Sâmbăta dimineață, cafeaua care încă frige, eu abia trezit din somn. Deschid televizorul, dau de Travel & Living și mi‑e prea lene să schimb. Mă uit mai bine – de ce să schimb? e interesant, e Chic Eats. Unde suntem? În Brazilia. Ce mâncăm? Moqueca baiana. Prea bine. Am căscat ochii mari și am încercat să rețin.
Mai târziu, după o oră de sală, o saună scurtă și un duș mai lung, m‑am hotărât să-mi încerc norocul cu moqueca. Am omis peștele pentru că nu e musai pentru varianta de Bahia, coriandrul pentru că nu l‑am găsit proaspăt, în schimb am inovat adăugând ardei roșu. N‑am fost primul care schimbă rețeta – varianta din Bahia are influențe africane, creația sclavilor negri aduși de portughezi. Ei au introdus laptele de cocos și creveții – se spune că nu prea primeau decât resturi de la masa stăpânilor, așa că parfumul laptelui de cocos îndrepta probabil aroma mâncării, iar creveții o făceau mai hrănitoare.
Lucrurile au decurs așa: ceapa, ardeiul si puțin usturoi, le-am tăiat mărunt, apoi le-am lăsat să se perpelească în ulei de măsline cu aromă de cimbru și usturoi. Când mi s‑au părut convinse, am pus peste ele puțin suc de roșii, niște boia de ardei iute și am adăugat și creveții decorticați. O vorbă despre creveți: erau proaspeți. nu din cei prefierți și i‑am ținut vreo jumătate de oră în apă în care am stors o lămâie, am ras o bucată de ghimbir și am aruncat 2 linguri de zahăr.
Creveții au fiert cam 7–8 minute, a fost îndeajuns altminteri se fac ca niște bucăti de cauciuc. Am adăugat laptele de nucă de cocos și l‑am lăsat să dea doar un clocot, pentru că am citit pe net că dacă îl fierbi prea mult se separă de sos și își strică aspectul. Rezultatul a fost undeva între tocăniță și supă, cu un gust picant și parfumat. Asta e mâncare de sclavi?
Lasă un comentariu