Buila-Vânturarița

/ Munții Căpățânii / România

Buila-Vânturarița

O tură de o zi în munții Căpățânii, în par­cul națion­al Buila-Vân­tu­rar­ița, cu urcare în cur­mă­tu­ra Builei și coborâre prin șaua Ște­vioara. Povestea turei o găsiți aici: Toam­na care va veni.



triunghi-rosu Drum foresti­er Pârâul Sec — Poiana Scărișoara
 punct-galben Poiana Scărișoara — Poiana Bulzu­lui
 cruce-albastra Poiana Bulzu­lui — Cur­mă­tu­ra Builei
 punct-rosu Cur­mă­tu­ra Builei — Vf. Buila — Vf. Vân­tu­rar­ița Mare — Șaua Ște­vioara
 punct-albastru Șaua Ște­vioara — Stâ­na Ște­vioara — Schi­t­ul Pahomie
 cruce-rosie Schi­t­ul Pahomie — Schi­t­ul Pătrun­sa — Poiana Bulzu­lui
 punct-galben Poiana Bulzu­lui — Poiana Scărișoara
triunghi-rosu Poiana Scărișoara — Drum foresti­er Pârâul Sec



  • Întreg masivul Buila este ușor de străbă­tut din punct de vedere al ori­en­tării, fiind o culme dreap­tă de la sud-vest către nord-est. Afir­mația este val­a­bilă dacă există viz­ibil­i­tate. Pe ceață s‑ar putea ca lucrurile să se com­plice mult, pen­tru că punctele de urcare și coborâre din munte sunt puține, în rest abrup­turile și pan­tele foarte mari fac imposi­bilă deplasarea în sig­u­ranță. Pen­tru secu­ri­tatea voas­tră asig­u­rați-vă că aveți un GPS funcțion­al și gpx-urile nece­sare.
  • Peste tot pe unde am mers am găsit panouri indi­ca­toare la punctele de inter­secție a traseelor, în stare foarte bună, liz­ibile, cu indi­cații de timp corecte
  • Porți­unea Poiana Scărișoara — Poiana lui Bulz — schi­t­ul Pătrun­sa: mar­caj punct gal­ben foarte viz­ibil, imposi­bil de pier­dut
  • Porți­unea Poiana lui Bulz — cur­mă­tu­ra Builei: mar­caj cruce albas­tră, destul de bun. În unele locuri pote­ca nu mai e foarte clară (mai ales unde tra­versează zone foarte pietroase) și tre­buie atenție pen­tru a nu pierde fir­ul traseu­lui. În partea de sus, aproape de cur­mă­tură nu se mai vede clar mar­ca­jul, dar direcția de mers e ușor de iden­ti­fi­cat.
  • Porți­unea cur­mă­tu­ra Builei — vâr­ful Vân­tu­rar­ița Mare: mar­caj punct roșu, rel­a­tiv bine făcut în pri­ma porți­une (până la vâr­ful Buila), apoi mai șters și mai greu de obser­vat. Pla­toul Builei e rel­a­tiv sim­plu de străbă­tut, se merge pe lângă abrup­turile nord-ves­tice, deci pe viz­ibil­i­tate bună nu sunt prob­leme. Am citit că porți­unea asta e mai grea din punct de vedere tehnic, dar nu am găsit nici un argu­ment pen­tru a con­fir­ma — e un traseu obiș­nu­it de pla­tou alpin.
  • Porți­unea șaua Ște­vioara — stâ­na Ște­vioara — schi­t­ul Pahomie: mar­caj punct albas­tru, greu de urmărit în zona de pășune. De la stână în jos mar­ca­jul e pe arbori și e foarte viz­ibil, dar partea supe­rioară nece­sită multă atenție căci pietrele cu mar­caj nu sunt ușor viz­ibile.
  • Porți­unea schi­t­ul Pahomie — schi­t­ul Pătrun­sa: mar­caj cruce roșie, foarte viz­ibil. Traseul urmează mai bine de jumă­tate din dis­tanță un drum foresti­er foarte bun cal­i­ta­tiv (s‑ar putea cir­cu­la cu orice auto­mo­bil, nu știu dacă e per­mis acce­sul însă) și pe această bucată mar­ca­jul e mai rar. Apoi pote­ca care con­tin­uă este destul de bine mar­cată.



Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu