Cu ceva timp în urmă Ra­reș Bo­gdan gă­sise so­lu­ția mi­ra­cu­loasă la pro­blema pa­zei pă­du­ri­lor: ar­mata. Ar­gu­men­tul său su­prem era că așa face Ger­ma­nia din ’79 în­coace și, evi­dent, ce poate fi mai bine de­cât să co­piem per­fec­țiu­nea ger­mană, apli­când o so­lu­ție pe pla­cul ce­lor care ca­ută mă­suri ex­treme? Ce ar face ar­mata în fața unor in­frac­tori care în­cep să tragă? I‑ar îm­pușca, nu‑i așa? Unde am mai au­zit noi, oare, ge­nul ăsta de abor­dare? Poate la Va­dim Tu­dor care ne spu­nea că îi adună pe hoți pe sta­dion și îi îm­pușcă. Mă rog, nu cred că Ra­reș Bo­gdan e din ace­lași aluat, dar atunci când fă­cea afir­ma­ți­ile as­tea era cam­pa­nie elec­to­rală și ex­pri­mă­rile bom­bas­tice prind la pu­blic. Mai ales dacă pari si­gur de tine, chiar dacă ceea ce spui este fals.

Pen­tru că in­for­ma­ția des­pre paza pă­du­ri­lor în Ger­ma­nia este com­plet falsă. Nici­o­dată pă­du­rile Ger­ma­niei nu au fost păzite de ar­mată. Sin­gura im­pli­care a ar­ma­tei ger­mane în paza pă­du­ri­lor se re­feră la te­ri­to­ri­ile fe­de­rale stra­te­gice, care îi sunt în­cre­din­țate din mo­tive de se­cu­ri­tate na­țio­nală, pe care se gă­sesc și pă­duri. Pon­de­rea aces­tor pă­duri față de to­ta­lul fon­du­lui fo­res­tier al Ger­ma­niei este in­sig­ni­fi­antă, un­deva la nive­lul a 1–2%. În plus, gân­diți-vă: nu vi se pare că este con­tra­zisă lo­gica ele­men­tară de vreme ce toți știm că ger­ma­nii ca po­por sunt de o co­rec­ti­tu­dine le­gen­dară? De ce ar fi ne­voie să pă­zești pă­du­rea cu ar­mata într‑o țară în care fu­ra­tul nu e o pro­blemă?

Mai apoi și ac­to­rul Mar­cel Iu­reș avansa o idee si­mi­lară: Ar­mata Pă­du­rii. În­gri­jo­rat în mod sin­cer, el s‑a lan­sat într‑o se­rie de con­si­de­ra­ții într-un do­me­niu în care nu are evi­dent nici un fel de com­pe­tență. Apre­ciez pre­o­cu­pa­rea, dar dacă vrea să-și fo­lo­sească in­flu­ența pu­blică — iar el cu si­gu­ranță are din plin — ar fi fost bine să se in­for­meze exact care sunt pro­ble­mele re­ale și so­lu­ți­ile adec­vate ca să nu bată câm­pii fără nici un re­zul­tat con­cret. În­tre al­tele dom­nul Iu­reș afirma că Ro­mâ­nia are ne­voie ur­gentă de 10 mi­li­oane de co­paci. Trec peste ter­me­nul co­pac, în­țe­leg că e oră­șean sa­dea și ne­spe­cia­list, dar ci­fra e hi­lară: în fi­e­care an doar Rom­silva îm­pă­du­rește circa 6.000 ha de te­ren fo­res­tier, adică apro­xi­ma­tiv 24 de mi­li­oane de pu­ieți! Dacă mai pu­nem și ocoa­lele pri­vate si­gur tre­cem de 40 mi­li­oane de “co­paci” pe an. Și n‑am pus la so­co­teală re­ge­ne­ră­rile na­tu­rale din se­mințe, încă vreo 8–9.000 ha pe an.

Im­pli­ca­rea ar­ma­tei în paza pă­du­ri­lor nu este o so­lu­ție din nici un punct de ve­dere. În pri­mul rând pen­tru că tă­ie­rile ile­gale nu se re­zumă la doi-trei in­di­vizi cu o dru­jbă și o că­ruță, ci la scheme mult mai so­fis­ti­cate care se de­ru­lează la lu­mina zi­lei, cu acte. Ar­mata n‑ar ști cum să com­bată ast­fel de fapte. În al doi­lea rând ar fi ex­trem de com­pli­cată și de cos­ti­si­toare transpu­ne­rea în prac­tică a unei ast­fel de im­pli­cări. Să de­pla­sezi ve­hi­cule și echi­pa­ment mi­li­tar prin pă­duri nu este ceva ce se poate or­ga­niza peste noapte și ar pre­su­pune niște cos­turi pe care bu­ge­tul Ro­mâ­niei nu le-ar pu­tea sus­ține. În al tre­i­lea rând paza or­ga­ni­zată cu ar­mata ar tre­bui să aco­pere în­treg fon­dul fo­res­tier, de stat și pri­vat. Ceea ce în­seamnă fie că pro­pri­e­ta­rul pri­vat este obli­gat să ac­cepte pre­zența ar­ma­tei pe pro­pri­e­ta­tea sa, ceea ce pre­cis e ne­con­sti­tu­țio­nal și ar mai pu­tea fi in­ter­pre­tat ca o su­b­ven­ție de stat mas­cată, fie i se dă po­si­bi­li­ta­tea să re­fuze, ceea ce ar în­semna că di­rec­țio­năm ho­ții la pro­pri­e­ta­tea sa pen­tru că va fi mai ușor de fu­rat de acolo.

Dacă ne ui­tăm pu­țin mai atent la această pro­blemă tre­buie să luăm în con­si­de­rare și fap­tul că în Ro­mâ­nia per­so­na­lul sil­vic este ade­sea im­pli­cat în tot fe­lul de re­țele mai mult sau mai pu­țin or­ga­ni­zate de tă­ieri ile­gale. Asta nu prea ajută la păs­tra­rea unei au­to­ri­tăți mo­rale și le­gale la nive­lul co­mu­ni­tă­ți­lor. Ho­ții au cel mai fa­cil pre­text pen­tru a co­mite in­frac­țiuni sil­vice — dacă și pă­du­ra­rul o face cu gașca lui, noi de ce nu? De­geaba aduci ar­mata, dacă nu cu­reți sis­te­mul. Ce‑o să fa­cem, o să ți­nem ar­mata pe ve­cie paz­nic la pă­dure? Unde s‑a mai vă­zut așa ceva? Doar prin ță­rile ba­na­niere din Africa.

Apoi ar mai fi de ob­ser­vat că nici unul din­tre pă­du­ra­rii care au su­fe­rit agre­siuni nu a ape­lat la aju­to­rul po­li­ției atunci când a pri­mit in­for­ma­ția că se pro­duce o in­frac­țiune sil­vică. De ce? Păi poate pen­tru că nu au în­cre­dere în ei, pen­tru că ăia au și ei găș­tile lor cu care fac tot fe­lul de în­vâr­teli. Și uite așa ajun­gem la un ta­blou al fa­li­men­tu­lui mo­ral al Ro­mâ­niei care în­cepe cu ne­res­pec­ta­rea co­du­lui ru­tier și mi­cile gă­i­nă­rii pe care le fac unii la ser­vici și sfâr­șește cu ade­vă­rate re­țele in­frac­țio­nale. Pare o exa­ge­rare, dar de fapt e vorba de o men­ta­li­tate care se ba­zează pe con­vin­ge­rea mul­tora că le­gile și re­gu­lile sunt op­țio­nale.

Ideea par­la­men­ta­ri­lor, sus­ți­nută și apla­u­dată de sin­di­ca­tul sil­vi­cul­to­ri­lor, a fost să îna­r­meze pă­du­ra­rii. Nu e o so­lu­ție re­ală, dacă nu e fă­cută pe baza unei ana­lize se­ri­oase asu­pra mo­du­lui de uti­li­zare a ar­ma­men­tu­lui. Este su­fi­cient să ne amin­tim că în ul­ti­mul caz de uci­dere a unui pă­du­rar moar­tea a sur­ve­nit ca prin îm­puș­ca­rea cu pro­pria armă de vâ­nă­toare. Pro­ba­bil agre­so­rii l‑au dez­ar­mat pe pă­du­rar și l‑au exe­cu­tat cu pro­pria pușcă. În mod tra­gic, pă­du­ra­rul a adus el în­suși arma exe­cu­ției. Poate că, dacă nu ar fi avut arma la el, ar fi su­pra­vie­țuit. Ba mai mult, oferă oca­zia agre­so­ri­lor să se dis­culpe cu ușu­rință, exact ce în­țe­leg că se în­tâm­plă în ca­zul tra­gic al pă­du­ra­ru­lui din Ma­ra­mu­reș. Ho­ții sunt li­beri acum și sus­țin la uni­son că pă­du­ra­rul s‑a îm­puș­cat sin­gur, din gre­șe­ală. Aproape aș face pa­riu că vor câștiga — cum dracu’ pro­bează ci­neva con­tra­riul?

Vrem so­lu­ții pe ter­men scurt, care să aibă efi­ca­ci­tate? Hai să im­pli­căm ser­vi­ciul 112 în ast­fel de si­tu­a­ții. Să dăm per­so­na­lu­lui sil­vic su­port pri­o­ri­tar pen­tru re­zol­va­rea unor po­ten­ți­ale ca­zuri de­o­se­bite, care ar pu­tea fi nu doar tă­ieri ile­gale, ci și in­cen­dii în fon­dul fo­res­tier sau alte si­tu­a­ții spe­ci­ale. Ser­vi­ciul tre­buie să be­ne­fi­cieze de spri­jin de spe­cia­li­tate prin in­clu­de­rea unor spe­cia­liști sil­vici care pot con­tri­bui la or­ga­ni­za­rea lo­gis­tică care vine în aju­to­rul so­li­ci­tan­tu­lui. Tre­buie ca pen­tru ca­zu­rile re­fe­ri­toare la in­frac­țiuni sil­vice să existe pro­ce­duri ra­pide și clare care să de­ter­mine re­ac­ția ime­di­ată a for­țe­lor care pot in­ter­veni: po­li­ție, jan­darmi, per­so­nal sil­vic etc. În egală mă­sură ape­lul prin 112 ar eli­mina și re­zer­vele per­so­na­lu­lui sil­vic față de po­li­țiș­tii care pro­te­jează anu­mite cla­nuri im­pli­cate în fur­turi, pen­tru că ape­lul ar fi ofi­cial în­re­gis­trat și uti­li­zat ul­te­rior ca probă.

Pe ter­men mai lung so­lu­ți­ile sunt evi­dente. Este ine­fi­cient, ine­fi­cace și lip­sit de pro­fe­sio­na­lism ca o in­sti­tu­ție de di­men­siu­nea unei re­gii na­țio­nale să-și de­lege res­pon­sa­bi­li­tă­țile unor sim­pli an­ga­jați, chiar dacă o face în te­me­iul apli­că­rii unor pre­ve­deri le­gale. Este ab­so­lut evi­dent că acest mo­del de or­ga­ni­zare este dis­func­țio­nal și are ne­voie de schim­bări ma­jore în legi, prin­ci­pii de or­ga­ni­zare, pro­ce­duri și cu­tume ac­tu­ale din Rom­silva. Este con­dam­na­bil fap­tul că tre­buie să moară niște oa­meni ca aceste lu­cruri să fie dis­cu­tate cu se­ri­o­zi­tate.

Paza pă­du­ri­lor tre­buie or­ga­ni­zată de că­tre ma­na­ge­men­tul ocoa­le­lor și di­rec­ți­i­lor sil­vice uti­li­zând me­tode și in­stru­mente mo­derne. Sunt cu­nos­cute zo­nele cu po­ten­țial in­frac­țio­nal mare, per­so­na­lul sil­vic poate ela­bora hărți de risc re­fe­ri­toare la in­te­gri­ta­tea fon­du­lui fo­res­tier. Pe baza unor ast­fel de ana­lize tre­buie or­ga­ni­zate echipe de pază care tre­buie do­tate cu in­stru­mente efi­ciente: ma­șină de pa­tru­lare, sis­tem de lo­ca­li­zare prin GPS, ca­meră vi­deo pe bord, echi­pa­ment de auto-apă­rare, dis­po­zi­tive de co­mu­ni­care ra­pidă cu ser­vi­ciul 112. Co­mu­ni­ca­rea pa­tru­le­lor tre­buie să nu de­pindă de dis­po­ni­bi­li­ta­tea re­țe­le­lor GSM pri­vate și, din fe­ri­cire, as­tăzi există su­fi­ciente so­lu­ții teh­nice pen­tru a asi­gura acest ser­vi­ciu pe orice vale de munte. Pa­tru­la­rea tre­buie ghi­dată de in­for­ma­ții pri­mite în timp real care pot fi cu­lese cu mij­loace mo­derne pre­cum ca­me­rele vi­deo cu sen­zori de miș­care, am­pla­sate în puncte stra­te­gice. Tra­se­ele echi­pe­lor de pază tre­buie în­re­gis­trate într‑o apli­ca­ție software de mo­ni­to­ri­zare care să per­mită lo­ca­li­za­rea ra­pidă atunci când so­li­cită spri­jin. Pla­nu­rile zil­nice de pa­tru­lare tre­buie ela­bo­rate în mod di­na­mic, evi­tându-se șa­bloa­nele care pot fi an­ti­ci­pate de in­frac­tori.

O ast­fel de or­ga­ni­zare ar aduce și alte im­por­tante avan­taje. Co­rup­ția per­so­na­lu­lui sil­vic — o temă re­cu­rentă în dez­ba­te­rea pu­blică — ar fi des­cu­ra­jată. În­re­gis­tra­rea tra­se­e­lor de pa­tru­lare și com­pa­ra­rea lor ul­te­ri­oară cu pla­nu­rile de pa­tru­lare și zo­nele de risc ar evi­den­ția dis­func­țio­na­li­tă­țile de or­ga­ni­zare, iar aba­te­rile in­ten­țio­nate de la pla­nul de pa­tru­lare ar de­veni vi­zi­bile.

Evi­dent, tre­buie schim­bate le­gile pen­tru asta. Este ne­voie de o re­vi­zu­ire dras­tică a re­gle­men­tă­ri­lor mul­ti­ple care pri­vesc fon­dul fo­res­tier cu sco­pul de a le sim­pli­fica și cla­ri­fica, tre­când de la abor­da­rea obli­ga­ției de pro­ce­dură la obli­ga­ția de re­zul­tat. Le­gile nu tre­buie să se con­cen­treze pe de­fi­ni­rea amă­nu­n­țită a mo­du­lui cum tre­buie păzit și ges­tio­nat fon­dul fo­res­tier, ci pe ob­ți­ne­rea re­zul­ta­te­lor pe care în­treaga so­ci­e­tate le aș­teaptă de la ad­mi­nis­tra­to­rii pă­du­ri­lor. Iar per­so­na­lu­lui sil­vic i s‑ar trans­mite ast­fel un me­saj de su­port, ală­turi de so­li­ci­ta­rea clară și fermă unui nivel ma­xim de res­pon­sa­bi­li­tate în pri­vința pa­zei pă­du­ri­lor.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu