În car­tea sa, La­crimi și sfinți, Cio­ran spu­nea: “To­tul, în afara de­li­ru­lui, este o în­chi­pu­ire. Lu­mea se cre­ează in de­lir. Dacă în cre­ie­rul tău nu se în­vârte tot cos­mo­sul, nu exis­tați nici unul.”  Nu știu si­gur dacă de la aceste cu­vinte s‑a in­spi­rat Mir­cea Di­ne­scu când a por­nit res­ta­u­ran­tul său de pe Șe­lari. Eu însă am in­trat acolo cu gân­dul acesta.

Nu‑s un foarte mare su­por­ter al pa­tro­nu­lui. Ad­mir po­e­zia scrisă la ti­ne­rețe, am ad­mi­rat și as­cuți­mea sti­lu­lui jur­na­lis­tic în vre­mea Aca­de­miei Ca­ța­vencu și a re­vis­tei Plai cu boi, dar vre­mu­rile mai apro­pi­ate nouă, în care s‑a în­re­gi­men­tat po­li­tic și a de­ve­nit trâm­biță de par­tid, m‑au dez­a­mă­git. Și când ci­neva te dez­a­mă­gește tinzi să su­ba­pre­ciezi chiar și ide­ile si ges­tu­rile care alt­min­teri ți-ar fi fost pe plac. In­cur­siu­nile lui gas­tro­no­mice la mo­șia de la Ce­tate, pre­zen­tate pe sti­cla te­le­vi­zo­ru­lui, nu m‑au con­vins, deși ad­mit că pro­mo­vează idei cu care sunt de acord în prin­ci­piu: cul­tura gas­tro­no­mică ro­mâ­nească au­ten­tică, pro­duse de ca­li­tate, fă­cute în casă. Pre­ju­de­că­țile noas­tre ne al­te­rează din pă­cate per­cep­ți­ile. Veți în­țe­lege de ce am avut o strân­gere de inimă în pri­vința res­ta­u­ran­tu­lui, în­do­indu-mă de obiec­ti­vi­ta­tea cu care îl voi privi.

Dar la La­crimi și sfinți mi‑a plă­cut. Nu sunt en­tu­zi­as­mat, nu‑l de­clar cel mai cel res­ta­u­rant în care am in­trat, dar are plu­su­rile lui in­dis­cu­ta­bile. M‑a aju­tat în a‑l apre­cia ex­ce­lenta sa­ra­mură de crap — pi­cantă exact cât tre­buie, din pește su­fi­cient de mare ca să n‑aibă su­pă­ră­tor de multe oase și su­fi­cient de mic ca să nu fie car­nea grasă — iar Crâm­poșia ol­te­nească de la Ce­tate s‑a do­ve­dit un în­so­ți­tor demn de la­udă. Am avut și plă­cuta sur­priză de a‑mi fi gâ­di­lat or­go­liul de ama­tor de șpriț, când chel­ne­rul mi‑a spus că au și un si­fon ală­turi de vin — am spus da cu bu­cu­rie și seara a că­pă­tat lu­mina aceea sim­plă și pri­mi­toare pe care ar tre­bui s‑o aibă o câr­ci­umă ro­mâ­nească de bun simț.

Mi‑a fost pu­țin frică să co­mand la sfâr­șit gă­luști cu prune — am vă­zut atâ­tea ra­te­uri ale aces­tui mi­nu­nat de­sert, în­cât m‑am te­mut că seara ar pu­tea fi com­pro­misă. Dar bu­că­tă­ria lui Di­ne­scu nu s‑a fă­cut de râs și‑a în­cu­nu­nat to­tul cu un tur de forță: gă­luș­tile sunt fă­cute cu bun gust și pri­ce­pere, chiar dacă nu atât de aproape de re­țeta tra­di­țio­nal-ță­ră­nească, ci mai de­grabă sofisticat-urban.

Nu‑i o câr­ci­umă ieftină, dar nu‑i nici exa­ge­rat de scumpă. Nu te duci să te în­dopi, dar nu pleci flămând după o cină obiș­nu­ită. Nu e un am­bient se­du­că­tor, dar e plă­cut prin sim­pli­tate. Lă­u­ta­rii sunt parte din pe­i­saj, deși une­ori de­vin pu­țin prea zgo­mo­toși pen­tru gus­tul meu. La­crimi și sfinți e un loc în care te duci pen­tru o seară plă­cută îm­pre­ună cu pri­e­te­nii. Ac­cen­tul nu cade pe fi­țo­șe­nia lo­cu­lui, pe me­niul pan­ta­gru­e­lic sau pe abu­n­dența bă­u­tu­rii. Toate sunt în­de­a­juns pre­zente ca să te în­so­țească, fără să te epa­teze. Iar ție îți rămâne doar să alegi com­pa­nia plă­cută în care să ex­pe­ri­men­tezi totul.

Me­niu
8,5
Ser­vi­cii
At­mosferă
Preț

Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.