Pe scurt, pen­tru cei care n‑au răb­dare să ci­tească: anul tre­cut s‑a fi­na­li­zat al doi­lea ci­clu al In­ven­ta­ru­lui Fo­res­tier Na­țio­nal. Două mari con­clu­zii pot fi trase din re­zul­ta­tele aces­tuia. Prima e că pă­du­rea ro­mâ­nească pro­duce mult mai mult lemn de­cât so­co­tim noi atunci când sta­bi­lim co­tele anu­ale de tă­iere. Cu alte cu­vinte, am pu­tea tăia cel pu­țin dublu fără să afec­tăm me­diul. A doua con­clu­zie e că, ju­de­când după acu­mu­la­rea de masă lem­noasă din pă­duri, noi deja tă­iem mult mai mult de­cât spu­nem pe hâr­tie. Sau, mai sim­plu spus, pen­tru fi­e­care me­tru cub de lemn tă­iat ofi­cial, se mai taie unul fără acte.

* * *

Dacă ai cu­ri­o­zi­ta­tea să ci­tești mai de­parte și nu știi ce este In­ven­ta­rul Fo­res­tier Na­țio­nal (IFN), gă­sești la fi­na­lul ar­ti­co­lu­lui câ­teva in­for­ma­ții lă­mu­ri­toare. Im­por­tant pen­tru mo­ment este să știi că e o sursă foarte im­por­tantă și se­ri­oasă de date și in­for­ma­ții în ceea ce pri­vește pă­du­rea. La fi­e­care 5 ani IFN par­curge toate su­pra­fe­țele de probă din te­ren, face mă­su­ră­tori exacte, ex­tra­po­lează re­zul­ta­tele la nivel na­țio­nal și ne oferă un nou set de in­for­ma­ții des­pre sta­rea pă­du­rii din Ro­mâ­nia. Al doi­lea ci­clu de in­ven­tar s‑a în­che­iat anul tre­cut, iar re­zul­ta­tele sunt… să le nu­mim spec­ta­cu­loase! Vă pun aici doar un su­mar al câ­torva date pe baza că­rora pu­tem să dis­cu­tăm mai de­parte:

Su­pra­fața to­tală a pă­du­ri­lor

În 2013: 7.046.056 ha
În 2018: 
7.037.607 ha
Evo­lu­ție: ‑0,12%

Vo­lu­mul de lemn din pă­duri

În 2013: 2.221.593.469 mc
În 2018: 2.354.789.867 mc

Evo­lu­ție: +6%

Vo­lu­mul me­diu la hec­tar

În 2013: 322 mc/ha
În 2018: 340 mc/ha

Evo­lu­ție: +5,57%

Creș­te­rea anu­ală a pă­du­rii

În 2013: n/a
În 2018: 
8,46 mc / an-ha
Evo­lu­ție: n/a

Prima veste bună este că su­pra­fața pă­du­ri­lor nu s‑a mi­c­șo­rat sem­ni­fi­ca­tiv, în ciuda im­pre­siei că peste tot “se de­fri­șează”. Pen­tru că de­fri­șa­rea asta în­seamnă: să tai pă­du­rea cu in­ten­ția de trece te­re­nul res­pec­tiv spre o altă fo­lo­sință, de pildă pen­tru con­struc­ții sau pen­tru dru­muri. Cele 8.500 de hec­tare scoase din fond fo­res­tier s‑au dus pro­ba­bil pe ast­fel de lu­crări, pen­tru că ne place foarte mult în ul­tima vreme să ne ju­căm de‑a Transbu­ce­gii, Transra­răul și alte trans-uri din as­tea care îl dau po­si­bi­li­ta­tea lui Mi­tică și Ge­or­gică să facă gră­tare chiar sub na­sul ur­și­lor. Că asta în­seamnă pen­tru noi să ne bu­cu­răm de na­tură: nu miș­care în aer cu­rat, ci mici și bere ca în curte.

Al doi­lea lu­cru și mai îm­bu­cu­ră­tor este că vo­lu­mul de lemn din pă­duri a cres­cut cu 6% și aproape la fel și vo­lu­mul me­diu la hec­tar. Avem peste 2 mi­li­arde de me­tri cubi de lemn în pă­duri și pro­ba­bil că peste 5 ani vom ajunge la 2,5 mi­li­arde. Ochiul unui sil­vi­cul­tor ob­servă to­tuși o pro­blemă: re­par­ti­ția pă­du­rii pe clase de vâr­stă.

Repartizarea suprafețelor de pădure pe clase de vârstă

Acum avem vreo 500.000 ha de pă­duri care au ajuns la vâr­sta de tă­iere. Peste 20 de ani ur­mează vreo 670.000 ha. Apoi vo­lu­mele în­cep să cre­ască: 1,34 mil ha peste 40 de ani, 1,42 mil ha peste 60 de ani șamd. Asta în­seamnă va­ri­a­ții mari ale vo­lu­mu­lui de lemn pus pe piață, deci os­ci­la­ții de preț, apa­ri­ția și dis­pa­ri­ția de lo­curi de muncă, in­ves­ti­ții în afa­ceri care apoi nu se vor mai sus­ține pen­tru că va scă­dea iar vo­lu­mul de lemn etc. O po­li­tică fo­res­ti­eră se­ri­oasă ar tre­bui să ia în con­si­de­rare aceste as­pecte și să se gân­dească la mă­su­rile ne­ce­sare. La noi n‑are cine. Avem la pă­duri un mi­nis­tru care e elec­tri­cian de me­se­rie. Ce‑o fi pri­ce­pând el din asta? Pro­ba­bil ni­mic, așa că noap­tea doarme li­niș­tit, nu‑l frământă gân­duri des­pre res­pon­sa­bi­li­tă­țile la care s‑a an­ga­jat in­trând în gu­vern. Ig­no­ranța e o bi­ne­cu­vân­tare.

Sur­priza to­tală vine abia la ul­tima in­for­ma­ție: creș­te­rea anu­ală la hec­tar. Ci­fra asta e foarte im­por­tantă pen­tru că ea este fo­lo­sită la sta­bi­li­rea vo­lu­mu­lui anual de lemn ex­ploa­tat în Ro­mâ­nia. Până acum toată lu­mea con­si­dera că avem o creș­tere me­die de 5,2–5,6 mc pe an și pe ha. Și pen­tru că avem aproape 7 mi­li­oane de ha de pă­dure în­seamnă că am pu­tea tăia vreo 36–40 mil mc pe an fără să rămâ­nem vreo­dată fără lemn. N‑aș pu­tea să spun foarte si­gur de unde și cum s‑a ajuns la această creș­tere me­die, dar ea este pro­ba­bil iz­vorâtă din cer­ce­tări ale fos­tu­lui ICAS (in­sti­tu­tul de cer­ce­tări în sil­vi­cul­tură), ac­tu­al­mente INCDS. Ni­meni n‑a avut vreo altă mo­da­li­tate de cal­cul, așa că toți au luat de bună opi­nia cer­ce­tă­to­ri­lor. Până acum.

In­ven­ta­rul na­țio­nal ne spune că avem o creș­tere anu­ală mai mare. Ceea ce în­seamnă că am pu­tea tăia mai mult, fără a epu­iza ca­pa­ci­ta­tea de pro­duc­ție a pă­du­ri­lor. Adică am pu­tea tăia 8,5 mc /an-ha x 7 mil ha = ~60 mil mc. De două ori mai mult! Care o fi ade­vă­rul? Au drep­tate cer­ce­tă­to­rii de acum 40–50 de ani care au fo­lo­sit mo­dele ma­te­ma­tice și date sta­tis­tice cu­lese o sin­gură dată din te­ren? Sau au drep­tate cei de la in­ven­ta­rul na­țio­nal fo­res­tier care mă­soară efec­tiv toți ar­bo­rii din 25.000 de su­pra­fețe de probă din toată țara, la fi­e­care 5 ani? Sau ade­vă­rul o fi pe la mij­loc? In­di­fe­rent cum ar fi, un lu­cru e clar: am pu­tea ex­ploata mai mult lemn.

Dar sur­priza nu se oprește aici. Dacă am fi pu­tut tăia mai mult, dar n‑am făcut‑o, în­seamnă că lem­nul ne­tă­iat s‑a acu­mu­lat în pă­dure. E lo­gic, nu? În 5 ani creș­te­rea pă­du­rii a fost de 5 x 60 mil mc = 300 mil mc. Noi am tă­iat vreo 18 mil mc pe an, deci 90 mil mc. Asta în­seamnă că avem o acu­mu­lare de 210 mil mc. Oo­ops! Nu prea e așa, pen­tru că in­ven­ta­rul na­țio­nal ne spune că avem o creș­tere de vo­lum a lem­nu­lui de doar 133 mil mc. Unde sunt 78 mil mc în cei 5 ani, adică vreo 15 mil mc/an? S‑or fi eva­po­rat? Sau sunt în eco­no­mia nea­gră, scă­pați de sub con­tro­lul sta­tu­lui, chiar dacă avem ra­da­rul pă­du­ri­lor și in­spec­to­rul pă­du­ri­lor și toate ce­le­lalte bi­ro­cra­ții care se do­ve­desc inu­tile? Piața nea­gră a lem­nu­lui pare să fie egală cu cea ofi­ci­ală. La fi­e­care me­tru cub tă­iat le­gal, există și unul tă­iat fără acte.

Me­reu a exis­tat un soi de ne­cla­ri­tate în pri­vința lem­nu­lui de foc în Ro­mâ­nia. Există vreo 3,5 mi­li­oane de gos­po­dă­rii care se în­că­l­zesc cu lemn. Să zi­cem că fi­e­care are ne­voie de doar 5 mc de lemn de foc în fi­e­care iarnă (în re­a­li­tate poate și mai mult). Asta în­seamnă că Ro­mâ­nia arde în fi­e­care an vreo 18 mi­li­oane mc de lemn. Dar 18 mi­li­oane mc în­seamnă tot lem­nul ex­ploa­tat ofi­cial. Și atunci de unde e lem­nul din in­dus­trie și din ex­por­turi? E clar că ci­fra ofi­ci­ală e greșită, dar ni­meni n‑a avut până acum cu­ra­jul să ia ta­u­rul de coarne. Dintr-un mo­tiv sim­plu: dacă um­blăm la le­ga­li­ta­tea lem­nu­lui de foc o să avem sur­prize mari cu ad­mi­nis­tra­to­rii de pă­duri, fir­mele de ex­ploa­tare și de trans­port. Și dacă vom con­ti­nua pe fir, ajun­gem de cele mai multe ori la po­li­ti­cieni. Lem­nul la ne­gru face bani mulți și cu ei se cum­pără vo­turi, se fac vile, se fac averi. 

O notă de fi­nal: ci­frele de mai sus au un grad de apro­xi­ma­ție. Nu am stat să fac cal­cule su­per-pre­cise pen­tru că nu ăsta era sco­pul. Dar ima­gi­nea pe care am zugrăvit‑o nu e de­na­tu­rată de aceste mici in­e­xac­ti­tăți. Lu­cru­rile stau așa cum le-am pre­zen­tat. 

Și încă ceva: ați au­zit vreun mare apă­ră­tor al pă­du­rii spu­nând ceva des­pre su­biec­tul ăsta spi­nos? Poate pe WWF? Sau Gre­en­pe­ace? Sau Agent Green, sal­va­to­rii pă­du­ri­lor? Cre­deți că poate e din ca­uza lip­sei de cu­noaș­tere a aces­tui do­me­niu? Că nici ei nu pri­cep mai multe de­cât mi­nis­trul elec­tri­cian? Mă în­treb…

UPDATE 7 ian: Am aflat ul­te­rior că Agent Green a adre­sat o scri­soare des­chisă că­tre Pre­șe­din­ție și pri­mul mi­nis­tru pe această temă. Fac amen­damen­tul ne­ce­sar, cu pre­ci­zarea că in­for­ma­ți­ile pre­zen­tate sunt însă în mare parte ero­nate sau aiu­ris­tice după pă­re­rea mea. Nu sunt sur­prins pen­tru că am ob­ser­vat că acesta este sti­lul lor: un pic de ade­văr îm­bră­cat într‑o gră­madă de ma­ni­pu­lări și exa­ge­rări.

* * *

Am pro­mis o cla­ri­fi­care des­pre In­ven­ta­rul Na­țio­nal Fo­res­tier. Este un in­stru­ment de ve­ri­fi­care a re­sur­se­lor fo­res­ti­ere dintr‑o țară și nu este o in­ven­ție ro­mâ­nească, toate ță­rile ci­vi­li­zate au așa ceva. Se ba­zează pe un sis­tem de su­pra­fețe de probă am­pla­sate într‑o re­țea na­țio­nală de 4x4 km la deal și munte și de 2x2 km la câm­pie. În to­tal sunt vreo 25.000 de su­pra­fețe de probă. La fi­e­care 5 ani se re­vine pe ele și se fac mă­su­ră­tori exacte. Apoi ur­mează un pro­ces de ex­tra­po­lare la nivel na­țio­nal (nu cu­nosc toate de­ta­li­ile teh­nice). 

In­te­re­sant e că acest in­ven­tar este, de fapt, un in­stru­ment ma­na­ge­rial. Ca în orice ges­tiune, ma­na­ge­men­tul tre­buie să facă pe­ri­o­dic un in­ven­tar. La pă­dure e mai com­pli­cat pen­tru că nu poți in­ven­ta­ria ar­bore cu ar­bore, deci tre­buie fo­lo­site me­tode sta­tis­tice. Dar ceea ce este im­por­tant e că această pre­o­cu­pare tre­buie s‑o aibă ma­na­ge­rii pă­du­rii ro­mâ­nești. Pe cine a de­sem­nat so­ci­e­ta­tea ca ma­na­ger? Mi­nis­te­rul Ape­lor și Pă­du­ri­lor, bi­ne­în­țe­les. Și atunci ce ca­ută in­ven­ta­rul fo­res­tier la cer­ce­tare? De ce un in­stru­ment ma­na­ge­rial se gă­sește în sub­or­di­nea unor cer­ce­tă­tori? Răs­pun­sul e sim­plu: pen­tru că trăim în Ro­mâ­nia și aici toate sunt ana­poda și alan­dala. Așa că ne des­cur­căm, că la asta ne pri­ce­pem cel mai bine.

Dacă vreți de­ta­lii mai multe și toate re­zul­ta­tele ce­lor două ci­cluri de in­ven­tar, le gă­siți aici.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Marian

    Nu pot de­cât să mă bu­cur că nu am ales să prac­tic me­se­ria asta parcă prea no­bilă pen­tru mine din sim­plul mo­tiv că aș fi ajuns la ne­buni până acum, ori viața mea ar fi fost de­geaba!

  2. Albert

    Lu­cru­rile sunt mai com­pli­cate, fon­dul fo­res­tier nu este nor­mal ame­na­jis­tic vor­bind. Si­tu­a­ția pe clase de vâr­stă este cum ați pre­zen­tat, deci nu se poate tăia cât este creș­te­rea. Nu e chiar asa de sim­plu. Po­si­bi­li­ta­tea este data de ame­na­ja­men­tele care în­cearcă sa facă acest lu­cru. Sa aducă fon­dul fo­res­tier la o dis­tri­bu­ție nor­mala pe clase de vâr­stă. Plus, mai exista par­cu­rile na­țio­nale, na­tu­rale și toate ari­ile pro­te­jate . Cal­cu­lele sunt mult mai com­pli­cate.
    Iar po­li­ti­za­rea unui in­stru­ment de o asa im­por­tanță este o gre­șe­ală imensă. Un asa in­stru­ment tre­buie sa fie mâ­nuit de oa­meni care nu sunt nu­miți po­li­tic, nu sunt schim­bați la fi­e­care ale­geri sau mai re­pede și care au cu­noș­tințe în do­me­niul ăst(vezi în ce e li­cen­țiat mi­nis­trul me­diu­lui) . Nici una din­tre aceste con­di­ții nu e în­de­pli­nită de un mi­nis­ter. Plus pe lângă munca bine ști­uta a in­ven­ta­ru­lui se mai des­fă­șoară și ac­ti­vi­tăți de cer­ce­tare în ca­drul IFN, care abor­dează îm­bu­nă­tă­ți­rea me­to­dei și co­rec­ti­tu­di­nea re­zul­ta­te­lor. Nu vad un mi­nis­ter fă­când asta.

    • Sorin Sfirlogea

      Ame­na­ja­men­tele nu se stră­du­iesc să facă ni­mic, doar ros­to­go­lesc mai de­parte ace­leași mo­da­li­tăți de ges­tiune a pă­du­rii. Dacă s‑ar fi stră­duit să omo­ge­ni­zeze cla­sele de vâr­stă am fi vă­zut asta până acum, dar nor­mele și le­gi­sla­ția îm­pie­dică acest lu­cru. Zo­nele de pro­tec­ție in­te­grală din ari­ile pro­te­jate nu re­pre­zintă o su­pra­față sem­ni­fi­ca­tivă la nivel na­țio­nal. Iar adu­ce­rea IFN în mâna ma­na­ge­ru­lui nu este po­li­ti­zare, este pura nor­ma­li­tate: dacă vrei să con­tro­lez, dă-mi in­stru­mente cu care să mă­sor. Pen­tru că ce nu mă­sori, nu con­tro­lezi. Iar îm­bu­nă­tă­ți­rea me­to­dei de mă­su­rare nu este cer­ce­tare, este sim­pla op­ti­mi­zare a unui in­stru­ment. Vă ima­gi­nați că în di­verse com­pa­nii care au sis­teme de mă­su­rare a per­for­man­țe­lor nu se fac op­ti­mi­zări? Ba da și ni­meni nu le con­si­deră cer­ce­tare. Cred că su­fe­rim de un mit al cer­ce­tă­to­ru­lui în sil­vi­cul­tură, ne în­chi­puim că nu­mai niște aleși din­tre aleși pot să gân­dească. Și nu­mai dacă sunt dintr‑o anume in­sti­tu­ție. Să fim se­ri­oși, nive­lul de ca­li­tate al cer­ce­tă­rii sil­vice ro­mâ­nești e atât de jos în­cât pu­tem spune că nu prea avem nici o cer­ce­tare, doar niște cer­ce­tă­tori.

      • Albert

        Ame­na­ja­men­tele aplică ace­leași me­tode din 1940 1950 cu mai multe schim­bări pe par­cur­sul aces­tor apro­xi­ma­tiv 80 de ani. Este nor­mal ca aceste me­tode sa nu schimbe di­rec­ția ra­di­cal având în ve­dere ca obiec­tul mun­cii este pă­du­rea. Aceste me­tode ros­to­go­lite sunt ace­leași ca cele apli­cate cam în toate ta­rile eu­ro­pene. Di­fe­rența se face în apli­ca­rea ame­na­ja­men­tu­lui. Nor­ma­li­za­rea nu se face ho­cus po­cus in 10 ani 50 sau 100 mai ales ca exista o con­ti­nua di­na­mica la nive­lul cla­se­lor de vâr­stă din pri­cina tă­ie­ri­lor ile­gale și a al­tor fac­tori. Și nici­o­dată nu se va re­uși nor­ma­li­za­rea de­o­a­rece ce­rin­țele și ne­ce­si­tă­țile so­ci­e­tă­ții se schimbă per­ma­nent, dar se în­cearcă apro­pi­e­rea aces­teia de nor­ma­li­tate. Pro­blema nu este a me­to­dei de ame­na­jare ci a apli­că­rii. Zo­nele de pro­tec­ție in­te­grala nu re­pre­zinta o pon­dere foarte im­por­tantă la nive­lul ta­rii dar pe lângă aces­tea din par­cu­rile na­tu­rale și na­tio­nale mai sunt pă­du­rile în­ca­drate ca pă­duri de pro­tec­tie, mai mult de ju­mă­tate din pă­du­rile Ro­mâ­niei. În aces­tea se exe­cuta lu­crări dar nu ca cele de pro­duc­ție. Un alt mo­tiv care nu sus­ține cal­cu­lele dvs de mai sus. Dacă am trăii în o fără in­te­rese atunci v as da drep­tate dar asa cum am vă­zut și ați des­cris și dvs în alte ar­ti­cole ma­na­ge­rul nu este de buna cre­dință. Op­ti­mi­za­rea este op­ti­mi­zare iar cer­ce­ta­rea fun­damen­tează op­ti­mi­za­rea unui pro­ces. Până să se ajungă la op­ti­mi­za­rea te­le­foa­ne­lor mo­bile de la o că­ră­midă la un pa­chet de ți­gări niște cer­ce­tă­tori au cer­ce­tat cât și ce pre­su­pune acesta op­ti­mi­zare. Poate ca dacă prac­tica ți­nea cont de acești cer­ce­tă­tori aleși sau ne alesi eram aproape de o nor­ma­li­zare cla­se­lor de pro­duc­ție, poate aveam me­tode mai avan­sate de ame­na­jare și poate avem o cer­ce­tare mai per­for­manta. Dar nu se în­tâm­plă și nu s a în­tâm­plat asta pen­tru ca ne place sa fa­cem treaba asa cum cre­dem noi ca e mai bine și sa nu as­cul­tam de un ales sau mai multi. Prin cer­ce­tare ajungi la ino­vare prin ina­vare ajungi la dezvol­tare dar ce rost își au aces­tea într‑o tara unde cer­ce­ta­rea și cer­ce­tă­to­rul nu este luat în seamă.

  3. Alin C.

    Agen­tGreen a spus pu­blic si a aten­tio­nat au­to­ri­ta­tile ca s‑a fu­rat inca odata pe cat s‑a ex­ploa­tat le­gal inca din no­iem­brie… dar poate n‑ati fost dvs. pe faza:
    https://www.agentgreen.ro/scrisoare-deschisa-adresata-presedintelui-romaniei-cu-privire-la-inventarul-forestier-national-si-nivelul-exploatarilor-forestiere-ilegale/

    • Sorin Sfirlogea

      Eu nu am re­u­șit să gă­sesc această scri­soare des­chisă. Acum, că o ci­tesc, con­stat că sunt în dez­a­cord cu con­clu­zi­ile ei. Sunt ten­den­ți­oase.

  4. petru

    exista to­tusi lo­curi unde este vi­zi­bila sub­ti­e­rea pa­du­rii, ca sa nu mai spu­nem de lo­cu­rile unde au avut loc vi­i­turi si alu­ne­cari de te­ren in aval de zone ta­iate com­plet. O ex­ploa­tare co­recta, dar si în­les­ni­rea for­me­lor le­gale ale ex­ploa­ta­rii co­recte, pen­tru a nu tenta ex­ploa­tari neregulamentare(taierea co­pa­ci­lor ti­neri fi­ind cea mai lesne ne­re­gula pen­tru ca­ru­țasi dar cea mai da­u­na­toare pen­tru pro­du­ce­rea de masa lem­noasa in pa­dure), ar fi ideal.(Eu am ta­iat un co­pac ma­tur in­cli­nat la 45”, in oras, care risca sa cada pe aco­pe­ris. S‑ar fi pre­tat sa il fac che­res­tea ‑mo­da­li­ta­tea su­pe­ri­oara de va­lo­ri­fi­care, dar ca­mi­o­nis­tul cu ma­cara mi‑a spus sa re­zolv cu acte in re­gula. Bi­ro­cra­tia ar fi fost tri­pla, cu tot cu taxe de mar­care si de­pla­sare, plus de­o­a­rece in cur­tea in­te­ri­oara era pro­pri­e­tar si pri­ma­ria cu 10%, erau ne­ce­sare sem­na­turi su­pli­men­tare, apro­bari, acte si/sau im­pu­ter­ni­ciri de la toti pro­pri­e­ta­rii, unii ple­cati, si in fi­nal am fa­cut lemn de foc, de­o­a­rece as fi ajuns mai scump ca la piața de lemne, si cu munca si timp pier­dut)

  5. Cornelia Ceianu

    O voce din off : Poate pen­tru ca in­ven­ta­rul ar tre­bui fa­cut de unii care nu au in­te­rese eco­no­mice di­recte in pro­blema, cam ca au­di­tul, asa…si acolo au fost ga­siti. Care e pro­blema de a uti­liza, in ma­na­ge­ment, un ser­vi­ciu ex­pert ex­ter­na­li­zat? “Prac­ti­cie­nii ope­ra­tivi ” — si nici ter­me­nii ‚nici ghi­li­me­lele nu au vreun sens pe­io­ra­tiv aici, din mai toate do­me­ni­ile, con­si­dera ca cer­ce­ta­rea ar tre­bui sa se ocupe de ” efec­tul ra­ze­lor de luna asu­pra ane­mo­n­e­lor”, ca e bine ca in­sti­tu­tele de cer­ce­tare ” de­par­ta­men­tale” care in­tot­dea­una s ‑au ocu­pat de cer­ce­tare apli­cata si au pu­tut re­zolva pro­bleme prac­tice de stricta spe­cia­li­tate la un nivel de ex­per­tiza care, din mo­tive obiec­tive este greu de ce­rut uni­ta­ti­lor ope­ra­tive,. Ca este bine ca aceste in­sti­tute au fost ex­cluse din sec­toa­rele de­par­ta­men­tale res­pec­tive si tri­mise la mi­nis­te­rul cer­ce­ta­rii unde, pe de o parte sunt rupte de si­tu­a­tia con­creta de te­ren, cu po­si­bi­li­tati re­duse de o se­siza — cu nive­lul de ex­per­tiza de spe­cia­li­tate pe care il au- di­na­mica, ten­din­tele, de a eva­lua ris­cu­rile, de a eva­lua ma­su­rile de ate­nu­are , etc, iar pe de alta parte sunt con­dam­nate ca opi­nia lor sa fie tot mai slab au­zita la fi­rul ier­bii, acolo unde ea ar pu­tea schimba ceva, fi­ind apre­ciate, nu dupa im­pac­tul pe care ac­ti­vi­ta­tea lor l‑ar avea acolo, la fi­rul ier­bii, unde con­teaza, ci dupa fac­to­rul de im­pact al re­vis­te­lor in care isi pu­blica acele re­zul­tate si con­clu­zii. Asta nu s a in­tam­plat doar cu cer­ce­ta­to­rii pa­du­rii, ci si cu cei ai pa­man­tu­lui si a za­ca­min­te­lor, si cu cei din sa­na­tate, etc . Mai de­vreme sau mai tar­ziu, aceste lu­cruri se vor raz­buna, ma tem ca mai de­vreme. In rest, nu­mai de bine s‑auzim si de mai pu­tine pa­duri ta­iate la ras pe ver­santi unde ele nu sunt de­fri­sate, pen­tru ca acolo nu se pot con­strui vile.

    • Sorin Sfirlogea

      Mi­nis­te­rul Ape­lor și Pă­du­ri­lor nu are in­te­res eco­no­mic di­rect, deci poate foarte bine să aibă un in­stru­ment de in­ven­ta­ri­ere pe­ri­o­dică. Un ast­fel de in­stru­ment le-ar da po­si­bi­li­ta­tea să apre­cieze sta­rea pă­du­rii și ca­li­ta­tea prac­ti­cii sil­vice, iar pe baza con­clu­zi­i­lor să ajus­teze po­li­tica fo­res­ti­eră. Deci e cât se poate de lo­gic ca IFN să fie acolo.
      Cât des­pre cer­ce­tare, e o altă po­veste. De zeci de ani de zile cer­ce­ta­rea sil­vică a avut oca­zia să fie aproape de te­ren, de per­so­na­lul sil­vic. Re­zul­ta­tul e că sil­vi­cul­tura ro­mâ­nească e ar­haică în me­tode și in­stru­mente. Ni­mic nou n‑a pă­truns de foarte multă vreme. Pen­tru că cer­ce­ta­rea a func­țio­nat de cele mai multe ori după prin­ci­piul copy-paste (îl știu chiar de la niște cer­ce­tă­tori): căr­țile din cărți se scriu și re­fe­ra­tele din re­fe­rate se fac. Din punc­tul meu de ve­dere cer­ce­ta­rea sil­vică a mu­rit de multă vreme. Au su­pra­vie­țuit doar niște cer­ce­tă­tori dez­or­ga­ni­zați și con­fuzi care sunt con­duși de niște inși or­go­li­oși și ha­bo­t­nici.

  6. Alzara

    Mai mult de­cât can­ti­ta­tea con­tează lo­cul de­fri­șării ; s‑a de­fri­șat pu­țin pen­tru cai de co­mu­ni­ca­ții , in schimb s‑a de­fri­șat “ la ras” in Ma­ra­mu­reș , Apu­seni etc. . Do­ve­zile vi­deo există .
    Alt­fel , des­pă­du­ri­rea Eu­ro­pei a fost ca­lea ci­vi­li­ză­rii ( din săl­bă­ti­cie ) dar și a dez­as­tre­lor ( Gre­cia , Ci­pru , Creta , An­glia , Ir­landa …)
    Au­rea me­di­o­cri­tas !

    • Sorin Sfirlogea

      După cum am spus și în ar­ti­col, în Ma­ra­mu­reș — ca și în multe alte părți — nu s‑a de­fri­șat, ci s‑au tă­iat ras pă­duri de mo­lid ale pri­va­ți­lor. Ni­meni nu a schim­bat des­ti­na­ția te­re­nu­lui, e tot te­ren fo­res­tier. Cu un pic de efort s‑ar pu­tea foarte ușor re­in­stala pă­du­rea acolo și dez­as­trul ar fi li­mi­tat. În 20 de ani ni­meni n‑ar mai ști că a fost o ne­no­ro­cire. Ace­lași lu­cru e va­la­bil și în zona Vi­draru, de pildă.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu