Ați ob­ser­vat că mai toți an­tre­no­rii mari de box sunt niște bă­trâ­nei sfri­jiți care fie n‑au prac­ti­cat nici­o­dată bo­xul, fie au fost cân­dva niște iluș­tri ne­cu­nos­cuți bo­xeri? Pro­ba­bil pen­tru că bo­xul se fo­lo­sește de pumni, dar de câști­gat nu câștigă cel cu pum­nii mai mari, ci cel cu an­tre­no­rul mai deș­tept și mai ex­pe­ri­men­tat. Când în­ca­sezi pumni în cap nu prea îți stă min­tea la stra­te­gii — de aia e ne­voie de ci­neva care-și păs­trează cal­mul și luciditatea.

Ma­kes you think. Poate o fi va­la­bil și prin alte domenii.

Foto: Mike Ty­son și an­tre­no­rul lui, Cus D’a­mato, îna­in­tea pri­mu­lui său meci ca pro­fe­si­o­nist — 1985.