Buila-Vânturarița

/ Munții Căpățânii / România

O tură de o zi în munții Căpățânii, în par­cul național Buila-Vânturarița, cu urcare în cur­mă­tura Builei și coborâre prin șaua Ște­vioara. Povestea turei o găsiți aici: Toamna care va veni.



triunghi-rosu  Drum forestier Pârâul Sec — Poiana Scărișoara
 punct-galben  Poiana Scărișoara — Poiana Bulzu­lui
 cruce-albastra  Poiana Bulzu­lui — Cur­mă­tura Builei
 punct-rosu  Cur­mă­tura Builei — Vf. Buila — Vf. Vân­tu­rar­ița Mare — Șaua Ște­vioara
 punct-albastru  Șaua Ște­vioara — Stâna Ște­vioara — Schi­tul Pahomie
 cruce-rosie  Schi­tul Pahomie — Schi­tul Pătrunsa — Poiana Bulzu­lui
 punct-galben  Poiana Bulzu­lui — Poiana Scărișoara
triunghi-rosu  Poiana Scărișoara — Drum forestier Pârâul Sec



  • Întreg masivul Buila este ușor de străbă­tut din punct de vedere al ori­en­tării, fiind o culme dreaptă de la sud-vest către nord-est. Afir­mația este val­a­bilă dacă există viz­ibil­i­tate. Pe ceață s‑ar putea ca lucrurile să se com­plice mult, pen­tru că punctele de urcare și coborâre din munte sunt puține, în rest abrup­turile și pan­tele foarte mari fac imposi­bilă deplasarea în sig­u­ranță. Pen­tru secu­ri­tatea voas­tră asigurați-vă că aveți un GPS funcțional și gpx-urile nece­sare.
  • Peste tot pe unde am mers am găsit panouri indi­ca­toare la punctele de inter­secție a traseelor, în stare foarte bună, liz­ibile, cu indi­cații de timp corecte
  • Porți­unea Poiana Scărișoara — Poiana lui Bulz — schi­tul Pătrunsa: mar­caj punct gal­ben foarte viz­ibil, imposi­bil de pier­dut
  • Porți­unea Poiana lui Bulz — cur­mă­tura Builei: mar­caj cruce albas­tră, destul de bun. În unele locuri poteca nu mai e foarte clară (mai ales unde tra­versează zone foarte pietroase) și tre­buie atenție pen­tru a nu pierde firul traseu­lui. În partea de sus, aproape de cur­mă­tură nu se mai vede clar mar­ca­jul, dar direcția de mers e ușor de iden­ti­fi­cat.
  • Porți­unea cur­mă­tura Builei — vâr­ful Vân­tu­rar­ița Mare: mar­caj punct roșu, rel­a­tiv bine făcut în prima porți­une (până la vâr­ful Buila), apoi mai șters și mai greu de obser­vat. Pla­toul Builei e rel­a­tiv sim­plu de străbă­tut, se merge pe lângă abrup­turile nord-vestice, deci pe viz­ibil­i­tate bună nu sunt prob­leme. Am citit că porți­unea asta e mai grea din punct de vedere tehnic, dar nu am găsit nici un argu­ment pen­tru a con­firma — e un traseu obiș­nuit de pla­tou alpin.
  • Porți­unea șaua Ște­vioara — stâna Ște­vioara — schi­tul Pahomie: mar­caj punct albas­tru, greu de urmărit în zona de pășune. De la stână în jos mar­ca­jul e pe arbori și e foarte viz­ibil, dar partea supe­rioară nece­sită multă atenție căci pietrele cu mar­caj nu sunt ușor viz­ibile.
  • Porți­unea schi­tul Pahomie — schi­tul Pătrunsa: mar­caj cruce roșie, foarte viz­ibil. Traseul urmează mai bine de jumă­tate din dis­tanță un drum forestier foarte bun cal­i­ta­tiv (s‑ar putea cir­cula cu orice auto­mo­bil, nu știu dacă e per­mis acce­sul însă) și pe această bucată mar­ca­jul e mai rar. Apoi poteca care con­tinuă este destul de bine mar­cată.



Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu