În epi­so­dul tre­cut am ară­tat că opri­rea to­tală a ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor nu va avea nici un efect be­ne­fic vi­zi­bil din punct de ve­dere al ca­li­tă­ții ae­ru­lui pe care îl res­pi­răm. Pla­neta e prea mare ca să con­teze doar ce fa­cem noi, în Ro­mâ­nia — tre­buie să ac­țio­năm pe un plan mai larg. Poate acum unii vor în­țe­lege mai bine de ce pla­nul Green Deal al UE are un im­pact mult mai im­por­tant de­cât agi­ta­ți­ile noas­tre lo­cale de tip “hai­deți să mai sal­văm ceva, că ne-am plic­ti­sit în casă”. Azi am să abor­dez pro­blema ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor dintr‑o per­spec­tivă eco­no­mică.

Dacă eli­mini fir­mele in­ter­națio­nale mari din ana­liza in­dus­triei fo­res­ti­ere și de pre­lu­crare a lem­nu­lui, con­stați că ju­că­to­rii lo­cali sunt des­tul de mulți și de fra­gili fi­nan­ciar. Nici una din­tre afa­ce­rile lo­cale nu poate ține piept con­cu­ren­ței ma­ri­lor com­pa­nii in­ter­națio­nale. De ce? Pro­ba­bil că sunt mai multe mo­tive, dar eu sus­pec­tez că unul des­tul de im­por­tant este fap­tul că aceste firme lo­cale au fost în­fi­in­țate de oa­meni cu cu­noș­tințe li­mi­tate de bu­si­ness și cu in­te­rese lo­cale, pre­o­cu­pați mai de­grabă de a‑și con­so­lida afa­ce­rea pe piețe mici, din zona lor de re­la­ții și in­flu­ență, de câști­gu­rile su­pli­men­tare fă­cute “la ne­gru” prin vân­za­rea de ma­te­rial lem­nos pen­tru ne­vo­ile po­pu­la­ției din zona lor. Pu­țini au fost in­te­re­sați să se ex­tindă la nivel re­gio­nal sau na­țio­nal, in­ves­ti­ți­ile se­ri­oase au lip­sit. Trep­tat în ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor prac­ti­cile de “mică ciu­pe­ală” s‑au ra­fi­nat, au atras și co­in­te­re­sat o parte din per­so­na­lul sil­vic, au pro­fi­tat de de­grin­go­lada le­gi­sla­tivă a re­tro­ce­dă­rii pă­du­ri­lor (cre­ată pro­ba­bil in­ten­țio­nat de clasa po­li­tică) și au con­struit trep­tat un sis­tem de ge­ne­rare a unui pro­fit ne­gru pe care au în­vă­țat să‑l “al­bească” pe hâr­tie. Dar to­tul a ră­mas la nivel lo­cal, cel mult ju­de­țean. 

În acest con­text eco­no­mic, ce se în­tâm­plă dacă oprim com­plet ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor? Păi să ne gân­dim. Ma­rii ju­că­tori si­gur nu vor dis­pă­rea. Își vor face niște so­co­teli dacă me­rită să men­țină ca­pa­ci­tă­țile de pro­duc­ție din Ro­mâ­nia, im­por­tând lemn din alte zone. Sin­gu­rul lu­cru care i‑ar mai pu­tea tenta aici ar fi forța de muncă, pen­tru că în oc­ci­dent nu prea mai gă­sești oa­meni care vor să lu­creze în ast­fel de me­se­rii. Dar dacă lem­nul vine din Ucraina sau Ru­sia, poate e o idee mai bună să mute fa­bri­cile acolo. Adio taxe plătite la stat, adio lo­curi de muncă.

Com­pa­ni­ile lo­cale vor fi șterse de pe fața pămân­tu­lui. Greu de cre­zut că vre­una are ca­pa­ci­ta­tea de a se adapta unei ast­fel de schim­bări. Alte con­tri­bu­ții la bu­get vor dis­pă­rea, nu­mă­rul șo­me­ri­lor va crește. Mulți din­tre oa­me­nii care azi lu­crează în sec­tor vor în­groșa rân­du­rile ce­lor care pleacă în alte țări la muncă, agra­vând pro­blema de­mo­gra­fică din Ro­mâ­nia.

Să nu ui­tăm și me­sa­jul foarte pu­ter­nic pe care îl dăm po­ten­ți­a­li­lor in­ves­ti­tori stră­ini: dacă in­ves­tesc în Ro­mâ­nia, s‑ar pu­tea să aibă sur­priza schim­bă­rii dra­ma­tice a le­gi­lor, dis­tru­gându-le afa­ce­rea. Cam cu cât va scă­dea ra­ting-ul in­ves­ti­țio­nal al Ro­mâ­niei după o ase­me­nea mă­sură dras­tică și ne­aș­tep­tată? Cam câte oport­u­ni­tăți vom rata în vi­i­tor?

Dacă lem­nul nu se va mai ex­ploata, ac­tu­ala sursă de fi­nan­țare a lu­cră­ri­lor sil­vice va dis­pă­rea. Îm­pă­du­ri­rile, paza pă­du­ri­lor, ame­na­ja­rea și in­ven­ta­ri­e­rea fon­du­lui fo­res­tier, tra­ta­rea si­tu­a­ți­i­lor de ca­la­mi­tate (do­bo­râ­turi, in­cen­dii, ata­curi de in­secte etc) vor tre­bui fi­nan­țate de la bu­get. Și cum bu­ge­tul Ro­mâ­niei e din­tot­dea­una ne­în­des­tu­lă­tor pen­tru ne­vo­ile ță­rii, iar noi toc­mai l‑am slă­bit în­chi­zând un sec­tor care adu­cea vreo 3% din PIB, nu e greu de ima­gi­nat că pă­du­rea va primi ce va mai rămâne după ce re­zol­văm apă­ra­rea, edu­ca­ția, să­nă­ta­tea șamd. Adică mai ni­mic.

Ori poate că de­cla­răm că, de fapt, nici nu mai e ne­voie de lu­crări sil­vice. Trans­for­măm țara un mare parc na­țio­nal și gata. Dacă apar do­bo­râ­turi, le lă­săm să pu­tre­zească în pă­dure. Dacă din ca­uza asta sau din al­tele apar ata­curi ma­sive de in­secte, le lă­săm să se răs­pân­dească și să usuce ar­bo­rii. Dacă ia foc pă­du­rea, o lă­săm să ardă. Dru­mu­rile fo­res­ti­ere, co­rec­ți­ile de to­renți, ame­na­jă­rile de cur­suri de ape? Să se dis­trugă, nu vrem să le în­tre­ți­nem. Mama na­tură se echi­li­brează ea cumva, în timp. Noi sun­tem ok cu asta, vrem doar să avem ac­ces li­ber în na­tură și să nu ne în­gră­dească ni­mic. Dar stați așa…

Mai avem o pro­blemă foarte com­pli­cată: pu­tem opri ex­ploa­ta­rea doar în pă­du­rile de stat, adică ju­mă­tate din to­tal. În pă­du­rile pri­vate cum fa­cem să im­pu­nem ast­fel de mă­suri? Com­pli­cat, nu? Într-un stat ci­vi­li­zat nu poți să îm­pie­dici pro­pri­e­ta­rul să-și uti­li­zeze bu­nu­rile. Ar fi ca și cum ci­neva ar avea o ma­șină cu care câștigă din ta­xi­me­trie, iar “po­po­rul” ar de­cide într‑o zi că trans­por­tul tre­buie să fie gra­tuit și ma­șina lui poate fi fo­lo­sită de ori­cine do­rește. Cum vi s‑ar pă­rea? De acord, pă­du­rea nu e ma­șină, dar nici pro­pri­e­ta­tea per­so­nală nu e bun co­mun. Dacă pro­pri­e­ta­rii vor da în ju­de­cată sta­tul ro­mân, este po­si­bil să câștige. Și atunci ce fa­cem? Sal­văm doar ju­mă­tate din pă­duri? Lă­săm pre­siu­nea eco­no­mică pe cea­laltă ju­mă­tate, cea pri­vată? Pen­tru că de lemn va fi ne­voie, nu ui­tați.

Să re­ca­pi­tu­lăm. Dacă oprim com­plet ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor:

  • vom alunga foarte pro­ba­bil ma­rii pro­ce­sa­tori și vom fa­li­menta (aproape) toate fir­mele ro­mâ­nești
  • vom pierde cam 3% din PIB
  • vom trans­mite un me­saj ne­ga­tiv tu­tu­ror in­ves­ti­to­ri­lor
  • vom crea mai mulți șo­meri
  • vom ac­cen­tua pro­blema de­mo­gra­fică, for­țând o parte a ac­tu­a­li­lor an­ga­jați să emi­greze pen­tru a că­uta lo­curi de muncă
  • vom crea o pro­blemă de re­sursă, pen­tru că de lemn tot vom avea ne­voie
  • vom de­clanșa un con­flict cu pro­pri­e­ta­rii pri­vați
  • vom pierde fi­nan­ța­rea lu­cră­ri­lor sil­vice și vom crește ast­fel chel­tu­ie­lile bu­ge­tare
  • vom re­duce dras­tic lu­cră­rile de pază și pro­tec­ție a pă­du­ri­lor
  • vom pierde prin de­gra­dare trep­tată in­fras­truc­tura fo­res­ti­eră exis­tentă
  • nu vom avea un aer mai cu­rat (ca să adaug și con­clu­zia din epi­so­dul tre­cut)

O fi bine?

În epi­so­dul ur­mă­tor (și ul­ti­mul din se­ria asta) voi privi pro­blema ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor din per­spec­tiva lup­tei îm­po­triva schim­bă­ri­lor cli­ma­tice. 

* * *

Ține minte — dragă ci­ti­to­rule — că ni­mic din cele de mai sus nu con­tra­zice ideea de a purta de grijă me­diu­lui și mai ales pă­du­ri­lor. Ceea ce e im­por­tant să re­ții este că tre­buie ca toți să în­țe­le­gem foarte bine pro­blema ca să pu­tem găsi o so­lu­ție cu ade­vă­rat va­lo­roasă. Alt­min­teri vom fi con­dam­nați la o per­pe­tuă agi­ta­ție care nu va pro­duce nici un fel de efecte. Cam cum s‑a în­tâm­plat și până acum: mult zgo­mot, nici un re­zul­tat.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Vladila florieam

    Oco­lul sil­vic sa se ocupe de in­tre­ti­neri iar de ex­ploa­tare doar fir­mele prin li­ci­ta­ție


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.