Găluști cu caise

Într‑o sâm­bătă după-masă mi-am fă­cut cu­raj să mă aven­tu­rez în lu­mea com­pli­cată a dul­ciu­ri­lor, tă­râm ane­vo­ios și plin de pri­mej­di­ile ne­re­u­și­te­lor, de unde nu pu­țini se în­torc în­frânți. Însă aveam un im­bold ne­stă­pâ­nit de a în­cerca o re­țetă ce pă­rea foarte ten­tantă: gă­luști cu caise. Am răz­bit până la urmă, vic­to­rios și mân­dru că n‑am ra­tat șansa de a mă îm­pri­e­teni pu­țin cu par­tea asta a ar­tei culi­nare. Poate voi mai în­drăzni și al­tă­dată să mai fac câte o ase­me­nea in­cur­siune curajoasă.

Re­țeta nu‑i grea, alt­min­teri poate n‑aș fi re­u­șit: două lin­guri de unt fre­cate cu si­rop de agave sau ar­țar (am evi­tat za­hă­rul, ca să mai scad ca­lo­ri­ile), doi pumni buni de brânză de vaci (cu cât mai grasă cu atât mai bună, dar grijă la co­les­te­rol!) și o ju­mă­tate de pumn de griș omo­ge­ni­zate bine cu un­tul, apoi două găl­be­nu­șuri crude, pu­țină esență de va­ni­lie și fă­ină câtă e ne­voie ca să iasă un aluat ma­lea­bil și ne­li­pi­cios. Într-un wok am pus o nucă de unt peste care am adă­u­gat pes­met cu pu­țin za­hăr brun și scor­ți­șoară și le-am “bron­zat” la foc moderat.

Mai de­parte treaba nu e foarte com­pli­cată. Se scot sâm­bu­rii din caise și fi­e­care caisă se în­ve­lește în aluat, după care gă­lu­șca o în­vâr­tiți ca pe bu­l­gări în palme până e aproape o sferă per­fectă. Pu­neți o oală cu apă la fi­ert, iar când clo­co­tește dați fo­cul mai mic și pu­neți gă­luș­tile cu o spu­mieră. Când se vor ri­dica la su­pra­față le mai lă­sați un mi­nut-două și le scoa­teți, arun­cându-le în pes­me­tul cu za­hăr și scor­ți­șoară, ca să se în­ve­lească fru­mos. Aten­ție la caise că‑s fi­erte și fi­er­binți — nu mu­ș­cați în­dată din găluști.

Dacă ați fă­cut ca mine, ar tre­bui să arate cam așa:

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...