/ Munții Retezat / România

Se zice că sep­tem­brie e luna ide­ală pen­tru monta­ni­arzi, când mun­tele a adu­nat în el toată căl­dura ve­rii ce toc­mai se în­cheie și o re­varsă blând în zile în­so­rite și încă în­de­a­juns de lungi pen­tru a stră­bate chiar și po­teci mai lungi. Și nu mă în­do­iesc că așa e, doar ca mai există și ne­fe­ri­cite ex­cep­ții. Cum ar fi de pildă we­e­ken­dul tre­cut. Fix când aveam pla­nuri mari pen­tru o tura în Re­te­zat.

Dar nici eu, nici pri­e­te­nii cu care am por­nit la drum nu ne-am dat bă­tuți de o prog­noză me­teo ne­fa­vo­ra­bilă. Așa că într‑o joi de di­mi­neață ne-am ur­cat în ma­șini și-am luat dru­mul că­tre Ha­țeg, cu pla­nul de a aborda Re­te­za­tul din­spre nord, por­nind de la ca­bana Pie­trele. Nu‑i mare lu­cru de spus des­pre dru­mul până acolo, cu ex­cep­ția unui sfat: n‑o lu­ați pe Va­lea Ji­u­lui că o să re­gre­tați ca și noi. Șo­seaua e plină de por­țiuni unde se cir­culă pe un sin­gur sens și se stă la se­ma­fo­are de simți că îm­bă­trâ­nești.

La Câr­nic am di­buit re­pede lo­cul de par­care gra­tuit, care de fapt e un soi de po­ie­niță la mar­gi­nea dru­mu­lui, chiar lângă in­tra­rea în pă­dure. Te­o­re­tic se poate urca și mai sus, la cas­cada Lo­laia, dar nu me­rită să pierzi par­ca­rea co­modă și si­gură doar ca să scu­tești nici un ki­lo­me­tru de mers pe jos și să par­chezi pe mar­gi­nea dru­mu­lui. Am ur­cat vreun ceas ju­mă­tate sub o ploaie slabă și ne­ho­tă­râtă care a scos sa­la­man­drele la plim­bare și am ajuns la Pie­trele plă­nu­ind să ne sta­bi­lim baza acolo, la ca­bană, ca să fa­cem două ture spre cre­astă în două zile con­se­cu­tive.

Am să spun acum câ­teva cu­vinte des­pre ca­bana Pie­trele, deși e mai de­grabă un soi de co­lec­ție de clă­diri mai mari sau mai mici de­cât o ca­bană în ade­vă­ra­tul sens al cu­vân­tu­lui. Ne fă­cu­sem re­zer­vare pen­tru joi spre vi­neri și apoi sâm­bătă spre du­mi­nică pen­tru că ini­țial plă­nu­iam ca vi­neri spre sâm­bătă să dor­mim în cort sus, la la­cul Bu­cura. Prog­noza de vânt pu­ter­nic cu vreme rece și plo­ioasă ne‑a schim­bat pla­nul și, aju­nși la Pie­trele, am spus ca­ba­nie­rei că vrem să stăm trei nopți. Cu un ton des­tul de ne­plă­cut ni s‑a ex­pli­cat că nu se poate, că n‑avem re­zer­vare și că vin gru­puri de tu­riști stră­ini care vor tre­bui ca­zați. Pă­rea greu de ima­gi­nat că toate clă­di­rile ace­lea — evi­dent goale — vor fi um­plute în zi­lele ur­mă­toare, mai ales că vre­mea nu era toc­mai îm­bie­toare pen­tru dru­me­ții pe munte. A ră­mas în coadă de pește pe mo­ment, dar până la urmă s‑a re­zol­vat și ne-au fost lă­sate ca­me­rele. Ceea ce a lă­sat un gust ne­plă­cut a fost to­nul ne­pri­e­te­nos și agre­siv cu care ni s‑a vor­bit.

De alt­fel pe tot par­cur­sul ce­lor trei zile nu am in­te­rac­țio­nat cu un ca­ba­nier, ci cu un ghi­șeu. N‑am văzut‑o pe doamna care ad­mi­nis­trează clă­di­rile de­cât prin in­ter­me­diul fe­res­trui­cii pe care ser­vește mân­care, pri­mește ba­nii și îm­parte che­ile ca­me­re­lor. Nici­când nu s‑a in­te­re­sat pe ce tra­seu ple­căm, când plă­nuim să ne în­toar­cem, cum sun­tem echi­pați, dacă am avut vreo pro­blemă sau cum ne‑a fost dru­mul. La Pie­trele nu este de fapt o ca­bană montană, ci un cen­tru de pro­fit. Nu e un re­proș cât mai de­grabă o dez­a­mă­gire.

A doua zi a în­ce­put cu o ploaie mă­runtă și in­sis­tentă, care nu s‑a sim­țit prea tare câtă vreme am ur­cat prin pă­dure. Am apu­cat spre sud, pe Va­lea Stâ­ni­șoara, cu obiec­ti­vul fi­nal vâr­ful Re­te­zat, pe mar­caj tri­unghi al­bas­tru. Prin jne­pe­ni­șu­rile din va­lea care urca am mers o bună bu­cată cu pi­cioa­rele prin apa care cur­gea din toate di­rec­ți­ile și ploaia în față, căci vân­tul bă­tea de sus de peste cre­astă, dar mai târ­ziu am avut nițel no­roc și ploaia s‑a oprit, ba chiar și vân­tul s‑a do­mo­lit pe mă­sură ce eram mai aproape de pro­tec­ția cres­tei. Când am ie­șit însă în mu­chia ei ra­fa­lele reci ne-au cam tă­vă­lit en­tu­zi­as­mul. Vâr­ful Re­te­zat, îne­cat într‑o mare de ceață, a fost așa­dar doar un drum pe pie­tre ude și alu­ne­coase fără răs­plata pa­no­ra­mei la care spe­ram. Sin­gura sa­tis­fac­ție a ră­mas că am re­u­șit în ciuda vre­mii să ur­căm până acolo.

A treia zi am por­nit pe Va­lea Rea, că­tre vâr­ful Pe­leaga. Vre­mea a fost și mai cețoasă, dar fără ploaie. Ici și colo un vân­ti­cel mai ri­si­pea no­rii și ve­deam pu­țin din pe­i­sa­jul din jur. Ace­leași ti­noave ali­men­tate de ploaie ne-au dat nițel de furcă, iar mai sus tra­ver­să­rile peste pie­tre au fost parcă și mai di­fi­cile din ca­uza umeze­lii. Însă când am ajuns în cre­astă am ui­tat de toate. Ver­san­ții su­dici erau lim­pezi, apă­sați un pic de niște nori care ve­neau și ple­cau, dar și cu frân­turi de soare. Am pu­tut în sfâr­șit să ad­mi­răm fru­mu­se­țea spec­ta­cu­loasă a abrup­tu­ri­lor Re­te­za­tu­lui des­pre care au­zi­sem atâ­tea.

Du­mi­nică ne-am luat ruc­sa­cu­rile în spi­nare și am por­nit spre casă. În urma noas­tră vre­mea se în­drep­tase și-un soare de vară stră­lu­cea cald peste un cer ab­so­lut se­nin. Așa a fost să fie tura noas­tră în Re­te­zat, cu ploaie și vânt. Nu i‑am pur­tat pică ce­ru­lui. Ne-am gân­dit doar la fru­mu­se­țea mun­te­lui și la gre­u­ta­tea cu care se lasă des­co­pe­rit. Căci, dacă e ceva ce mi‑a pă­rut de­o­se­bit în Re­te­zat, pro­ba­bil că stânca dură ar fi aceea. Dru­mul este aproape tot tim­pul pia­tră, pia­tră, pia­tră, pia­tră.

Fi­e­care pas tre­buie pus cu chi­b­zu­ință, fi­e­care ne­a­ten­ție poate costa scump. În Re­te­zat nu poți um­bla cu ochii pe sus dacă nu vrei să-ți su­cești glez­nele. Când vrei să‑l ad­miri, tre­buie să te oprești. Re­te­za­tul este fru­mu­se­țea cu ochii al­baș­tri ai tă­u­ri­lor și ume­rii pie­troși ai cres­te­lor care îți cere mai în­tâi to­tul — timp și pu­tere, inimă și minte — pen­tru a‑ți da îna­poi în­ze­cit. Și fi­e­care strop de su­doare me­rită cu pri­so­sință. Așa că nu ză­bo­viți și mer­geți acolo, dar ți­neți minte: pia­tră, pia­tră, pia­tră, pia­tră.

Vreme bună de ur­cat în cre­astă 🙂

La cas­cada Lo­laia, un fel de “la re­ve­dere, Re­te­zat”.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.