S‑a fă­cut mare tă­ră­boi cu stu­diul Pri­mo­faro pu­bli­cat cu ceva vreme în urmă și eco­u­rile încă se mai aud prin di­verse oca­zii. Niște emi­nenți cer­ce­tă­tori aus­trieci au stu­diat pro­blema pă­du­ri­lor vir­gine, se­cu­lare și na­tu­rale care tre­buie con­ser­vate în Ro­mâ­nia și au ajuns la un sur­prin­ză­tor re­zul­tat: nu sunt doar 300.000 ha cum spu­nea stu­diul PIN-MATRA, ci 525.000 ha! Sun­tem ex­tra­or­di­nari.

Pri­mul pa­ra­dox pe care îl văd aici este cel le­gat de le­gen­dara noas­tră poftă de de­fri­șare și dis­tru­gere. Care va să zică am tre­cut prin anii ’50 când So­vro­m­lemn a ras și tuns mun­ții Ro­mâ­niei ca să plă­tească da­to­ria de răz­boi că­tre pri­e­tena noas­tră URSS, apoi co­mu­nis­mul a ex­ploa­tat ne­mi­los pă­du­rile și, în fine, ca­pi­ta­lis­mul de după ’90 a de­clan­șat goana de­fri­șării mun­ți­lor și to­tuși ne-au scă­pat peste ju­mă­tate de mi­lion de hec­tare care sunt aproape ne­a­tinse de mâna omu­lui. Cum dracu’ de sun­tem așa proști? Nici la de­fri­șat nu ne pri­ce­pem?!?

Să mai ana­li­zăm pu­țin această ci­fră. Din ra­por­tul Na­țiu­ni­lor Unite pen­tru Schim­bă­rile Cli­ma­tice (re­cent pu­bli­cat) aflăm că dis­tri­bu­ția su­pra­fe­ței pă­du­ri­lor din Ro­mâ­nia pe clase de vâr­ste arată cam așa: 82% pă­duri sub 100 de ani și 18% pă­duri peste 100 de ani. Am o mică în­do­ială că pă­du­rile alea se­cu­lare de care vor­besc emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci ar avea mai pu­țin de 120 de ani, dar nu mă cram­po­nez de ci­fre și lă­săm așa: tot ce e peste 100 de ani e po­si­bil să fie se­cu­lar, na­tu­ral și poate chiar și vir­gin. Treacă de la mine. Acuma, dacă apli­căm 18% la 6 mil hec­tare de fond fo­res­tier, re­zultă că 1,08 mi­li­oane de hec­tare de pă­duri au peste 100 de ani. Prac­tic, ce ne spun emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci este că ju­mă­tate din pă­du­rile as­tea nu le-am vă­zut până acum și au ră­mas printr-un mi­ra­col poate nu chiar com­plet vir­gine, dar clar se­cu­lare și na­tu­rale. N‑am fă­cut lu­crări sil­vice în ele, nu am apli­cat tra­ta­mente sil­vice, n‑am fă­cut com­ba­teri de dă­u­nă­tori, n‑am re­col­tat lemn din ră­ri­turi, ni­mic. Deci ima­gi­nați-vă dez­as­tru na­țio­nal: de 30 de ani ma­fia pă­du­ri­lor nu vede ceea ce e chiar sub na­sul lor! Asta da știre!

După aia m‑am mai li­niș­tit când am ci­tit care a fost me­toda fo­lo­sită de emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci: “Aceste date au fost com­pi­late prin ana­liza vi­zu­ală a ima­gi­ni­lor sa­te­li­tare și ae­riene (fur­ni­zate de Go­o­gle Earth)”. Deci au stat la ei acasă și s‑au ui­tat pe in­ter­net la pă­du­rile noas­tre și au zis: bă, ce vir­gine sunt as­tea! Mai mult de­cât atât, la pa­gina 30, chiar emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci m‑au edi­fi­cat com­plet:

Me­toda ana­li­zei vi­zu­ale are evi­dente li­mi­tări, pre­cum in­cer­ti­tu­di­nea na­tu­ra­le­ței pă­du­rii ca­u­zată de ima­gini de slabă ca­li­tate (din ca­uza pla­fo­nu­lui de nori sau a um­bre­lor) sau de ima­gini în­ve­chite […]. De­o­a­rece da­tele din ame­na­ja­men­tele sil­vice nu au fost ac­ce­si­bile, nu a fost po­si­bilă de­ter­mi­na­rea exactă a vâr­stei pă­du­ri­lor sau a lu­cră­ri­lor de ex­ploa­tare din tre­cut.

PRIMOFARO — In­ven­tory of Po­ten­tial Pri­mary and Old-Growth Fo­rest Areas in Ro­ma­nia (tra­du­cere pro­prie)

Cum s‑ar zice pe la noi: lor li s‑au pă­rut na­tu­rale și vir­gine, da’ nu se ve­dea prea bine. 

Eu to­tuși în­țe­leg con­fu­zia lor și în egală mă­sură in­te­re­sul pen­tru pă­du­rile ro­mâ­nești. Ca su­pra­față de pă­duri, Aus­tria e o țară cu doar 4 mil de hec­tare față de cele 6 ale Ro­mâ­niei. In­te­re­sant este că sta­tis­ti­cile FAO ne arată că ei ex­ploa­tează 19 mil mc de lemn rot­und, în timp ce noi doar 15 mil mc. Pen­tru că ei fac cul­turi in­ten­sive. Fac pro­duc­ție, ca la po­rumb. Ce dracu’ să cer­ce­teze emi­nen­ții oa­meni de ști­ință?!? Și-atunci s‑au dus în Ro­mâ­nia (pe Go­o­gle, nu cu pi­cio­rul, că e greu și obo­seau) și s‑au mi­rat ca proș­tii de pă­du­rile noas­tre na­tu­rale. Pen­tru că asu­pra unui lu­cru nu se în­șe­ală: alea fă­cute de noi sea­mănă al dra­cu­lui de bine cu cele na­tu­rale! Să vă spun de ce.

Pen­tru că de foarte mulți ani sil­vi­cul­tura ro­mâ­nească a fost de‑a drep­tul ob­se­dată de ideea păs­tră­rii ti­pu­lui na­tu­ral de pă­dure. Pen­tru ne­pro­fe­si­o­niști asta nu prea e clar, deci să ex­plic: în­seamnă că ne-am stră­duit cât de mult am pu­tut să pro­mo­văm re­ge­ne­ra­rea na­tu­rală a pă­du­rii din ar­bo­rii va­lo­roși, prin în­de­păr­ta­rea trep­tată a pă­du­rii bă­trâne. Asta se plă­tește în cos­turi mai mari, muncă mai multă, pri­ce­pere mai mare. Ob­se­sia asta, care poate a pă­rut exa­ge­rată din punct de ve­dere teh­nic și ne­pro­fi­ta­bilă eco­no­mic, este răs­plătită acum. De aia avem pă­duri va­lo­roase, pen­tru că am fă­cut treabă bună. Și nu să­riți cu gura că sil­vi­cii au și fu­rat. Una nu o ex­clude pe cea­laltă. Au fă­cut treabă bună (nu toți, dar cei mai mulți din­tre ei) și au mai și fu­rat (nu toți, sper că nu cei mai mulți din­tre ei).

Stu­diul Pri­mo­faro nu are o va­loare ști­in­ți­fică. Sunt niște ob­ser­va­ții apro­xi­ma­tive des­pre pă­du­rile Ro­mâ­niei care pro­ba­bil au jus­ti­fi­cat sa­la­ri­ile unor “emi­nenți cer­ce­tă­tori”. Dar un lu­cru a re­a­li­zat to­tuși acest stu­diu: este cel mai ela­bo­rat la­u­da­tio adus sil­vi­cul­tu­rii ro­mâ­nești. Ar tre­bui să‑l pu­nem în ramă și să ne mân­drim cu el spu­nând tu­tu­ror: până și spe­cia­liș­tii aus­trieci au cre­zut că pă­du­rile fă­cute de noi sunt na­tu­rale! Atât de me­se­ri­ași sun­tem!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.