În fiecare lună pe Mont Blanc

În fiecare lună urc pe Mont Blanc. E o provo­care pe care mi-am propus‑o cu ceva timp în urmă și de care încerc să mă țin. Până acum am reușit. Urmez un traseu lung, care pornește de la nivelul mării, deci ascen­si­unea este de 4.800 metri, iar urcușul îmi ia exact opt ore. O să spuneți că e o per­for­manță. Este, dar nu în sen­sul în care vă gândiți. Pen­tru că nu despre capac­i­tatea de efort este vorba, cât mai mult de per­se­v­erență și dis­ci­plină. Aceste cal­ități vă pot duce și pe voi pe Mont Blanc, în opt ore, în fiecare lună. Ca să reușiți puteți să urmați metoda mea. Nu dă greș.

În primul rând etapizați urcarea. Urcați în opt reprize de câte o oră, fără oprire pe par­curs. După fiecare oră urmează o pauză în care vă refaceți, vă hidratați și vă hrăniți cât mai echili­brat. Este foarte impor­tant să nu faceți un efort pre­lun­git, care aparent vă urcă sus mai repede, dar vă face să vă pierdeți suflul pe dis­tanțe mai mari. Lucrurile mari se clădesc cu cărămizi mici.

Al doilea lucru impor­tant este rit­mul con­stant. Nu accel­er­ați inutil, nu înce­tiniți. Mențineți ace­lași pas, cât mai lung posi­bil, fără să simțiți că efor­tul de a întinde piciorul e prea mare. Păs­trați aceeași cadență, chiar dacă simțiți că aveți put­erea să vă grăbiți, chiar dacă simțiți nevoia să vă opriți. Per­se­ver­ați prin monot­o­nia rit­mu­lui.

Al treilea lucru de care tre­buie să țineți cont este viteza ide­ală. Nu aler­gați, nu e o probă de 100 de metri, e un mara­ton. Faceți pasul lung căci rit­mul car­diac se accel­erează atunci când pașii sunt mici și grăbiți, organ­is­mul trece într‑o stare de ușoară suresc­itare, plămânii pom­pează oxi­gen în ritm alert. Asta vă obosește, așa că e bine să vă impuneți un ritm mai domol. Știți prob­a­bil cal­cu­lul faimos care spune că pul­sul nu tre­buie să depășească val­oarea rezul­tată prin scăderea vârstei voas­tre din cifra 220. Fixați-vă rit­mul pul­su­lui la 75% din val­oarea ast­fel cal­cu­lată. Nu sprintul ver­tig­i­nos tre­buie să‑l cău­tați, ci cadența marșu­lui pre­lun­git.

A mai rămas un sin­gur lucru de adău­gat: să vă spun unde găsiți harta traseu­lui meu spre Mont Blanc. E sim­plu. Începe din orice sală de sport unde puteți găsi o bandă de aler­gare. Duceți-vă acolo de două ori pe săp­tămână, câte o oră. Fix­ați panta la 15% — de obi­cei e max­i­mum de înclinare posi­bilă — și viteza la 4 km/oră. Timp de o oră nu vă opriți. Veți fi urcat 600 de metri alti­tu­dine la fiecare sesiune. Adică 1200 de metri pe săp­tămână, deci 4800 de metri pe lună. Exact cât Mont Blanc.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu