Di­mi­neața în­ce­puse zo­rită, cu o lu­mină de ră­să­rit parcă nițel gră­bită să se re­verse peste li­niș­tea ora­șu­lui. Și, spun drept, vă­zut din gră­dina mi­cu­lui meu apar­ta­ment de la par­ter, Oto­pe­niul pare mai de­grabă un sat de­cât o urbe, iar li­niș­tea nop­ți­lor e din­tre [...]
« Citește articolul »