Ar tre­bui sau nu să îți ur­mezi pa­siu­nile până când le trans­formi în pro­fe­sie? Unii zic că da, pen­tru că doar așa îți vei face cu plă­cere munca în fi­e­care zi. Căci ce poate fi mai dezi­ra­bil de­cât să te duci în fi­e­care zi la muncă fre­donând un cân­te­cel de bu­cu­rie că vei face ia­răși ceva ce te pa­sio­nează? Și totuși…

Nu orice pro­fe­sie poate avea în spa­tele ei o pa­siune. Nu-mi ima­gi­nez cum ar pu­tea fi ci­neva pa­sio­nat de gu­noaie sau de ca­na­li­zări. Din fe­ri­cire însă există su­me­de­nie de ocu­pa­ții care ar pu­tea fi o sursă de plă­cere, așa că cei mai mulți din­tre noi pu­tem să ne ur­măm do­rin­țele că­tre o pro­fe­sie plină de sa­tis­fac­ții. Și poate că cea mai ni­me­rită exem­pli­fi­care în zi­lele noas­tre este IT-ul, me­se­ria care poate aduce mulți bani în bu­zu­na­rul ce­lor pri­ce­puți. Să fii pa­sio­nat de cal­cu­la­toare și să faci din asta o gră­madă de bani, nu e ăsta vi­sul perfect?

Acum câ­țiva ani am avut oca­zia să par­ti­cip la un pro­iect foarte in­te­re­sant ini­țiat de Școala de Va­lori ((Am oca­zia acum să‑i mul­țu­mesc din nou lui Ște­fan Pă­lă­rie pen­tru oport­u­ni­tate.)). Ideea din spa­tele pro­iec­tu­lui era aceea de a pune ti­ne­rii elevi în con­tact cu fața re­ală a pa­siu­ni­lor lor, ajutându‑i să în­țe­leagă mai exact cum arată în viața de zi cu zi pro­fe­si­ile spre care își do­resc să se în­drepte. Așa că un nu­măr de elevi din unele din­tre cele mai bune li­cee bu­cu­reș­tene, care vi­sau să de­vină IT-iști, au fost in­vi­tați să co­la­bo­reze cu o firmă de software și să lu­creze pen­tru un scurt timp exact așa cum lu­crează un pro­gra­ma­tor pro­fe­si­o­nist. Co­piii au ve­nit cu pro­pri­ile lor idei de pro­iecte, tot ei le-au se­lec­tat pe cele mai in­te­re­sante și s‑au or­ga­ni­zat în echipe, iar firma a pus la dis­po­zi­ție niște în­dru­mă­tori care să îi co­or­do­neze după re­gu­lile și prin­ci­pi­ile de lu­cru ale unei com­pa­nii re­ale de IT. 

A ie­șit ceva ex­tra­or­di­nar de in­te­re­sant. Cre­a­ti­vi­ta­tea și râvna cu care au lu­crat vă­deau pa­siu­nea din inima fi­e­că­ruia. La fi­nal și-au pre­zen­tat re­a­li­ză­rile, unele de‑a drep­tul im­pre­sio­nante pen­tru pu­ți­nul timp pe care l‑au avut la dis­po­zi­ție, iar noi — cei care or­ga­ni­zam în­tre­gul ex­pe­ri­ment — le-am adre­sat o sin­gură în­tre­bare: cum vi s‑a pă­rut ex­pe­riența de a lu­cra după re­gu­lile unei com­pa­nii re­ale? De fapt vro­iam să aflăm cât de mult și cât de re­pede își pot trans­forma ho­bby-ul în profesie.

Răs­pun­sul a fost aproape una­nim: ex­pe­riența a fost într-un anume sens șo­cantă pen­tru ei. Pen­tru că re­gu­lile lu­mii re­ale le-au ce­rut lu­cruri pe care ei nu le an­ti­ci­pau: prag­ma­tism, ri­goare, dis­ci­plină. Mulți din­tre ei au vor­bit des­pre aș­tep­tă­rile pe care le-au avut la în­ce­pu­tul ex­pe­ri­men­tu­lui — să li se dea voie să facă ce vor ei, când vor ei, cât vor ei, cum vor ei. Re­gu­lile i‑au con­strâns, au sim­țit că le li­mi­tează cre­a­ti­vi­ta­tea. Dar au ad­mis că alt­fel nu ar fi ter­mi­nat ni­mic, că pro­ba­bil ener­gia s‑ar fi ri­si­pit fără prea mult folos.

Lu­crez de ceva ani în IT și pot să afirm fără teama de a greși că exact cu men­ta­li­ta­tea aces­tor co­pii vin și proas­pe­ții ab­sol­venți de fa­cul­tate atunci când se an­ga­jează. Își ima­gi­nează că fir­mele care îi plă­tesc sunt un fel de spon­sori ai ho­bby-ului lor, o pre­lun­gire fi­rească a pa­siu­nii lor per­so­nale. Și, atunci când re­gu­lile com­pa­niei în­cep să aducă con­strân­geri și ri­goare, plă­ce­rea lor de a lu­cra dis­pare, cel pu­țin în parte. Frus­tră­rile îi în­deamnă să pro­tes­teze sau să plece la altă firmă care îi mo­mește cu pro­mi­siuni meș­te­șu­gite în bi­ro­u­rile HR-ului. Peste pu­țin timp is­to­ria se re­petă. Pen­tru că de fapt e im­po­si­bil să faci o pro­fe­sie ca pe un hobby.

Din fe­ri­cire câști­gu­rile bune din IT au în­ce­put să atragă în ul­tima vreme și alte ca­te­go­rii de ti­neri în afară de cei pa­sio­nați de com­pu­tere. Poate că cei mai pu­țin pa­sio­nați sunt mai de­grabă oport­u­niști și nu chiar așa de dor­nici de a de­veni cei mai buni pro­fe­si­o­niști, dar aduc cu ei exact ceea ce le lip­sește vi­să­to­ri­lor: prag­ma­tism. Și un fel de să­nă­toasă dis­tanță față de orice fel de formă de evan­ghe­lism teh­no­lo­gic. Pen­tru că ei nu tra­tează pro­fe­sia ca pe un ho­bby, ci ca pe ceva care le plă­tește facturile.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Popescu Mihai Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alex

    Am avut la un mo­ment dat un bu­si­ness, nici nu con­teaza do­me­niul. A por­nit de la o idee a unuia care apoi a fost aso­ciat in firma re­zul­tanta. Ti­pul, in ceea ce pri­veste me­se­ria, ge­nial, dar lip­sit de orice fel de dis­ci­plina si de ca­pa­ci­ta­tea de a duce ceva la ca­pat. Odata ce a do­ve­dit prin­ci­piul de func­tio­nare, pen­tru el to­tul era gata. Pro­blema e ca un pro­dus mai e com­pus din inca 90% din ches­tii care‑s pe­dante, dar ab­so­lut ne­ce­sare, ca alt­fel nu existi ca business.

    Mul­ti­pli­cati apoi fi­lo­zo­fia asta cu 90% din cei care lu­creaza in software en­gi­ne­e­ring si o sa ve­deti ca­uza a di­ver­se­lor pro­bleme, cum ar fi exem­plul ma­si­nii de spa­lat, asa cum foarte spi­ri­tual a fost des­cris de dnul M. Boss. Cu alte cu­vinte, fix pro­gra­ma­to­rii stau la baza aces­tor ches­tiuni, pen­tru ca pe un­deva, pe drum, s‑a pier­dut ideea ca software-ul, ca orice pro­dus, e des­pre oa­meni (ca de la ei vin ba­nii, pen­tru ca lor le re­zolva pro­ble­mele), nu des­pre li­bra­rii, lim­baje s.a.m.d, vis-a-vis de care ma­ni­festa o re­li­gi­o­zi­tate in­cran­ce­nata sora cu fi­lo­zo­fia In­chi­zi­tiei. Dar, vorba aceea, multi pro­gra­ma­tori, pu­tini in­gi­neri, de unde si pu­tini oa­meni care pot in ace­lasi timp im­ple­menta si pas­tra vi­ziu­nea de an­sam­blu asu­pra unui proiect.
    Nici fir­mele nu ajuta, ui­tati-va la re­cla­mele de an­ga­jare: fun, dis­trac­tie, arta etc. Ras­pun­dere? Mnu suna bine! Etica? Bleah! Sa ne gan­dim la cli­ent si nu la scu­lele cu care vrem sa lu­cram noi? Nope!

    Eh, si atunci vin in­tre­bari precum:
    — cine men­tine o vi­ziune de an­sam­blu asu­pra proiectului?
    — cine dis­cuta cu un cli­ent nemultumit?
    — cine con­vinge un pro­gra­ma­tor ca­pos sa lu­creze la un pro­iect cu teh­no­lo­gie “le­gacy” (care alt­min­teri ar fi sub dem­ni­ta­tea lui)?

    Cu si­gu­ranta nu un pro­gra­ma­tor, care de cele mai multe ori e un cli­seu bi­ped um­bla­tor. As vrea si eu sa vad ma­car unul din cei care spune ca un PM nu are ce ca­uta in in­dus­trie, zic, as vrea sa‑l vad in­cer­cand sa scoata ca­masa in fata unui cli­ent pen­tru un fuck-up sau o in­tar­zi­ere ca­u­zata de co­le­gii sai pen­tru ca s‑au cre­zut prea buni ca sa schimbe ele­mente de in­ter­fata la 100 de pa­gini, scrise intr-un lim­baj vechi. Ca­feaua aia moca de la bi­rou nu se pla­teste singura!

    In sfar­sit, ma mir, deci, cumva de con­tra­dic­tia pe care o vad la spe­cia asta aparte: se scalda la li­nis­tea unei me­se­rii lip­sita de foarte multe griji di­recte si arunca in no­roi in aceia care le gestioneaza.

  2. Elian

    Mi se pare per­ti­nent ce ai scris So­rin. De ce? Pai cum naiba ati mai su­pra­vi­e­tui voi pro­ject ma­na­ge­rii fara acesti pro­gra­ma­tori ama­tori care sa scrie cod cu pi­cioa­rele si sa ne­ce­site an­ga­ja­rea al­tor aga­rici? Cum sa su­porti un pro­gra­ma­tor ade­va­rat care iti da peste fata aro­gant si avand ar­gu­mente va­lide si nu pse­udo pro­gra­ma­tor umil care se in­ver­zeste la fata cand aude de al­go­rit­mica? Insa oa­me­nii slabi vor sa lu­creze cu alti oa­meni slabi. Cum e po­si­bil sa existe oa­meni pla­titi sa fo­lo­seasca jira, sa tri­mita un email si sa faca gra­fice in ex­cel? Munca pe care o pot face pen­sio­na­rii, co­pii de li­ceu, etc. Insa pros­ti­mea ne inalta pe noi, pro­gra­ma­to­rii ade­va­rati: atunci cand tre­buie sa cre­ezi ceva com­pli­cat pleci acasa cu aga­ri­cii tai. E ru­si­nos unde se in­dreapta IT-ul, cu zeci de pro­ject ma­na­geri care fac munca de se­cre­ta­riat si dorm cu agile ma­ni­festo sub perna insa fi­e­care om face ce poate sa supravietuiasca.

    • Sorin Sfirlogea

      Doamne, cum de n‑am vă­zut până acum lu­mina pe care ne‑o arăți? Și to­tuși… Când vor­bești cu oa­me­nii ăia care fac bu­si­ness în software de­ve­lo­p­ment afli că de cele mai multe ori pro­gra­ma­to­rii, acești zei ai IT-ului, nu prea re­u­șesc să în­țe­leagă mare lu­cru din ce vor cli­en­ții și nici să ter­mine munca în niște pa­ra­me­tri ac­cep­ta­bili pen­tru afa­cere. Cu cât sunt mai teh­nici, cu atât sunt mai in­ca­pa­bili să în­țe­leagă că pro­iec­tele software nu sunt des­pre software. Sunt des­pre cli­enți și bani. Și des­pre ches­ti­ile alea pen­tru care zeii pro­gra­ma­tori nu au chef: bu­get, timp, pro­fi­ta­bi­li­tate. Așa că ci­neva tre­buie să facă și munca asta stu­pidă. Niște stu­pizi ca mine. Ier­tare, mă­ri­ile voas­tre, că vă stăm în cale!

  3. Popescu Mihai

    Par­tial, ade­va­rat. Sa nu ui­tam pana la urma ca cei mai pu­tini pa­sio­nati, ajung sa scrie cod, de­sign si ar­hi­tec­tura si o fac de o ma­niera f slaba. Dar pe tine nu prea te in­te­re­seaza as­pec­tul asta, ci fap­tul ca ta­bla de jira se go­leste de ta­s­kuri. Nu con­teaza ca in vi­i­to­rul apro­piat o sa fie f greu sa aduci noi fe­a­tu­res-uri la pro­dus, sau sa fi­xezi buguri…important e ca ta­bla de jira sa se go­leasca si sa arati ve­lo­cit-ul in care crezi orb. Toc­mai ai tras o con­clu­zie in­di­recta: cei noi mai pu­tini pa­sio­nati, sunt de obi­cei pro­gra­ma­tori slabi, care au ne­voie de asa zisi “scrum­ble mas­teri” , si care atrag va­luri de alti pro­gra­ma­tori care sa le fi­xeze fie ero­rile, fie sa mai ada­uge fe­a­tu­res-uri pe sof­tul lor (cas­tel de ni­sip). Stii zi­cala aia: “Cand un prost arunca o pia­tra in apa, alti zece de chi­nu­iesc sa o scoata”. Fix asa e si in soft !

    • Sorin Sfirlogea

      Nu con­si­der că toți cei care vin spre IT fără a fi ne­a­pă­rat pa­sio­nați de me­se­ria asta sunt proști. Am vă­zut des­tui cât să pot spune că nu‑s cu ni­mic in­fe­ri­ori in­te­lec­tual ce­lor care fac me­se­ria asta din pa­siune. Poate că “noul val” este mai pu­țin in­te­re­sat de a ține pa­sul cu no­u­tă­țile — am ob­ser­vat asta. Pe de altă parte nici com­pa­ni­ile de software de­ve­lo­p­ment nu au cum să adopte într-una tot ce apare nou, ar fi prea cos­ti­si­tor și cu si­gu­ranță neprofitabil.

      Cât des­pre ta­bla de Jira, cred este im­por­tant să se go­lească. Pen­tru că vezi tu, dragă “Mi­hai”, software de­ve­lo­p­ment-ul este un mij­loc de a re­a­liza ceva, nu un scop în sine. Dacă nu atingi un obiec­tiv, ade­sea mă­runt și mer­can­til, nu pri­mești ba­nii pen­tru co­dul scris. Pen­tru că, de fapt, ni­meni nu plă­tește pen­tru cod, ci pen­tru re­zul­ta­tele pe care acesta le pro­duce. Nu peste mult timp vom avea alte mo­da­li­tăți de a pro­duce ast­fel de re­zul­tate. In­te­li­gență ar­ti­fi­ci­ală, ma­chine lear­ning, cloud com­pu­ting. Cod care va ge­nera cod. Și atunci o să aflăm cu to­ții cât de va­lo­roși și de im­por­tanți sunt pro­gra­ma­to­rii pen­tru so­ci­e­tate și eco­no­mie. Cred că abia după ce vor fi ră­mas fără obiec­tul mun­cii vor re­a­liza ce se aș­teaptă de la ei: re­zul­tate, nu li­nii de cod. So­lu­ții, nu teh­no­lo­gie. Adică prag­ma­tis­mul ăla de care zic eu că acum cam lipsește.

      • Mihaita Boss

        🙂 imi place dl So­rin ca te gan­desti ina­inte, ca un ade­va­rat vi­zio­nar. Lu­crez in do­me­niul de re­tele ne­u­ro­nale si ma­chine lear­ning (deci stiu f bine cu ce se ma­nanca do­me­niul asta…in fi­nal e vb de a mi­ni­miza o func­tie de cost…nu are con­sti­inta, nu are in­te­li­genta re­ala 🙂 ). Acum, eu as zice sa in­ce­pem cu in­ce­pu­tul: la ora ac­tu­ala cea mai usoara po­zi­tie de auto­ma­ti­zat este cea de prj ma­na­ger (muuuuult over­ra­ted). avem jira, iar te­chin­cal lea­dul pro­iec­tu­lui ori­cum ia sta­tu­sul si poate com­pleta in jira sta­tu­sul (daca nu stie, poate fi “trai­nuit”) , ve­lo­city, bu­rn­down chart etc…sunt ori­cum scoase auto­mat. Im­por­tant e ca in­dus­tria software sa se tre­zeasca si sa re­a­li­zeze ca “ne­a­ve­ni­tii” nu au ce ca­uta aici. Bine acum, daca un prj ma­na­ger vrea sa de­vina o se­cre­tara pe un sa­la­riu de 3000 ron poate fi ac­cep­tat si doar sa mai bage el da­tele in jira si sa ajute even­tual la o ca­fea. Dar stii ceva ? eu am ajuns la con­clu­zia ca e mai bine sa vina toti ne­a­ve­ni­tii: uite asa se cre­eaza ha­soul cu­rent si o mega in­fla­tie de pro­gra­ma­tori. Fir­mele de software nu re­a­li­zeaza ca nu oa­me­nii lip­sesc, ci cu­nos­tin­ti­ele ! Cum zi­ceai tu: no­roc cu oa­me­nii care isi pla­tesc facturile…asa e…sincer ei nu prea au lo­gica si fi­na­li­zeaza un pro­dus. Daca ar fi ca sof­tul sa aibe o re­pre­zen­tare fi­zica si sa zi­cem ca un cli­ent cere o ma­sina se spa­lat, sof­tul la ora ac­tu­ala ar arata asa: o tur­bina, care pune in mis­care alte 5 ‑6 tur­bine (to­tal inutile…dar e vb de mi­cro­ser­vi­cii 🙂 ) si de acolo, ma­sina e ali­men­tata cu 3 furt­une si 10 — 20 ro­bi­neti !!! care se des­chid si se in­chid dupa nuste al­go­ritmi spe­ciali, la sfar­sit, ina­inte de a in­tra apa in cuva se por­ne­ste si un ge­ne­ra­tor care in­ex­pli­ca­bil scoate fum (mult fum) , iar pen­tru asta se cre­eaza un ca­ta­li­za­tor (fff com­pli­cat care sa ate­nu­eze fu­mul). In sfar­sit ma­sina e scoasa (pro­duct ma­na­ge­rul, pro­ject ma­na­ge­rul si o in­treaga lista de ha­bar­na­visti) sunt fe­ri­citi, spun ca au scos in timp masina…dar ha­bar nu au cu ce cos­turi si de fap­tul ca daca e sa ada­uge un fe­a­ture la­ter e ex­trem de greu ! Sin­cer ma bu­cur ca exista oa­me­nii as­tia care pla­tesc facturile…e vi­ata buna in it. mai ales cand te apuci sa faci un ca­ta­li­za­tor de fum (to­tal inu­til) ! o seara buna sa aveti !

        • Sorin Sfirlogea

          M‑a amu­zat co­men­ta­riul, nai­vi­ta­tea vi­ziu­nii asu­pra dezvol­tă­rii de software. Pe urmă am re­a­li­zat că vine de la ci­neva care se ocupă de in­te­li­gență ar­ti­fi­ci­ală și mi‑a pie­rit che­ful de râs. Dacă așa gân­desc cei care cre­ează in­te­li­gență ar­ti­fi­ci­ală, avem pro­bleme mari.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.