Quiche epinard

Car­men a do­bân­dit o nouă pa­siune – qui­che lor­raine – iar eu a tre­buit să în­văț cum se face. Până la urmă nu e com­pli­cat de­loc și nici nu du­rează mult, în ma­xim o oră mă­nânci din ea.

Azi m‑am ho­tă­rât să ino­vez pu­țin și am com­pus un qui­che epi­nard. Cu spa­nac, adică . Ideal vor­bind ar fi tre­buit sa por­nesc de la niște spa­nac proas­păt, dar la vre­mea asta nu‑i de unde, așa că m‑am mul­țu­mit cu cel de la pungă. L‑am zvân­tat nițel în wok, că avea prea multă apă, apoi am adă­u­gat niște brânză de vaci cu smân­tână, un ar­dei roșu tă­iat mă­runt, vreo 4–5 ouă și niște caș dos­pit de Si­biu, în cu­bu­lețe. Toată com­po­zi­ția asta am amestecat‑o cu vred­ni­cie și am pus‑o într‑o tavă de co­zo­nac, în care am așe­zat mai în­tâi o foaie de aluat proas­păt de pizza. Am tras de mar­gi­nile alu­a­tu­lui ca să‑l în­chid dea­su­pra spa­na­cu­lui cu brănză și ouă și am bă­gat to­tul la cup­tor (180 grade, 40 de mi­nute). Cu vreo 10 mi­nute îna­inte de fi­nal am adă­u­gat o gla­zură dea­su­pra din fe­liuțe de brănză de bu­r­duf, ca să arate mai bine în tavă și în farfurie.

Suc­ces de­plin. Spre seară, Car­men a dat două ture prin bu­că­ta­rie și ju­mă­tate deja a dispărut.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...