Îmi amin­tesc că în vre­mea când am fă­cut stu­dii sil­vice, li­ceu și fa­cul­tate, am au­zit de ne­nu­mă­rate ori ex­pre­sia “ex­ploa­ta­rea face parte din ac­tul de re­ge­ne­rare a pă­du­rii”. Atunci cre­deam că e doar un slo­gan me­nit să ne bage în cap niște no­țiuni. Mult mai târ­ziu am în­țe­les, com­pa­rând cum ex­ploa­tăm pă­du­rile la noi față de alte țări, că nu era doar o sin­tagmă aca­de­mică, ci ex­pre­sia unor con­cepte cu im­pli­ca­ții prac­tice foarte con­crete. Tra­ta­men­tele sil­vice pe care le apli­căm în pă­duri con­duc spre niște re­guli de ex­ploa­tare mult mai com­pli­cate și mai so­fis­ti­cate de­cât prin alte părți. E o con­sta­tare obiec­tivă, nici­de­cum o ju­de­cată cri­tică.

To­tul por­nește de la ideea de a fa­vo­riza re­ge­ne­ra­rea na­tu­rală. Ar­bo­rii va­lo­roși sunt lă­sați să îm­prăș­tie se­mințe în jur, iar în­lă­tu­ra­rea pă­du­rii bă­trâne se face după teh­nici care țin de foarte multe cri­te­rii: spe­ci­ile exis­tente, pantă, ex­po­zi­ție, vân­turi pre­do­mi­nante etc. Un sil­vi­cul­tor bun tre­buie să știe o mul­țime de lu­cruri îna­inte de bate cu cio­ca­nul un ar­bore. Fa­cem treabă bună? Se pare că da, pen­tru că — așa cum spu­neam de­u­năzi — vin cer­ce­tă­tori stră­ini și con­fundă pă­du­rile fă­cute de noi cu unele na­tu­rale. Nu‑i nici o mi­nune, sil­vi­cul­tura ro­mâ­nească se ba­zează mult pe în­cu­ra­ja­rea na­tu­rii în a‑și con­ti­nua cur­sul fi­resc. Nu sun­tem sin­gu­rii care pro­ce­dăm așa, dar poate că la noi pro­cen­tul de apli­care a aces­tor con­cepte e mai mare de­cât prin alte părți. În plus, slavă Dom­nu­lui, na­tura de la noi e bi­ne­vo­itoare și încă pu­ter­nică, așa că mai aco­peră și ea gre­șe­lile pe care le mai fa­cem cu sau fără voia noas­tră.

Dar ni­mic nu e gra­tis pe lu­mea asta. Această ale­gere me­to­do­lo­gică pe care am făcut‑o acum mulți ani o plătim prin com­pli­ca­ți­ile ex­ploa­tă­rii fo­res­ti­ere. Să do­bori ar­bori și să‑i tragi la cel mai apro­piat drum fo­res­tier fără să dis­trugi se­min­ți­șul deja in­sta­lat și ar­bo­rii ră­mași în pi­cioare, nu e sim­plu și nici ieftin. Re­gu­lile sunt des­tul de se­vere și, dacă ar fi să fie res­pec­tate 100%, cos­tu­rile ar crește și mai mult. Ai ne­voie de trac­toare pu­ter­nice, dar nu foarte mari, nu poți fo­losi com­bine fo­res­ti­ere, e ne­voie de multă muncă ma­nu­ală și de mun­ci­tori pri­ce­puți. Câ­teo­dată nu e altă so­lu­ție de­cât ape­lul la so­lu­ți­ile ru­di­men­tare: caii sau boii și ța­pina.

După ’90 s‑a vor­bit des­tul de mult, cel pu­țin o vreme, des­pre me­ca­ni­za­rea ex­ploa­tă­rii fo­res­ti­ere și des­pre ne­voia de pro­duc­ti­vi­tate. Două obs­ta­cole ma­jore au stat în ca­lea aces­tor dezi­de­rate ale sec­to­ru­lui de ex­ploa­tare: oro­gra­fia re­li­e­fu­lui din Ro­mâ­nia și tra­ta­men­tele sil­vice. E foarte com­pli­cat să fo­lo­sești echi­pa­mente de mare pro­duc­ti­vi­tate pe co­cla­u­rile noas­tre, cu pante ade­sea mari și re­lief frămân­tat. Iar tra­ta­men­tele sil­vice ar tre­bui schim­bate din te­me­lii pen­tru a ajunge la o ex­ploa­tare ieftină și ra­pidă, ceea ce sil­vi­cul­to­rii ro­mâni au re­fu­zat me­reu cu o lă­u­da­bilă în­că­pă­țâ­nare. Și chiar dacă aceste două obs­ta­cole ar fi sur­montate, cos­tu­rile nu ar dis­pă­rea, ci s‑ar muta la re­ge­ne­ra­rea și ca­li­ta­tea pă­du­ri­lor vi­i­toare. Ne-ar costa in­fi­nit mai mult să creăm niște pă­duri noi, iar ele nu ar mai avea un as­pect cvasi-na­tu­ral. Asta e una din­tre pro­bleme în multe țări din oc­ci­dent: au multe ar­bo­rete ar­ti­fi­ci­ale, cu pro­bleme de sta­bi­li­tate a eco­sis­te­me­lor toc­mai pen­tru că au vrut să facă ex­ploa­ta­ție fo­res­ti­eră pro­fi­ta­bilă în da­una păs­tră­rii ca­rac­te­ru­lui na­tu­ral.

Deci, ăsta e ta­bloul ge­ne­ral. Dacă ai un bu­si­ness în ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui, tre­buie să ții foarte bine cos­tu­rile sub con­trol. Amen­zile și des­pă­gu­bi­rile pen­tru even­tu­a­lele gre­șeli te pot pe­na­liza se­ver din punct de ve­dere al pro­fi­tu­lui. Vre­mea te poate pune în mare în­cur­că­tură atunci când plouă in­tens și, te­o­re­tic, nu mai poți scoate lem­nul din pă­dure. Un an­tre­pre­nor care con­duce o ast­fel de afa­cere tre­buie să răs­pundă la câ­teva în­tre­bări foarte grele:

  • Cum să men­țină în viață o com­pa­nie când pro­fi­tul e pe mu­chie de cuțit, iar ac­ce­sul la cre­dite este foarte scă­zut pen­tru că nu ai o pre­dic­ti­bi­li­tate a vo­lu­mu­lui de afa­ceri?
  • Cum să-ți asi­guri sta­bi­li­ta­tea unor mun­ci­tori com­pe­tenți când po­pu­la­ția mi­grează tot mai mult spre ora­șele mari, iar mare parte din forța de muncă din me­diul ru­ral pleacă la muncă în stră­i­nă­tate pe bani mai mulți și muncă mai ușoară?
  • Cum să asi­guri leafa unor mun­ci­tori tot anul când nu ai me­reu front de lu­cru?
  • Cum să-ți cum­peri și în­tre­ții uti­laje bune când su­mele dis­po­ni­bile pen­tru in­ves­ti­ții și men­te­nanță sunt foarte li­mi­tate?

Ade­vă­rul este că pen­tru pro­bleme de o ase­me­nea an­ver­gură un an­tre­pre­nor nu poate găsi so­lu­ții de unul sin­gur. Lă­sate să se des­curce cum or pu­tea, com­pa­ni­ile din acest sec­tor au fo­lo­sit pro­pri­ile lor me­tode pen­tru a su­pra­vie­țui, iar multe din­tre aceste me­tode au con­dus în timp la com­por­ta­mente și con­se­cințe grave. Acum sun­tem ne­mul­țu­miți de efecte, dar mulți ani de zile în­treaga so­ci­e­tate a ig­no­rat com­plet acest do­me­niu, iar clasa po­li­tică l‑a pa­ra­zi­tat cu ne­ru­și­nare pro­fi­tând de am­bi­gu­i­tă­țile le­gi­sla­tive pe care tot ea le în­tre­ți­nea. Și, din pă­cate, există o lege ne­scrisă a sec­to­ru­lui fo­res­tier: atunci când oa­me­nii gre­șesc in­ten­țio­nat sau nu, în­tot­dea­una cea care plă­tește  este pă­du­rea.

Tre­bu­iau acești an­tre­pre­nori să re­nunțe la com­pa­nii și să le lase să fa­li­men­teze? Nu. Nici ei n‑ar fi vrut asta și, de fapt, nici noi n‑ar tre­bui să ne do­rim așa ceva. Nu pu­tem re­nunța la ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor pen­tru că doar așa ob­ți­nem avan­ta­jele eco­no­mice și creăm pre­mi­zele re­ge­ne­ră­rii. Deci e ab­so­lut ne­ce­sar să re­zol­văm pro­ble­mele pe care le-am evi­tat de atâ­ția ani. Am să în­cerc în câ­teva epi­soade con­se­cu­tive să in­ven­ta­riez aceste pro­bleme ale sec­to­ru­lui de ex­ploa­tare fo­res­ti­eră, con­se­cin­țele ne­re­zol­vă­rii lor în ul­ti­mii 30 de ani și so­lu­ți­ile care cred că sunt po­si­bile.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.