În fi­e­care lună urc pe Mont Blanc. E o pro­vo­care pe care mi-am propus‑o cu ceva timp în urmă și de care în­cerc să mă țin. Până acum am re­u­șit. Ur­mez un tra­seu lung, care por­nește de la nive­lul mă­rii, deci as­cen­siu­nea este de 4.800 me­tri, iar ur­cu­șul îmi ia exact opt ore. O să spu­neți că e o per­for­manță. Este, dar nu în sen­sul în care vă gân­diți. Pen­tru că nu des­pre ca­pa­ci­ta­tea de efort este vorba, cât mai mult de per­se­ve­rență și dis­ci­plină. Aceste ca­li­tăți vă pot duce și pe voi pe Mont Blanc, în opt ore, în fi­e­care lună. Ca să re­u­șiți pu­teți să ur­mați me­toda mea. Nu dă greș.

În pri­mul rând eta­pizați ur­ca­rea. Ur­cați în opt re­prize de câte o oră, fără oprire pe par­curs. După fi­e­care oră ur­mează o pa­uză în care vă re­fa­ceți, vă hi­dra­tați și vă hră­niți cât mai echi­li­brat. Este foarte im­por­tant să nu fa­ceți un efort pre­lun­git, care apa­rent vă urcă sus mai re­pede, dar vă face să vă pier­deți su­flul pe dis­tanțe mai mari. Lu­cru­rile mari se clă­desc cu că­ră­mizi mici.

Al doi­lea lu­cru im­por­tant este rit­mul con­stant. Nu ac­ce­le­rați inu­til, nu în­ce­ti­niți. Men­ți­neți ace­lași pas, cât mai lung po­si­bil, fără să sim­țiți că efor­tul de a în­tinde pi­cio­rul e prea mare. Păs­trați ace­eași ca­dență, chiar dacă sim­țiți că aveți pu­te­rea să vă gră­biți, chiar dacă sim­țiți ne­voia să vă opriți. Per­se­ve­rați prin mo­no­to­nia rit­mu­lui.

Al tre­i­lea lu­cru de care tre­buie să ți­neți cont este vi­teza ide­ală. Nu aler­gați, nu e o probă de 100 de me­tri, e un ma­ra­ton. Fa­ceți pa­sul lung căci rit­mul car­d­iac se ac­ce­le­rează atunci când pa­șii sunt mici și gră­biți, or­ga­nis­mul trece într‑o stare de ușoară su­res­ci­tare, plămâ­nii pom­pează oxi­gen în ritm alert. Asta vă obo­sește, așa că e bine să vă im­pu­neți un ritm mai do­mol. Știți pro­ba­bil cal­cu­lul fai­mos care spune că pul­sul nu tre­buie să de­pă­șească va­loa­rea re­zul­tată prin scă­de­rea vâr­stei voas­tre din ci­fra 220. Fi­xați-vă rit­mul pul­su­lui la 75% din va­loa­rea ast­fel cal­cu­lată. Nu sprin­tul ver­ti­gi­nos tre­buie să‑l că­u­tați, ci ca­dența mar­șu­lui pre­lun­git.

A mai ră­mas un sin­gur lu­cru de adă­u­gat: să vă spun unde gă­siți harta tra­se­u­lui meu spre Mont Blanc. E sim­plu. În­cepe din orice sală de sport unde pu­teți găsi o bandă de aler­gare. Du­ceți-vă acolo de două ori pe săp­tămână, câte o oră. Fi­xați panta la 15% — de obi­cei e ma­xi­mum de în­cli­nare po­si­bilă — și vi­teza la 4 km/oră. Timp de o oră nu vă opriți. Veți fi ur­cat 600 de me­tri al­ti­tu­dine la fi­e­care se­siune. Adică 1200 de me­tri pe săp­tămână, deci 4800 de me­tri pe lună. Exact cât Mont Blanc.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu