Cât lemn dau pădurile României?

Pe scurt, pen­tru cei care n‐au răb­dare să citească: anul tre­cut s‐a final­izat al doilea ciclu al Inven­taru­lui Forestier Național. Două mari con­cluzii pot fi trase din rezul­tatele aces­tuia. Prima e că pădurea românească pro­duce mult mai mult lemn decât soco­tim noi atunci când sta­bilim cotele anuale de tăiere. Cu alte cuvinte, am putea tăia cel puțin dublu fără să afec­tăm mediul. A doua con­cluzie e că, judecând după acu­mu­la­rea de masă lem­noasă din păduri, noi deja tăiem mult mai mult decât spunem pe hâr­tie. Sau, mai sim­plu spus, pen­tru fiecare metru cub de lemn tăiat ofi­cial, se mai taie unul fără acte.

* * *

Dacă ai curi­oz­i­tatea să citești mai departe și nu știi ce este Inven­tarul Forestier Național (IFN), găsești la finalul arti­colu­lui câteva infor­mații lămu­ri­toare. Impor­tant pen­tru moment este să știi că e o sursă foarte impor­tantă și serioasă de date și infor­mații în ceea ce privește pădurea. La fiecare 5 ani IFN par­curge toate suprafețele de probă din teren, face măsură­tori exacte, extrapolează rezul­tatele la nivel național și ne oferă un nou set de infor­mații despre starea pădurii din Româ­nia. Al doilea ciclu de inven­tar s‐a încheiat anul tre­cut, iar rezul­tatele sunt… să le numim spec­tac­u­loase! Vă pun aici doar un sumar al câtorva date pe baza cărora putem să dis­cutăm mai departe:

Suprafața totală a pădurilor

În 2013: 7.046.056 ha
În 2018: 
7.037.607 ha
Evoluție: -0,12%

Volu­mul de lemn din păduri

În 2013: 2.221.593.469 mc
În 2018: 2.354.789.867 mc

Evoluție: +6%

Volu­mul mediu la hec­tar

În 2013: 322 mc/ha
În 2018: 340 mc/ha

Evoluție: +5,57%

Creșterea anu­ală a pădurii

În 2013: n/a
În 2018: 
8,46 mc / an‐ha
Evoluție: n/a

Prima veste bună este că suprafața pădurilor nu s‐a micșo­rat sem­ni­fica­tiv, în ciuda impre­siei că peste tot "se defrișează". Pen­tru că defrișarea asta înseamnă: să tai pădurea cu intenția de trece terenul respec­tiv spre o altă folos­ință, de pildă pen­tru con­strucții sau pen­tru dru­muri. Cele 8.500 de hectare scoase din fond forestier s‐au dus prob­a­bil pe ast­fel de lucrări, pen­tru că ne place foarte mult în ultima vreme să ne jucăm de‐a Trans­bucegii, Tran­srarăul și alte trans‐uri din astea care îl dau posi­bil­i­tatea lui Mitică și Geor­gică să facă grătare chiar sub nasul urșilor. Că asta înseamnă pen­tru noi să ne bucurăm de natură: nu miș­care în aer curat, ci mici și bere ca în curte.

Al doilea lucru și mai îmbu­cură­tor este că volu­mul de lemn din păduri a cres­cut cu 6% și aproape la fel și volu­mul mediu la hec­tar. Avem peste 2 mil­iarde de metri cubi de lemn în păduri și prob­a­bil că peste 5 ani vom ajunge la 2,5 mil­iarde. Ochiul unui sil­vicul­tor observă totuși o prob­lemă: repar­tiția pădurii pe clase de vârstă.

Repartizarea suprafețelor de pădure pe clase de vârstă

Acum avem vreo 500.000 ha de păduri care au ajuns la vârsta de tăiere. Peste 20 de ani urmează vreo 670.000 ha. Apoi vol­umele încep să crească: 1,34 mil ha peste 40 de ani, 1,42 mil ha peste 60 de ani șamd. Asta înseamnă vari­ații mari ale volu­mu­lui de lemn pus pe piață, deci oscilații de preț, apariția și dis­par­iția de locuri de muncă, investiții în afac­eri care apoi nu se vor mai susține pen­tru că va scădea iar volu­mul de lemn etc. O politică forestieră serioasă ar tre­bui să ia în con­sid­er­are aceste aspecte și să se gân­dească la măsurile nece­sare. La noi n‐are cine. Avem la păduri un min­istru care e elec­tri­cian de meserie. Ce‐o fi pri­cepând el din asta? Prob­a­bil nimic, așa că noaptea doarme lin­iștit, nu‐l frământă gân­duri despre respon­s­abil­itățile la care s‐a anga­jat intrând în guvern. Igno­ranța e o binecu­vântare.

Sur­priza totală vine abia la ultima infor­mație: creșterea anu­ală la hec­tar. Cifra asta e foarte impor­tantă pen­tru că ea este folosită la sta­bilirea volu­mu­lui anual de lemn exploatat în Româ­nia. Până acum toată lumea con­sid­era că avem o creștere medie de 5,2–5,6 mc pe an și pe ha. Și pen­tru că avem aproape 7 mil­ioane de ha de pădure înseamnă că am putea tăia vreo 36–40 mil mc pe an fără să rămânem vre­o­dată fără lemn. N‐aș putea să spun foarte sigur de unde și cum s‐a ajuns la această creștere medie, dar ea este prob­a­bil izvorâtă din cercetări ale fos­tu­lui ICAS (insti­tu­tul de cercetări în sil­vi­cul­tură), actual­mente INCDS. Nimeni n‐a avut vreo altă modal­i­tate de cal­cul, așa că toți au luat de bună opinia cercetă­to­rilor. Până acum.

Inven­tarul național ne spune că avem o creștere anu­ală mai mare. Ceea ce înseamnă că am putea tăia mai mult, fără a epuiza capac­i­tatea de pro­ducție a pădurilor. Adică am putea tăia 8,5 mc /an‐ha x 7 mil ha = ~60 mil mc. De două ori mai mult! Care o fi ade­vărul? Au drep­tate cercetă­torii de acum 40–50 de ani care au folosit mod­ele matem­at­ice și date sta­tis­tice culese o sin­gură dată din teren? Sau au drep­tate cei de la inven­tarul național forestier care măsoară efec­tiv toți arborii din 25.000 de suprafețe de probă din toată țara, la fiecare 5 ani? Sau ade­vărul o fi pe la mijloc? Indifer­ent cum ar fi, un lucru e clar: am putea exploata mai mult lemn.

Dar sur­priza nu se oprește aici. Dacă am fi putut tăia mai mult, dar n‐am făcut‐o, înseamnă că lem­nul netăiat s‐a acu­mu­lat în pădure. E logic, nu? În 5 ani creșterea pădurii a fost de 5 x 60 mil mc = 300 mil mc. Noi am tăiat vreo 18 mil mc pe an, deci 90 mil mc. Asta înseamnă că avem o acu­mu­lare de 210 mil mc. Ooops! Nu prea e așa, pen­tru că inven­tarul național ne spune că avem o creștere de volum a lem­nu­lui de doar 133 mil mc. Unde sunt 78 mil mc în cei 5 ani, adică vreo 15 mil mc/an? S‐or fi evap­o­rat? Sau sunt în econo­mia nea­gră, scă­pați de sub con­trolul stat­u­lui, chiar dacă avem radarul pădurilor și inspec­torul pădurilor și toate cele­lalte biro­crații care se dovedesc inutile? Piața nea­gră a lem­nu­lui pare să fie egală cu cea ofi­cială. La fiecare metru cub tăiat legal, există și unul tăiat fără acte.

Mereu a exi­s­tat un soi de neclar­i­tate în priv­ința lem­nu­lui de foc în Româ­nia. Există vreo 3,5 mil­ioane de gospodării care se încălzesc cu lemn. Să zicem că fiecare are nevoie de doar 5 mc de lemn de foc în fiecare iarnă (în real­i­tate poate și mai mult). Asta înseamnă că Româ­nia arde în fiecare an vreo 18 mil­ioane mc de lemn. Dar 18 mil­ioane mc înseamnă tot lem­nul exploatat ofi­cial. Și atunci de unde e lem­nul din indus­trie și din expor­turi? E clar că cifra ofi­cială e greșită, dar nimeni n‐a avut până acum cura­jul să ia tau­rul de coarne. Dintr‐un motiv sim­plu: dacă umblăm la legal­i­tatea lem­nu­lui de foc o să avem sur­prize mari cu admin­is­tra­torii de păduri, firmele de exploatare și de trans­port. Și dacă vom con­tinua pe fir, ajungem de cele mai multe ori la politi­cieni. Lem­nul la negru face bani mulți și cu ei se cumpără voturi, se fac vile, se fac averi. 

O notă de final: cifrele de mai sus au un grad de aprox­i­mație. Nu am stat să fac cal­cule super‐precise pen­tru că nu ăsta era scopul. Dar imag­inea pe care am zugrăvit‐o nu e denat­u­rată de aceste mici inex­ac­tități. Lucrurile stau așa cum le‐am prezen­tat. 

Și încă ceva: ați auzit vreun mare apără­tor al pădurii spunând ceva despre subiec­tul ăsta spinos? Poate pe WWF? Sau Green­peace? Sau Agent Green, sal­va­torii pădurilor? Cre­deți că poate e din cauza lip­sei de cunoaștere a aces­tui dome­niu? Că nici ei nu pri­cep mai multe decât min­istrul elec­tri­cian? Mă întreb…

UPDATE 7 ian: Am aflat ulte­rior că Agent Green a adresat o scrisoare deschisă către Președ­inție și primul min­istru pe această temă. Fac amen­da­men­tul nece­sar, cu pre­cizarea că infor­mați­ile prezen­tate sunt însă în mare parte eronate sau aiuris­tice după păr­erea mea. Nu sunt sur­prins pen­tru că am obser­vat că acesta este stilul lor: un pic de ade­văr îmbră­cat într‐o gră­madă de manip­ulări și exagerări.

* * *

Am promis o clar­i­fi­care despre Inven­tarul Național Forestier. Este un instru­ment de ver­i­fi­care a resurselor forestiere dintr‐o țară și nu este o invenție românească, toate țările civ­i­lizate au așa ceva. Se bazează pe un sis­tem de suprafețe de probă amplasate într‐o rețea națion­ală de 4x4 km la deal și munte și de 2x2 km la câmpie. În total sunt vreo 25.000 de suprafețe de probă. La fiecare 5 ani se revine pe ele și se fac măsură­tori exacte. Apoi urmează un pro­ces de extrap­o­lare la nivel național (nu cunosc toate detali­ile tehnice). 

Intere­sant e că acest inven­tar este, de fapt, un instru­ment man­age­r­ial. Ca în orice gestiune, man­age­men­tul tre­buie să facă peri­odic un inven­tar. La pădure e mai com­pli­cat pen­tru că nu poți inven­taria arbore cu arbore, deci tre­buie folosite metode sta­tis­tice. Dar ceea ce este impor­tant e că această pre­ocu­pare tre­buie s‐o aibă man­agerii pădurii românești. Pe cine a desem­nat soci­etatea ca man­ager? Min­is­terul Apelor și Pădurilor, bineînțe­les. Și atunci ce caută inven­tarul forestier la cerc­etare? De ce un instru­ment man­age­r­ial se găsește în sub­or­dinea unor cercetă­tori? Răspun­sul e sim­plu: pen­tru că trăim în Româ­nia și aici toate sunt anapoda și alan­dala. Așa că ne des­cur­căm, că la asta ne pri­cepem cel mai bine.

Dacă vreți detalii mai multe și toate rezul­tatele celor două cicluri de inven­tar, le găsiți aici.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Marian

    Nu pot decât să mă bucur că nu am ales să prac­tic mese­ria asta parcă prea nobilă pen­tru mine din sim­plul motiv că aș fi ajuns la neb­uni până acum, ori viața mea ar fi fost dege­aba!

