IT. Profesie sau hobby?

Ar tre­bui sau nu să îți urmezi pasiu­nile până când le trans­formi în pro­fe­sie? Unii zic că da, pen­tru că doar așa îți vei face cu plă­cere munca în fie­care zi. Căci ce poate fi mai dezi­ra­bil decât să te duci în fie­care zi la muncă fre­donând un cân­te­cel de bucu­rie că vei face iarăși ceva ce te pasio­nează? Și totuși…

Nu orice pro­fe­sie poate avea în spa­tele ei o pasiune. Nu‐mi ima­gi­nez cum ar putea fi cineva pasio­nat de gunoaie sau de cana­li­zări. Din feri­cire însă există sume­de­nie de ocu­pa­ții care ar putea fi o sursă de plă­cere, așa că cei mai mulți din­tre noi putem să ne urmăm dorin­țele către o pro­fe­sie plină de satis­fac­ții. Și poate că cea mai nime­rită exem­pli­fi­care în zilele noas­tre este IT‐ul, mese­ria care poate aduce mulți bani în buzu­na­rul celor pri­ce­puți. Să fii pasio­nat de cal­cu­la­toare și să faci din asta o gră­madă de bani, nu e ăsta visul per­fect?

Acum câțiva ani am avut oca­zia să par­ti­cip la un pro­iect foarte inte­re­sant ini­țiat de Școala de Valori1. Ideea din spa­tele pro­iec­tu­lui era aceea de a pune tine­rii elevi în con­tact cu fața reală a pasiu­ni­lor lor, ajutându‐i să înțe­leagă mai exact cum arată în viața de zi cu zi pro­fe­si­ile spre care își doresc să se îndrepte. Așa că un număr de elevi din unele din­tre cele mai bune licee bucu­reș­tene, care visau să devină IT‐iști, au fost invi­tați să cola­bo­reze cu o firmă de software și să lucreze pen­tru un scurt timp exact așa cum lucrează un pro­gra­ma­tor pro­fe­si­o­nist. Copiii au venit cu pro­pri­ile lor idei de pro­iecte, tot ei le‐au selec­tat pe cele mai inte­re­sante și s‐au orga­ni­zat în echipe, iar firma a pus la dis­po­zi­ție niște îndru­mă­tori care să îi coor­do­neze după regu­lile și prin­ci­pi­ile de lucru ale unei com­pa­nii reale de IT. 

A ieșit ceva extra­or­di­nar de inte­re­sant. Cre­a­ti­vi­ta­tea și râvna cu care au lucrat vădeau pasiu­nea din inima fie­că­ruia. La final și‐au pre­zen­tat rea­li­ză­rile, unele de‐a drep­tul impre­sio­nante pen­tru puți­nul timp pe care l‐au avut la dis­po­zi­ție, iar noi – cei care orga­ni­zam între­gul expe­ri­ment – le‐am adre­sat o sin­gură între­bare: cum vi s‐a părut expe­riența de a lucra după regu­lile unei com­pa­nii reale? De fapt vro­iam să aflăm cât de mult și cât de repede își pot trans­forma hobby‐ul în pro­fe­sie.

Răs­pun­sul a fost aproape una­nim: expe­riența a fost într‐un anume sens șocantă pen­tru ei. Pen­tru că regu­lile lumii reale le‐au cerut lucruri pe care ei nu le anti­ci­pau: prag­ma­tism, rigoare, dis­ci­plină. Mulți din­tre ei au vor­bit des­pre aștep­tă­rile pe care le‐au avut la înce­pu­tul expe­ri­men­tu­lui – să li se dea voie să facă ce vor ei, când vor ei, cât vor ei, cum vor ei. Regu­lile i‐au con­strâns, au sim­țit că le limi­tează cre­a­ti­vi­ta­tea. Dar au admis că alt­fel nu ar fi ter­mi­nat nimic, că pro­ba­bil ener­gia s‐ar fi risi­pit fără prea mult folos.

Lucrez de ceva ani în IT și pot să afirm fără teama de a greși că exact cu men­ta­li­ta­tea aces­tor copii vin și proas­pe­ții absol­venți de facul­tate atunci când se anga­jează. Își ima­gi­nează că fir­mele care îi plă­tesc sunt un fel de spon­sori ai hobby‐ului lor, o pre­lun­gire firească a pasiu­nii lor per­so­nale. Și, atunci când regu­lile com­pa­niei încep să aducă con­strân­geri și rigoare, plă­ce­rea lor de a lucra dis­pare, cel puțin în parte. Frus­tră­rile îi îndeamnă să pro­tes­teze sau să plece la altă firmă care îi momește cu pro­mi­siuni meș­te­șu­gite în biro­u­rile HR‐ului. Peste puțin timp isto­ria se repetă. Pen­tru că de fapt e impo­si­bil să faci o pro­fe­sie ca pe un hobby.

Din feri­cire câști­gu­rile bune din IT au înce­put să atragă în ultima vreme și alte cate­go­rii de tineri în afară de cei pasio­nați de com­pu­tere. Poate că cei mai puțin pasio­nați sunt mai degrabă oport­u­niști și nu chiar așa de dor­nici de a deveni cei mai buni pro­fe­si­o­niști, dar aduc cu ei exact ceea ce le lip­sește visă­to­ri­lor: prag­ma­tism. Și un fel de sănă­toasă dis­tanță față de orice fel de formă de evan­ghe­lism teh­no­lo­gic. Pen­tru că ei nu tra­tează pro­fe­sia ca pe un hobby, ci ca pe ceva care le plă­tește fac­tu­rile.

  1. Am oca­zia acum să‐i mul­țu­mesc din nou lui Ște­fan Pălă­rie pen­tru oport­u­ni­tate. []

Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Elian

    Mi se pare per­ti­nent ce ai scris Sorin. De ce? Pai cum naiba ati mai supra­vi­e­tui voi pro­ject mana­ge­rii fara acesti pro­gra­ma­tori ama­tori care sa scrie cod cu picioa­rele si sa nece­site anga­ja­rea altor aga­rici? Cum sa suporti un pro­gra­ma­tor ade­va­rat care iti da peste fata aro­gant si avand argu­mente valide si nu pse­udo pro­gra­ma­tor umil care se inver­zeste la fata cand aude de algo­rit­mica? Insa oame­nii slabi vor sa lucreze cu alti oameni slabi. Cum e posi­bil sa existe oameni pla­titi sa folo­seasca jira, sa tri­mita un email si sa faca gra­fice in excel? Munca pe care o pot face pen­sio­na­rii, copii de liceu, etc. Insa pros­ti­mea ne inalta pe noi, pro­gra­ma­to­rii ade­va­rati: atunci cand tre­buie sa cre­ezi ceva com­pli­cat pleci acasa cu aga­ri­cii tai. E rusi­nos unde se indreapta IT‐ul, cu zeci de pro­ject mana­geri care fac munca de secre­ta­riat si dorm cu agile mani­festo sub perna insa fie­care om face ce poate sa supra­vi­e­tu­iasca.

    • Sorin Sfirlogea

      Doamne, cum de n‐am văzut până acum lumina pe care ne‐o arăți? Și totuși… Când vor­bești cu oame­nii ăia care fac busi­ness în software deve­lo­p­ment afli că de cele mai multe ori pro­gra­ma­to­rii, acești zei ai IT‐ului, nu prea reu­șesc să înțe­leagă mare lucru din ce vor cli­en­ții și nici să ter­mine munca în niște para­me­tri accep­ta­bili pen­tru afa­cere. Cu cât sunt mai teh­nici, cu atât sunt mai inca­pa­bili să înțe­leagă că pro­iec­tele software nu sunt des­pre software. Sunt des­pre cli­enți și bani. Și des­pre ches­ti­ile alea pen­tru care zeii pro­gra­ma­tori nu au chef: buget, timp, pro­fi­ta­bi­li­tate. Așa că cineva tre­buie să facă și munca asta stu­pidă. Niște stu­pizi ca mine. Ier­tare, mări­ile voas­tre, că vă stăm în cale!

  2. Popescu Mihai

    Par­tial, ade­va­rat. Sa nu uitam pana la urma ca cei mai putini pasio­nati, ajung sa scrie cod, design si arhi­tec­tura si o fac de o maniera f slaba. Dar pe tine nu prea te inte­re­seaza aspec­tul asta, ci fap­tul ca tabla de jira se goleste de tas­kuri. Nu con­teaza ca in vii­to­rul apro­piat o sa fie f greu sa aduci noi features‐uri la pro­dus, sau sa fixezi buguri…important e ca tabla de jira sa se goleasca si sa arati velocit‐ul in care crezi orb. Toc­mai ai tras o con­clu­zie indi­recta: cei noi mai putini pasio­nati, sunt de obi­cei pro­gra­ma­tori slabi, care au nevoie de asa zisi "scrum­ble mas­teri" , si care atrag valuri de alti pro­gra­ma­tori care sa le fixeze fie ero­rile, fie sa mai ada­uge features‐uri pe sof­tul lor (cas­tel de nisip). Stii zicala aia: "Cand un prost arunca o pia­tra in apa, alti zece de chi­nu­iesc sa o scoata". Fix asa e si in soft !

    • Sorin Sfirlogea

      Nu con­si­der că toți cei care vin spre IT fără a fi nea­pă­rat pasio­nați de mese­ria asta sunt proști. Am văzut des­tui cât să pot spune că nu‐s cu nimic infe­ri­ori inte­lec­tual celor care fac mese­ria asta din pasiune. Poate că "noul val" este mai puțin inte­re­sat de a ține pasul cu nou­tă­țile – am obser­vat asta. Pe de altă parte nici com­pa­ni­ile de software deve­lo­p­ment nu au cum să adopte într‐una tot ce apare nou, ar fi prea cos­ti­si­tor și cu sigu­ranță nepro­fi­ta­bil.

      Cât des­pre tabla de Jira, cred este impor­tant să se golească. Pen­tru că vezi tu, dragă "Mihai", software development‐ul este un mij­loc de a rea­liza ceva, nu un scop în sine. Dacă nu atingi un obiec­tiv, ade­sea mărunt și mer­can­til, nu pri­mești banii pen­tru codul scris. Pen­tru că, de fapt, nimeni nu plă­tește pen­tru cod, ci pen­tru rezul­ta­tele pe care acesta le pro­duce. Nu peste mult timp vom avea alte moda­li­tăți de a pro­duce ast­fel de rezul­tate. Inte­li­gență arti­fi­ci­ală, machine lear­ning, cloud com­pu­ting. Cod care va genera cod. Și atunci o să aflăm cu toții cât de valo­roși și de impor­tanți sunt pro­gra­ma­to­rii pen­tru soci­e­tate și eco­no­mie. Cred că abia după ce vor fi rămas fără obiec­tul mun­cii vor rea­liza ce se așteaptă de la ei: rezul­tate, nu linii de cod. Solu­ții, nu teh­no­lo­gie. Adică prag­ma­tis­mul ăla de care zic eu că acum cam lip­sește.

      • Mihaita Boss

        🙂 imi place dl Sorin ca te gan­desti ina­inte, ca un ade­va­rat vizio­nar. Lucrez in dome­niul de retele neu­ro­nale si machine lear­ning (deci stiu f bine cu ce se mananca dome­niul asta…in final e vb de a mini­miza o func­tie de cost…nu are con­sti­inta, nu are inte­li­genta reala 🙂 ). Acum, eu as zice sa ince­pem cu ince­pu­tul: la ora actu­ala cea mai usoara pozi­tie de auto­ma­ti­zat este cea de prj mana­ger (muuuuult over­ra­ted). avem jira, iar techin­cal lea­dul pro­iec­tu­lui ori­cum ia sta­tu­sul si poate com­pleta in jira sta­tu­sul (daca nu stie, poate fi "trai­nuit") , velo­city, burn­down chart etc…sunt ori­cum scoase auto­mat. Impor­tant e ca indus­tria software sa se tre­zeasca si sa rea­li­zeze ca "nea­ve­ni­tii" nu au ce cauta aici. Bine acum, daca un prj mana­ger vrea sa devina o secre­tara pe un sala­riu de 3000 ron poate fi accep­tat si doar sa mai bage el datele in jira si sa ajute even­tual la o cafea. Dar stii ceva ? eu am ajuns la con­clu­zia ca e mai bine sa vina toti nea­ve­ni­tii: uite asa se cre­eaza hasoul curent si o mega infla­tie de pro­gra­ma­tori. Fir­mele de software nu rea­li­zeaza ca nu oame­nii lip­sesc, ci cunos­tin­ti­ele ! Cum ziceai tu: noroc cu oame­nii care isi pla­tesc facturile…asa e…sincer ei nu prea au logica si fina­li­zeaza un pro­dus. Daca ar fi ca sof­tul sa aibe o repre­zen­tare fizica si sa zicem ca un cli­ent cere o masina se spa­lat, sof­tul la ora actu­ala ar arata asa: o tur­bina, care pune in mis­care alte 5 -6 tur­bine (total inutile…dar e vb de micro­ser­vi­cii 🙂 ) si de acolo, masina e ali­men­tata cu 3 furt­une si 10 – 20 robi­neti !!! care se des­chid si se inchid dupa nuste algo­ritmi spe­ciali, la sfar­sit, ina­inte de a intra apa in cuva se por­ne­ste si un gene­ra­tor care inex­pli­ca­bil scoate fum (mult fum) , iar pen­tru asta se cre­eaza un cata­li­za­tor (fff com­pli­cat care sa ate­nu­eze fumul). In sfar­sit masina e scoasa (pro­duct mana­ge­rul, pro­ject mana­ge­rul si o intreaga lista de habar­na­visti) sunt feri­citi, spun ca au scos in timp masina…dar habar nu au cu ce cos­turi si de fap­tul ca daca e sa ada­uge un fea­ture later e extrem de greu ! Sin­cer ma bucur ca exista oame­nii astia care pla­tesc facturile…e viata buna in it. mai ales cand te apuci sa faci un cata­li­za­tor de fum (total inu­til) ! o seara buna sa aveti !

        • Sorin Sfirlogea

          M‐a amu­zat comen­ta­riul, nai­vi­ta­tea viziu­nii asu­pra dezvol­tă­rii de software. Pe urmă am rea­li­zat că vine de la cineva care se ocupă de inte­li­gență arti­fi­ci­ală și mi‐a pie­rit che­ful de râs. Dacă așa gân­desc cei care cre­ează inte­li­gență arti­fi­ci­ală, avem pro­bleme mari.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu