Austriacul care ne fură pădurile

Societatea începe să înțeleagă unde e adevărata problemă a tăierilor ilegale.


Zi­le­le tre­cu­te a fost fă­cut pu­blic ra­por­tul Na­țiu­ni­lor Uni­te pen­tru Schim­bă­ri­le Cli­ma­ti­ce pri­vind emi­si­i­le de gaze cu efect de seră. Le știți pre­cis, doar ce v‑am vor­bit des­pre ele și v‑am adus amin­te că ele sunt prin­ci­pa­lul mo­tiv pen­tru care ne în­gri­jo­răm des­pre pă­duri. Ei bine, ra­por­tul ăsta face un fel de ba­lan­ță în­tre ga­ze­le pe care le cap­tăm din at­mosfe­ră și cele pe care le emi­tem prin di­ver­se­le noas­tre ac­ti­vi­tăți. Prin­tre fe­lu­ri­le în care po­luăm apa­re, bi­ne­în­țe­les, și con­su­mul pen­tru lemn de foc. Avem și o ci­fră: 14 mil tone de C02.

De ce vă spun da­te­le as­tea? Păi pen­tru că am bă­gat de sea­mă un as­pect foar­te in­te­re­sant: un fai­mos ONG, care ne dă ora exac­tă în ma­te­rie de sal­va­rea pă­du­ri­lor, tri­mi­te o scri­soa­re des­chi­să că­tre pre­șe­din­te, avo­ca­tul po­po­ru­lui și mi­nis­trul me­diu­lui spu­nând (în­tre al­te­le) că pu­nem pe foc foar­te mult lemn. Bună di­mi­nea­ța, domni­lor! V‑ați tre­zit și voi? Ați re­a­li­zat pe ce pla­ne­tă vă aflați? Bun. Acu­ma să știți că tot cal­cu­lul pe lemn de foc nu este dus până la ca­păt, căci – dacă ați fi făcut‑o – ați fi ob­ser­vat niș­te dis­cre­pan­țe îngrijorătoare.

În­tâi să cla­ri­fi­căm cum se ajun­ge de la CO2 la vo­lum de lemn: în­mul­țim to­ne­le de CO2 cu 1,1 și ob­ți­nem me­tri cubi de lemn1. Deci la cele 14 mil de tone CO2 echi­va­len­tul este de… 15,4 mil mc lemn de foc2. Nu­mai că INS ne spu­ne alt­ce­va: în Ro­mâ­nia s‑au ars 23 mil mc de lemn de foc. De unde sunt res­tul de aproa­pe 8 mil de mc? Mis­ter. Da­te­le sta­tis­ti­ce ro­mâ­nești sunt re­cu­nos­cu­te in­ter­națio­nal ca fă­când par­te din li­te­ra­tu­ra ști­in­ți­fi­co-fan­tas­ti­că. Adi­că un pic de ști­in­ță și foar­te mul­te fan­tas­ma­go­rii, apro­xi­ma­ții și incompetențe.

Nu am cum să vă lă­mu­resc de unde apar aces­te dis­cre­pan­țe. Dar ce mi se pare in­te­re­sant este cum dis­cur­sul aces­tui ONG se mo­di­fi­că. Pen­tru pri­ma oară (cel pu­țin după ști­in­ța mea):

  • Re­cu­nosc că tă­ie­ri­le ile­ga­le ar pu­tea avea ca des­ti­na­ție nu com­pa­ni­i­le stră­i­ne de pre­lu­cra­re a lem­nu­lui pe care le-au “că­lă­rit” în ul­ti­ma vre­me cu o per­se­ve­ren­ță ve­ci­nă cu ob­se­sia, ci chiar so­be­le noas­tre strămoșești
  • Des­co­pe­ră și ei că ce­re­rea din pia­ță e mai mare de­cât ofer­ta ofi­ci­a­lă, ceea ce ar tre­bui să‑i con­du­că la con­clu­zia că în acest con­text fur­tu­ri­le de­vin o con­se­cin­ță aproa­pe lo­gi­că, chiar dacă sunt ile­ga­le și imo­ra­le. Oa­me­nii nu pot să rab­de de frig pen­tru că noi nu vrem să re­cu­noaș­tem ofi­ci­al că avem ne­vo­ie de mai mult lemn. Iar ca­lea spre re­zol­va­rea tă­ie­ri­lor ile­ga­le nu este să um­pli in­ter­ne­tul de in­vec­ti­ve la adre­sa unor com­pa­nii și oa­meni, nici să alergi după ca­mi­oa­ne cu lem­ne pe șo­se­le, nici să aduci ar­ma­ta și pro­cu­ro­rii, ci să lupți pen­tru eli­mi­na­rea ca­u­zei prin­ci­pa­le: sa­tis­fa­ce­rea ne­vo­ii de lemn. Cum? Asta e altă dis­cu­ție, care la rân­dul ei ne­ce­si­tă niș­te com­pe­ten­țe și experiență.
  • Re­a­li­zea­ză că pro­ble­ma mare o re­pre­zin­tă lip­sa de efi­cien­ță ener­ge­ti­că a in­sta­la­ți­i­lor de în­că­l­zi­re (de alt­fel și a lo­cu­in­țe­lor…) care ne­ce­si­tă can­ti­tăți mari de lemn pen­tru a asi­gu­ra con­for­tul mi­nim pen­tru lo­cu­i­re. Și că asta e a doua cale de a re­du­ce tă­ie­ri­le ile­ga­le, mi­c­șorând cererea.

Tare sunt cu­ri­os ce gân­deș­te acum cohor­ta de adepți pe care acest ONG îi are – cei care își iau lu­mi­na de la mân­tu­i­to­rul pă­du­ri­lor ro­mâ­nești – după ce luni de‑a rân­dul au stri­gat în gura mare că pă­du­ri­le noas­tre sunt fu­ra­te de aus­trie­cii hră­pă­reți, iar acum des­co­pe­ră că în­suși Me­sia lor sem­nea­ză un do­cu­ment care con­tra­zi­ce (mă­car par­ți­al) “bi­blia” la care se închinau.

Pen­tru că se do­ve­deș­te că aus­trie­cii hră­pă­reți erau de fapt niș­te ro­mâni cu sobe de lut și go­di­ne.

  1. Se ia can­ti­ta­tea de CO2 în tone și se îm­par­te la 3,66 (care re­pre­zin­tă ra­por­tul ma­se­lor mo­le­cu­la­re ale di­o­xi­du­lui de car­bon și car­bo­nu­lui, adi­că 44 : 12) – ob­ți­nem can­ti­ta­tea de car­bon pur în tone. Se în­mul­țeș­te can­ti­ta­tea de car­bon cu 2 pen­tru a ob­ține can­ti­ta­tea de lemn per­fect us­cat (lem­nul e fă­cut doar pe ju­mă­ta­te din car­bon, res­tul sunt alte ele­men­te) – ob­ți­nem can­ti­ta­tea de lemn us­cat în tone. Se îm­par­te can­ti­ta­tea de lemn la den­si­ta­tea lem­nu­lui, care e în me­die 0,5 (~0,4 pen­tru ră­și­noa­se și esen­țe moi și ~0,55 pen­tru fo­ioa­se, pen­tru sim­pli­fi­ca­rea cal­cu­lu­lui con­si­de­răm 0,5) – ob­ți­nem vo­lu­mul de lemn echi­va­lent. []
  2. Ar tre­bui luat în con­si­de­ra­re că aici sunt in­clu­se și can­ti­tăți de alte res­turi ve­ge­ta­le care se ard prin sobe, dar, ju­de­când că aces­tea au o den­si­ta­te de car­bon mult mai scă­zu­tă, pu­tem con­si­de­ra că sunt des­tul de ne­sem­ni­fi­ca­ti­ve în acest cal­cul. []

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: