În fiecare lună pe Mont Blanc

În fie­care lună urc pe Mont Blanc. E o pro­vo­care pe care mi‐am propus‐o cu ceva timp în urmă și de care încerc să mă țin. Până acum am reu­șit. Urmez un tra­seu lung, care por­nește de la nive­lul mării, deci ascen­siu­nea este de 4.800 metri, iar urcu­șul îmi ia exact opt ore. O să spu­neți că e o per­for­manță. Este, dar nu în sen­sul în care vă gân­diți. Pen­tru că nu des­pre capa­ci­ta­tea de efort este vorba, cât mai mult de per­se­ve­rență și dis­ci­plină. Aceste cali­tăți vă pot duce și pe voi pe Mont Blanc, în opt ore, în fie­care lună. Ca să reu­șiți puteți să urmați metoda mea. Nu dă greș.

În pri­mul rând eta­pizați urca­rea. Urcați în opt reprize de câte o oră, fără oprire pe par­curs. După fie­care oră urmează o pauză în care vă refa­ceți, vă hidra­tați și vă hră­niți cât mai echi­li­brat. Este foarte impor­tant să nu faceți un efort pre­lun­git, care apa­rent vă urcă sus mai repede, dar vă face să vă pier­deți suflul pe dis­tanțe mai mari. Lucru­rile mari se clă­desc cu cără­mizi mici.

Al doi­lea lucru impor­tant este rit­mul con­stant. Nu acce­le­rați inu­til, nu înce­ti­niți. Men­ți­neți ace­lași pas, cât mai lung posi­bil, fără să sim­țiți că efor­tul de a întinde picio­rul e prea mare. Păs­trați ace­eași cadență, chiar dacă sim­țiți că aveți pute­rea să vă gră­biți, chiar dacă sim­țiți nevoia să vă opriți. Per­se­ve­rați prin mono­to­nia rit­mu­lui.

Al tre­i­lea lucru de care tre­buie să țineți cont este viteza ide­ală. Nu aler­gați, nu e o probă de 100 de metri, e un mara­ton. Faceți pasul lung căci rit­mul car­d­iac se acce­le­rează atunci când pașii sunt mici și gră­biți, orga­nis­mul trece într‐o stare de ușoară sures­ci­tare, plămâ­nii pom­pează oxi­gen în ritm alert. Asta vă obo­sește, așa că e bine să vă impu­neți un ritm mai domol. Știți pro­ba­bil cal­cu­lul fai­mos care spune că pul­sul nu tre­buie să depă­șească valoa­rea rezul­tată prin scă­de­rea vâr­stei voas­tre din cifra 220. Fixați‐vă rit­mul pul­su­lui la 75% din valoa­rea ast­fel cal­cu­lată. Nu sprin­tul ver­ti­gi­nos tre­buie să‐l cău­tați, ci cadența mar­șu­lui pre­lun­git.

A mai rămas un sin­gur lucru de adă­u­gat: să vă spun unde găsiți harta tra­se­u­lui meu spre Mont Blanc. E sim­plu. Începe din orice sală de sport unde puteți găsi o bandă de aler­gare. Duceți‐vă acolo de două ori pe săp­tămână, câte o oră. Fixați panta la 15% – de obi­cei e maxi­mum de încli­nare posi­bilă – și viteza la 4 km/oră. Timp de o oră nu vă opriți. Veți fi urcat 600 de metri alti­tu­dine la fie­care sesiune. Adică 1200 de metri pe săp­tămână, deci 4800 de metri pe lună. Exact cât Mont Blanc.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu