În ne­scrisa cla­si­fi­care a sor­ti­men­te­lor de carne de vită, ra­so­lul de vită nu are un loc prea ono­ra­bil. Mu­ș­chiul fi­bros, îm­pă­nat cu car­ti­la­gii, nu‑i toc­mai cea mai fra­gedă bu­cată pe care ai pu­tea s‑o alegi într‑o mă­ce­lă­rie. Și to­tuși, cu un pic de muncă, pri­ce­pere și bu­nă­vo­ință, lu­cruri bune se pot face cu el. Apropo, dacă vreți să știți mai multe des­pre sor­ti­men­tele de carne de vită, pu­teți să le stu­di­ați aici.

Mai în­tâi tre­buie să spun că tre­buie să‑l cum­pă­rați dintr‑o mă­ce­lă­rie de în­cre­dere, ca să nu lu­ați ra­so­lul unei vaci moarte de bă­trâ­nețe. Unde e acea mă­ce­lă­rie nu vă pot sfă­tui, fi­e­care pro­ba­bil aveți lista voas­tră de pră­vă­lii de în­cre­dere. În ce mă pri­vește, eu îl iau de la mă­ce­lă­ria lui Cos­tică, în Oto­peni, unde e de­ver mare și marfă bună. O dată aju­nși cu ra­so­lul acasă mai aveți ne­voie de ceva: o oală sub pre­siune. Știu, e o oa­re­care in­ves­ti­ție, nu‑i chiar ieftină dacă vrei să ai una de ca­li­tate. Eu am un Te­fal care a cos­tat vreo 400 de lei, dar cre­deți-mă că face toți ba­nii. În do­uă­zeci de mi­nute ra­so­lul de vită de­vine moale și pă­truns, nu­mai bun de mân­cat cu nițel hrean sau us­tu­roi. Iar dacă aveți pla­nuri de mân­că­ruri orien­tale, pu­teți pune în oală și niște curry — car­nea se va pă­trunde de con­di­mente într-un mod foarte plă­cut, ca și cum ar fi parte din aroma ei naturală.

Ok. Toate bune si fru­moase. Des­prin­deți car­nea de pe os, în­lă­tu­rați car­ti­la­gi­ile evi­dente și porționați‑o în bu­căți po­tri­vite, așezând‑o apoi într-un cas­tron. Zeama de la fi­ert turnați‑o peste ea. Când se va răci bine, to­tul va se­măna cu o ră­ci­tură, pe care o pu­teti păs­tra la fri­gi­der câ­teva zile, con­su­mând trep­tat din ea.

Fi­er­beți niște orez în supa de vită. Cam cu cinci mi­nute îna­inte de a fi gata ore­zul, răs­tur­nati peste el câ­teva bu­căți de ra­sol tă­i­ate cu­bu­lețe, îm­pre­ună cu niște fa­sole ro­șie (fi­artă în pre­a­la­bil sau din con­servă). Adă­u­gați sos de soia, pu­tin curry (dacă vreți), un praf de chi­lli. Eu am pus la fi­ert cu ore­zul si niște ro­șii us­cate de mine astă toamnă — au dat un gust minunat.

Și uite așa poți să dai ra­sol. În stil me­xi­can. Dacă ați fă­cut exact ca mine, ar tre­bui să vă fi ie­șit ceva de ge­nul ăsta:

Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.