  2. Albert

    Lucrurile sunt mai com­pli­cate, fon­dul forestier nu este nor­mal ame­na­jis­tic vorbind. Situ­ația pe clase de vârstă este cum ați prezen­tat, deci nu se poate tăia cât este creșterea. Nu e chiar asa de sim­plu. Posi­bil­i­tatea este data de ame­na­ja­mentele care încearcă sa facă acest lucru. Sa aducă fon­dul forestier la o dis­tribuție nor­mala pe clase de vârstă. Plus, mai exista par­curile naționale, nat­u­rale și toate ari­ile pro­te­jate . Cal­culele sunt mult mai com­pli­cate.
    Iar poli­ti­zarea unui instru­ment de o asa impor­tanță este o greșeală imensă. Un asa instru­ment tre­buie sa fie mânuit de oameni care nu sunt numiți politic, nu sunt schim­bați la fiecare alegeri sau mai repede și care au cunoșt­ințe în dome­niul ăst(vezi în ce e licențiat min­istrul medi­u­lui) . Nici una din­tre aceste condiții nu e îndeplin­ită de un min­is­ter. Plus pe lângă munca bine știuta a inven­taru­lui se mai des­fășoară și activ­ități de cerc­etare în cadrul IFN, care abor­dează îmbunătățirea metodei și corec­ti­tudinea rezul­tatelor. Nu vad un min­is­ter făcând asta.

    • Sorin Sfirlogea

      Ame­na­ja­mentele nu se stră­dui­esc să facă nimic, doar ros­to­go­lesc mai departe ace­leași modal­ități de gestiune a pădurii. Dacă s‐ar fi stră­duit să omog­e­nizeze clasele de vârstă am fi văzut asta până acum, dar normele și leg­is­lația împiedică acest lucru. Zonele de pro­tecție inte­grală din ari­ile pro­te­jate nu reprez­intă o suprafață sem­ni­fica­tivă la nivel național. Iar aduc­erea IFN în mâna man­ageru­lui nu este poli­ti­zare, este pura nor­mal­i­tate: dacă vrei să con­trolez, dă‐mi instru­mente cu care să măsor. Pen­tru că ce nu măsori, nu con­trolezi. Iar îmbunătățirea metodei de măsurare nu este cerc­etare, este sim­pla opti­mizare a unui instru­ment. Vă imag­i­nați că în diverse com­panii care au sis­teme de măsurare a per­for­manțelor nu se fac opti­mizări? Ba da și nimeni nu le con­sid­eră cerc­etare. Cred că suferim de un mit al cercetă­toru­lui în sil­vi­cul­tură, ne închipuim că numai niște aleși din­tre aleși pot să gân­dească. Și numai dacă sunt dintr‐o anume insti­tuție. Să fim seri­oși, nivelul de cal­i­tate al cercetării sil­vice românești e atât de jos încât putem spune că nu prea avem nici o cerc­etare, doar niște cercetă­tori.

      • Albert

        Ame­na­ja­mentele aplică ace­leași metode din 1940 1950 cu mai multe schim­bări pe par­cur­sul aces­tor aprox­i­ma­tiv 80 de ani. Este nor­mal ca aceste metode sa nu schimbe direcția rad­i­cal având în vedere ca obiec­tul muncii este pădurea. Aceste metode ros­to­go­lite sunt ace­leași ca cele apli­cate cam în toate tar­ile europene. Difer­ența se face în apli­carea ame­na­ja­men­tu­lui. Nor­malizarea nu se face hocus pocus in 10 ani 50 sau 100 mai ales ca exista o con­tinua dinam­ica la nivelul claselor de vârstă din pric­ina tăier­ilor ile­gale și a altor fac­tori. Și nicio­dată nu se va reuși nor­malizarea deoarece cer­ințele și nece­sitățile soci­etății se schimbă per­ma­nent, dar se încearcă apropierea aces­teia de nor­mal­i­tate. Prob­lema nu este a metodei de ame­na­jare ci a aplicării. Zonele de pro­tecție inte­grala nu reprez­inta o pon­dere foarte impor­tantă la nivelul tarii dar pe lângă aces­tea din par­curile nat­u­rale și nationale mai sunt pădurile încadrate ca păduri de pro­tec­tie, mai mult de jumă­tate din pădurile României. În aces­tea se exe­cuta lucrări dar nu ca cele de pro­ducție. Un alt motiv care nu susține cal­culele dvs de mai sus. Dacă am trăii în o fără interese atunci v as da drep­tate dar asa cum am văzut și ați descris și dvs în alte arti­cole man­agerul nu este de buna cred­ință. Opti­mizarea este opti­mizare iar cerc­etarea fun­da­mentează opti­mizarea unui pro­ces. Până să se ajungă la opti­mizarea tele­foanelor mobile de la o cărămidă la un pachet de țigări niște cercetă­tori au cerc­etat cât și ce pre­supune acesta opti­mizare. Poate ca dacă prac­tica ținea cont de acești cercetă­tori aleși sau ne alesi eram aproape de o nor­malizare claselor de pro­ducție, poate aveam metode mai avansate de ame­na­jare și poate avem o cerc­etare mai per­for­manta. Dar nu se întâm­plă și nu s a întâm­plat asta pen­tru ca ne place sa facem tre­aba asa cum cre­dem noi ca e mai bine și sa nu ascul­tam de un ales sau mai multi. Prin cerc­etare ajungi la ino­vare prin inavare ajungi la dez­voltare dar ce rost își au aces­tea într‐o tara unde cerc­etarea și cercetă­torul nu este luat în seamă.

  3. Alin C.

    Agent­Green a spus pub­lic si a aten­tionat autori­tatile ca s‐a furat inca odata pe cat s‐a exploatat legal inca din noiem­brie… dar poate n‐ati fost dvs. pe faza:
    https://www.agentgreen.ro/scrisoare-deschisa-adresata-presedintelui-romaniei-cu-privire-la-inventarul-forestier-national-si-nivelul-exploatarilor-forestiere-ilegale/

    • Sorin Sfirlogea

      Eu nu am reușit să găs­esc această scrisoare deschisă. Acum, că o citesc, con­stat că sunt în deza­cord cu con­cluzi­ile ei. Sunt ten­dențioase.

  4. petru

    exista totusi locuri unde este viz­ibila sub­tierea padurii, ca sa nu mai spunem de locurile unde au avut loc vii­turi si alunecari de teren in aval de zone taiate com­plet. O exploatare corecta, dar si înlesnirea formelor legale ale exploatarii corecte, pen­tru a nu tenta exploatari neregulamentare(taierea copacilor tineri fiind cea mai lesne nereg­ula pen­tru caruțasi dar cea mai dau­na­toare pen­tru pro­duc­erea de masa lem­noasa in padure), ar fi ideal.(Eu am taiat un copac matur incli­nat la 45”, in oras, care risca sa cada pe acoperis. S‐ar fi pre­tat sa il fac cher­estea -modal­i­tatea supe­rioara de val­ori­fi­care, dar camion­is­tul cu macara mi‐a spus sa rezolv cu acte in reg­ula. Biro­cra­tia ar fi fost tripla, cu tot cu taxe de mar­care si deplasare, plus deoarece in curtea inte­rioara era pro­pri­etar si pri­maria cu 10%, erau nece­sare sem­na­turi supli­mentare, apro­bari, acte si/sau imput­er­ni­ciri de la toti pro­pri­etarii, unii ple­cati, si in final am facut lemn de foc, deoarece as fi ajuns mai scump ca la piața de lemne, si cu munca si timp pier­dut)

  5. Cornelia Ceianu

    O voce din off : Poate pen­tru ca inven­tarul ar tre­bui facut de unii care nu au interese eco­nom­ice directe in prob­lema, cam ca audi­tul, asa…si acolo au fost gasiti. Care e prob­lema de a uti­liza, in man­age­ment, un ser­vi­ciu expert exter­nal­izat? "Prac­ti­cienii oper­a­tivi " — si nici ter­menii ,nici ghilimelele nu au vreun sens peio­ra­tiv aici, din mai toate domeni­ile, con­sid­era ca cerc­etarea ar tre­bui sa se ocupe de " efec­tul razelor de luna asupra anemonelor", ca e bine ca insti­tutele de cerc­etare " depar­ta­men­tale" care intot­deauna s -au ocu­pat de cerc­etare apli­cata si au putut rezolva prob­leme prac­tice de stricta spe­cial­i­tate la un nivel de exper­tiza care, din motive obiec­tive este greu de cerut uni­tatilor oper­a­tive,. Ca este bine ca aceste insti­tute au fost excluse din sec­toarele depar­ta­men­tale respec­tive si trim­ise la min­is­terul cerc­etarii unde, pe de o parte sunt rupte de sit­u­a­tia conc­reta de teren, cu posi­bil­i­tati reduse de o sesiza — cu nivelul de exper­tiza de spe­cial­i­tate pe care il au‐ dinam­ica, tend­in­tele, de a evalua riscurile, de a evalua masurile de aten­uare , etc, iar pe de alta parte sunt con­damnate ca opinia lor sa fie tot mai slab auzita la firul ier­bii, acolo unde ea ar putea schimba ceva, fiind apre­ci­ate, nu dupa impactul pe care activ­i­tatea lor l‐ar avea acolo, la firul ier­bii, unde con­teaza, ci dupa fac­torul de impact al revis­telor in care isi pub­lica acele rezul­tate si con­cluzii. Asta nu s a intam­plat doar cu cerc­eta­torii padurii, ci si cu cei ai paman­tu­lui si a zacam­intelor, si cu cei din sanatate, etc . Mai devreme sau mai tarziu, aceste lucruri se vor razbuna, ma tem ca mai devreme. In rest, numai de bine s‐auzim si de mai putine paduri taiate la ras pe ver­santi unde ele nu sunt defrisate, pen­tru ca acolo nu se pot con­strui vile.

    • Sorin Sfirlogea

      Min­is­terul Apelor și Pădurilor nu are interes eco­nomic direct, deci poate foarte bine să aibă un instru­ment de inven­tariere peri­od­ică. Un ast­fel de instru­ment le‐ar da posi­bil­i­tatea să apre­cieze starea pădurii și cal­i­tatea prac­ticii sil­vice, iar pe baza con­cluzi­ilor să ajusteze polit­ica forestieră. Deci e cât se poate de logic ca IFN să fie acolo.
      Cât despre cerc­etare, e o altă poveste. De zeci de ani de zile cerc­etarea sil­vică a avut ocazia să fie aproape de teren, de per­son­alul sil­vic. Rezul­tatul e că sil­vi­cul­tura românească e arhaică în metode și instru­mente. Nimic nou n‐a pătruns de foarte multă vreme. Pen­tru că cerc­etarea a funcționat de cele mai multe ori după prin­cip­iul copy‐paste (îl știu chiar de la niște cercetă­tori): cărțile din cărți se scriu și refer­atele din refer­ate se fac. Din punc­tul meu de vedere cerc­etarea sil­vică a murit de multă vreme. Au supraviețuit doar niște cercetă­tori dezor­ga­ni­zați și con­fuzi care sunt con­duși de niște inși orgo­lioși și habot­nici.

  6. Alzara

    Mai mult decât can­ti­tatea con­tează locul defrișării ; s‐a defrișat puțin pen­tru cai de comu­ni­cații , in schimb s‐a defrișat “ la ras” in Mara­mureș , Apuseni etc. . Dovezile video există .
    Alt­fel , despă­durirea Europei a fost calea civ­i­lizării ( din săl­băti­cie ) dar și a deza­s­trelor ( Gre­cia , Cipru , Creta , Anglia , Irlanda …)
    Aurea medi­oc­ritas !

    • Sorin Sfirlogea

      După cum am spus și în arti­col, în Mara­mureș — ca și în multe alte părți — nu s‐a defrișat, ci s‐au tăiat ras păduri de molid ale pri­vaților. Nimeni nu a schim­bat des­ti­nația terenu­lui, e tot teren forestier. Cu un pic de efort s‐ar putea foarte ușor rein­stala pădurea acolo și deza­s­trul ar fi lim­i­tat. În 20 de ani nimeni n‐ar mai ști că a fost o nenoro­cire. Ace­lași lucru e val­a­bil și în zona Vidraru, de pildă.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu