu­lui de foc în Româ­nia. Există vreo 3,5 mili­oane de gos­po­dă­rii care se încă­l­zesc cu lemn. Să zicem că fie­care are nevoie de doar 5 mc de lemn de foc în fie­care iarnă (în rea­li­tate poate și mai mult). Asta înseamnă că Româ­nia arde în fie­care an vreo 18 mili­oane de mc de lemn. Dar 18 mili­oane de mc înseamnă tot lem­nul exploa­tat ofi­cial. Și atunci de unde e lem­nul din indus­trie și din expor­turi? E clar că cifra ofi­ci­ală e greșită, dar nimeni n‐a avut până acum cura­jul să ia tau­rul de coarne. Dintr‐un motiv sim­plu: dacă umblăm la lega­li­ta­tea lem­nu­lui de foc o să avem sur­prize mari cu admi­nis­tra­to­rii de păduri, fir­mele de exploa­tare și de trans­port. Și dacă vom con­ti­nua pe fir, ajun­gem de cele mai multe ori la poli­ti­cieni. Lem­nul la negru face bani mulți și cu ei se cum­pără voturi, se fac vile, se fac averi. 

O notă de final: cifrele de mai sus au un grad de apro­xi­ma­ție. Nu am stat să fac cal­cule super‐precise pen­tru că nu ăsta era sco­pul. Dar ima­gi­nea pe care am zugrăvit‐o nu e dena­tu­rată de aceste mici ine­xac­ti­tăți. Lucru­rile stau așa cum le‐am pre­zen­tat. 

Și încă ceva: ați auzit vreun mare apă­ră­tor al pădu­rii spu­nând ceva des­pre subiec­tul ăsta spi­nos? Poate pe WWF? Sau Gre­en­pe­ace? Sau Agent Green, sal­va­to­rii pădu­ri­lor? Cre­deți că poate e din cauza lip­sei de cunoaș­tere a aces­tui dome­niu? Că nici ei nu pri­cep mai multe decât minis­trul elec­tri­cian? Mă întreb…

UPDATE 7 ian: Am aflat ulte­rior că Agent Green a adre­sat o scri­soare des­chisă către Pre­șe­din­ție și pri­mul minis­tru pe această temă. Fac amen­damen­tul nece­sar, cu pre­ci­zarea că infor­ma­ți­ile pre­zen­tate sunt însă în mare parte ero­nate sau aiu­ris­tice după păre­rea mea. Nu sunt sur­prins pen­tru că am obser­vat că acesta este sti­lul lor: un pic de ade­văr îmbră­cat într‐o gră­madă de mani­pu­lări și exa­ge­rări.

* * *

Am pro­mis o cla­ri­fi­care des­pre Inven­ta­rul Națio­nal Fores­tier. Este un instru­ment de veri­fi­care a resur­se­lor fores­ti­ere dintr‐o țară și nu este o inven­ție româ­nească, toate țările civi­li­zate au așa ceva. Se bazează pe un sis­tem de supra­fețe de probă ampla­sate într‐o rețea națio­nală de 4×4 km la deal și munte și de 2×2 km la câm­pie. În total sunt vreo 25.000 de supra­fețe de probă. La fie­care 5 ani se revine pe ele și se fac măsu­ră­tori exacte. Apoi urmează un pro­ces de extra­po­lare la nivel națio­nal (nu cunosc toate deta­li­ile teh­nice). 

Inte­re­sant e că acest inven­tar este, de fapt, un instru­ment mana­ge­rial. Ca în orice ges­tiune, mana­ge­men­tul tre­buie să facă peri­o­dic un inven­tar. La pădure e mai com­pli­cat pen­tru că nu poți inven­ta­ria arbore cu arbore, deci tre­buie folo­site metode sta­tis­tice. Dar ceea ce este impor­tant e că această pre­o­cu­pare tre­buie s‐o aibă mana­ge­rii pădu­rii româ­nești. Pe cine a desem­nat soci­e­ta­tea ca mana­ger? Minis­te­rul Ape­lor și Pădu­ri­lor, bine­în­țe­les. Și atunci ce caută inven­ta­rul fores­tier la cer­ce­tare? De ce un instru­ment mana­ge­rial se găsește în sub­or­di­nea unor cer­ce­tă­tori? Răs­pun­sul e sim­plu: pen­tru că trăim în Româ­nia și aici toate sunt ana­poda și alan­dala. Așa că ne des­cur­căm, că la asta ne pri­ce­pem cel mai bine.

Dacă vreți deta­lii mai multe și toate rezul­ta­tele celor două cicluri de inven­tar, le găsiți aici.


Citește și…


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Albert

    Lucru­rile sunt mai com­pli­cate, fon­dul fores­tier nu este nor­mal ame­na­jis­tic vor­bind. Situ­a­ția pe clase de vâr­stă este cum ați pre­zen­tat, deci nu se poate tăia cât este creș­te­rea. Nu e chiar asa de sim­plu. Posi­bi­li­ta­tea este data de ame­na­ja­men­tele care încearcă sa facă acest lucru. Sa aducă fon­dul fores­tier la o dis­tri­bu­ție nor­mala pe clase de vâr­stă. Plus, mai exista par­cu­rile națio­nale, natu­rale și toate ari­ile pro­te­jate . Cal­cu­lele sunt mult mai com­pli­cate.
    Iar poli­ti­za­rea unui instru­ment de o asa impor­tanță este o gre­șe­ală imensă. Un asa instru­ment tre­buie sa fie mânuit de oameni care nu sunt numiți poli­tic, nu sunt schim­bați la fie­care ale­geri sau mai repede și care au cunoș­tințe în dome­niul ăst(vezi în ce e licen­țiat minis­trul mediu­lui) . Nici una din­tre aceste con­di­ții nu e înde­pli­nită de un minis­ter. Plus pe lângă munca bine ști­uta a inven­ta­ru­lui se mai des­fă­șoară și acti­vi­tăți de cer­ce­tare în cadrul IFN, care abor­dează îmbu­nă­tă­ți­rea meto­dei și corec­ti­tu­di­nea rezul­ta­te­lor. Nu vad un minis­ter făcând asta.

    • Sorin Sfirlogea

      Ame­na­ja­men­tele nu se stră­du­iesc să facă nimic, doar ros­to­go­lesc mai departe ace­leași moda­li­tăți de ges­tiune a pădu­rii. Dacă s‐ar fi stră­duit să omo­ge­ni­zeze cla­sele de vâr­stă am fi văzut asta până acum, dar nor­mele și legi­sla­ția împie­dică acest lucru. Zonele de pro­tec­ție inte­grală din ari­ile pro­te­jate nu repre­zintă o supra­față sem­ni­fi­ca­tivă la nivel națio­nal. Iar adu­ce­rea IFN în mâna mana­ge­ru­lui nu este poli­ti­zare, este pura nor­ma­li­tate: dacă vrei să con­tro­lez, dă‐mi instru­mente cu care să măsor. Pen­tru că ce nu măsori, nu con­tro­lezi. Iar îmbu­nă­tă­ți­rea meto­dei de măsu­rare nu este cer­ce­tare, este sim­pla opti­mi­zare a unui instru­ment. Vă ima­gi­nați că în diverse com­pa­nii care au sis­teme de măsu­rare a per­for­man­țe­lor nu se fac opti­mi­zări? Ba da și nimeni nu le con­si­deră cer­ce­tare. Cred că sufe­rim de un mit al cer­ce­tă­to­ru­lui în sil­vi­cul­tură, ne închi­puim că numai niște aleși din­tre aleși pot să gân­dească. Și numai dacă sunt dintr‐o anume insti­tu­ție. Să fim seri­oși, nive­lul de cali­tate al cer­ce­tă­rii sil­vice româ­nești e atât de jos încât putem spune că nu prea avem nici o cer­ce­tare, doar niște cer­ce­tă­tori.

  2. Alin C.

    Agen­tGreen a spus public si a aten­tio­nat auto­ri­ta­tile ca s‐a furat inca odata pe cat s‐a exploa­tat legal inca din noiem­brie… dar poate n‐ati fost dvs. pe faza:
    https://www.agentgreen.ro/scrisoare-deschisa-adresata-presedintelui-romaniei-cu-privire-la-inventarul-forestier-national-si-nivelul-exploatarilor-forestiere-ilegale/

    • Sorin Sfirlogea

      Eu nu am reu­șit să găsesc această scri­soare des­chisă. Acum, că o citesc, con­stat că sunt în dez­a­cord cu con­clu­zi­ile ei. Sunt ten­den­ți­oase.

  3. petru

    exista totusi locuri unde este vizi­bila sub­ti­e­rea padu­rii, ca sa nu mai spu­nem de locu­rile unde au avut loc vii­turi si alu­ne­cari de teren in aval de zone taiate com­plet. O exploa­tare corecta, dar si înles­ni­rea for­me­lor legale ale exploa­ta­rii corecte, pen­tru a nu tenta exploa­tari neregulamentare(taierea copa­ci­lor tineri fiind cea mai lesne nere­gula pen­tru caru­țasi dar cea mai dau­na­toare pen­tru pro­du­ce­rea de masa lem­noasa in padure), ar fi ideal.(Eu am taiat un copac matur incli­nat la 45”, in oras, care risca sa cada pe aco­pe­ris. S‐ar fi pre­tat sa il fac che­res­tea -moda­li­ta­tea supe­ri­oara de valo­ri­fi­care, dar cami­o­nis­tul cu macara mi‐a spus sa rezolv cu acte in regula. Biro­cra­tia ar fi fost tri­pla, cu tot cu taxe de mar­care si depla­sare, plus deo­a­rece in cur­tea inte­ri­oara era pro­pri­e­tar si pri­ma­ria cu 10%, erau nece­sare sem­na­turi supli­men­tare, apro­bari, acte si/sau impu­ter­ni­ciri de la toti pro­pri­e­ta­rii, unii ple­cati, si in final am facut lemn de foc, deo­a­rece as fi ajuns mai scump ca la piața de lemne, si cu munca si timp pier­dut)

  4. ciprian

    Poves­tea cu can­ti­ta­tea de lemn posi­bil a fi exploa­tat anual, fara a depasi "posi­bi­li­ta­tea", este, dupa pare­rea mea, un picut mai com­pli­cata. "Cres­te­rea" este cal­cu­lata "per total arbo­rete". Dar, e bine sa expli­cam lucru­rile astea legate de "mate­ri­a­lele lem­noase exploa­ta­bile", adu­cand pre­ci­zari des­pre acce­si­bi­li­tate si dis­tri­bu­tia pe clase de var­sta. Alt­fel, vom "planta" o mare con­fu­zie in min­tea citi­to­ru­lui. Oame­nii, altii decat sil­vi­cul­to­rii, isi vor ima­gina mili­oa­nele astea de metri cubi ca pe o marfa la dis­po­zi­tie din depo­zi­tul unui maga­zin. Si, pe buna drep­tate, se vor intreba de ce nu au acces la aceasta marfa.

  5. Cornelia Ceianu

    O voce din off : Poate pen­tru ca inven­ta­rul ar tre­bui facut de unii care nu au inte­rese eco­no­mice directe in pro­blema, cam ca audi­tul, asa…si acolo au fost gasiti. Care e pro­blema de a uti­liza, in mana­ge­ment, un ser­vi­ciu expert exter­na­li­zat? "Prac­ti­cie­nii ope­ra­tivi " – si nici ter­me­nii ,nici ghi­li­me­lele nu au vreun sens peio­ra­tiv aici, din mai toate dome­ni­ile, con­si­dera ca cer­ce­ta­rea ar tre­bui sa se ocupe de " efec­tul raze­lor de luna asu­pra ane­mo­n­e­lor", ca e bine ca insti­tu­tele de cer­ce­tare " depar­ta­men­tale" care intot­dea­una s -au ocu­pat de cer­ce­tare apli­cata si au putut rezolva pro­bleme prac­tice de stricta spe­cia­li­tate la un nivel de exper­tiza care, din motive obiec­tive este greu de cerut uni­ta­ti­lor ope­ra­tive,. Ca este bine ca aceste insti­tute au fost excluse din sec­toa­rele depar­ta­men­tale res­pec­tive si tri­mise la minis­te­rul cer­ce­ta­rii unde, pe de o parte sunt rupte de situ­a­tia con­creta de teren, cu posi­bi­li­tati reduse de o sesiza – cu nive­lul de exper­tiza de spe­cia­li­tate pe care il au‐ dina­mica, ten­din­tele, de a eva­lua ris­cu­rile, de a eva­lua masu­rile de ate­nu­are , etc, iar pe de alta parte sunt con­dam­nate ca opi­nia lor sa fie tot mai slab auzita la firul ier­bii, acolo unde ea ar putea schimba ceva, fiind apre­ciate, nu dupa impac­tul pe care acti­vi­ta­tea lor l‐ar avea acolo, la firul ier­bii, unde con­teaza, ci dupa fac­to­rul de impact al revis­te­lor in care isi publica acele rezul­tate si con­clu­zii. Asta nu s a intam­plat doar cu cer­ce­ta­to­rii padu­rii, ci si cu cei ai paman­tu­lui si a zaca­min­te­lor, si cu cei din sana­tate, etc . Mai devreme sau mai tar­ziu, aceste lucruri se vor raz­buna, ma tem ca mai devreme. In rest, numai de bine s‐auzim si de mai putine paduri taiate la ras pe ver­santi unde ele nu sunt defri­sate, pen­tru ca acolo nu se pot con­strui vile.

    • Sorin Sfirlogea

      Minis­te­rul Ape­lor și Pădu­ri­lor nu are inte­res eco­no­mic direct, deci poate foarte bine să aibă un instru­ment de inven­ta­ri­ere peri­o­dică. Un ast­fel de instru­ment le‐ar da posi­bi­li­ta­tea să apre­cieze sta­rea pădu­rii și cali­ta­tea prac­ti­cii sil­vice, iar pe baza con­clu­zi­i­lor să ajus­teze poli­tica fores­ti­eră. Deci e cât se poate de logic ca IFN să fie acolo.
      Cât des­pre cer­ce­tare, e o altă poveste. De zeci de ani de zile cer­ce­ta­rea sil­vică a avut oca­zia să fie aproape de teren, de per­so­na­lul sil­vic. Rezul­ta­tul e că sil­vi­cul­tura româ­nească e arhaică în metode și instru­mente. Nimic nou n‐a pătruns de foarte multă vreme. Pen­tru că cer­ce­ta­rea a func­țio­nat de cele mai multe ori după prin­ci­piul copy‐paste (îl știu chiar de la niște cer­ce­tă­tori): căr­țile din cărți se scriu și refe­ra­tele din refe­rate se fac. Din punc­tul meu de vedere cer­ce­ta­rea sil­vică a murit de multă vreme. Au supra­vie­țuit doar niște cer­ce­tă­tori dez­or­ga­ni­zați și con­fuzi care sunt con­duși de niște inși orgo­li­oși și habo­t­nici.

  6. Alzara

    Mai mult decât can­ti­ta­tea con­tează locul defri­șării ; s‐a defri­șat puțin pen­tru cai de comu­ni­ca­ții , in schimb s‐a defri­șat “ la ras” in Mara­mu­reș , Apu­seni etc. . Dove­zile video există .
    Alt­fel , des­pă­du­ri­rea Euro­pei a fost calea civi­li­ză­rii ( din săl­bă­ti­cie ) dar și a dez­as­tre­lor ( Gre­cia , Cipru , Creta , Anglia , Irlanda …)
    Aurea medi­o­cri­tas !

    • Sorin Sfirlogea

      După cum am spus și în arti­col, în Mara­mu­reș – ca și în multe alte părți – nu s‐a defri­șat, ci s‐au tăiat ras păduri de molid ale pri­va­ți­lor. Nimeni nu a schim­bat des­ti­na­ția tere­nu­lui, e tot teren fores­tier. Cu un pic de efort s‐ar putea foarte ușor rein­stala pădu­rea acolo și dez­as­trul ar fi limi­tat. În 20 de ani nimeni n‐ar mai ști că a fost o neno­ro­cire. Ace­lași lucru e vala­bil și în zona Vidraru, de pildă.


Meniu