În fiecare lună urc pe Mont Blanc. E o provo­care pe care mi-am propus‑o cu ceva timp în urmă și de care încerc să mă țin. Până acum am reușit. Urmez un traseu lung, care pornește de la nivelul mării, deci ascen­si­unea este de 4.800 metri, iar urcușul îmi ia exact opt ore. O să spuneți că e o per­for­manță. Este, dar nu în sen­sul în care vă gândiți. Pen­tru că nu despre capac­i­tatea de efort este vor­ba, cât mai mult de per­se­v­erență și dis­ci­plină. Aces­te cal­ități vă pot duce și pe voi pe Mont Blanc, în opt ore, în fiecare lună. Ca să reușiți puteți să urmați meto­da mea. Nu dă greș.

În primul rând etapiza­ți urcarea. Urcați în opt reprize de câte o oră, fără oprire pe par­curs. După fiecare oră urmează o pauză în care vă refaceți, vă hidratați și vă hrăniți cât mai echili­brat. Este foarte impor­tant să nu faceți un efort pre­lun­git, care aparent vă urcă sus mai repede, dar vă face să vă pierdeți suflul pe dis­tanțe mai mari. Lucrurile mari se clăde­sc cu cărămizi mici.

Al doilea lucru impor­tant este rit­mul con­stant. Nu accel­er­ați inutil, nu înce­tiniți. Mențineți ace­lași pas, cât mai lung posi­bil, fără să simțiți că efor­tul de a întinde piciorul e prea mare. Păs­trați aceeași cadență, chiar dacă simțiți că aveți put­erea să vă grăbiți, chiar dacă simțiți nevoia să vă opriți. Per­se­ver­ați prin monot­o­nia rit­mu­lui.

Al treilea lucru de care tre­buie să țineți cont este viteza ide­ală. Nu aler­gați, nu e o probă de 100 de metri, e un mara­ton. Faceți pasul lung căci rit­mul car­diac se accel­erează atun­ci când pașii sunt mici și grăbiți, organ­is­mul trece într‑o stare de ușoară suresc­itare, plămânii pom­pează oxi­gen în ritm alert. Asta vă obosește, așa că e bine să vă impuneți un ritm mai domol. Știți prob­a­bil cal­cu­l­ul faimos care spune că pul­sul nu tre­buie să depășească val­oarea rezul­tată prin scăderea vârstei voas­tre din cifra 220. Fix­ați-vă rit­mul pul­su­lui la 75% din val­oarea ast­fel cal­cu­lată. Nu sprint­ul ver­tig­i­nos tre­buie să‑l cău­tați, ci cadența marșu­lui pre­lun­git.

A mai rămas un sin­gur lucru de adău­gat: să vă spun unde găsiți har­ta traseu­lui meu spre Mont Blanc. E sim­plu. Începe din orice sală de sport unde puteți găsi o bandă de aler­gare. Duceți-vă aco­lo de două ori pe săp­tămână, câte o oră. Fix­ați pan­ta la 15% — de obi­cei e max­i­mum de înclinare posi­bilă — și viteza la 4 km/oră. Timp de o oră nu vă opriți. Veți fi urcat 600 de metri alti­tu­dine la fiecare sesiune. Adică 1200 de metri pe săp­tămână, deci 4800 de metri pe lună. Exact cât Mont Blanc.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu