Nu sunt de pă­rere că un bun po­li­ti­cian tre­buie să fie lim­but. Aș zice că, ju­de­când după chi­pul și în­fă­ți­șa­rea ac­tu­a­lei clase po­li­tice, dim­po­trivă. Și to­tuși, chiar și după gus­tu­rile mele, Iohan­nis este mult prea pu­țin vo­cal. În anu­mite ca­zuri asta îi dăunează.

De pildă în po­ves­tea cu co­dul sil­vic. Este acu­zat că ține par­tea fir­mei aus­triece Schwei­gho­fer, că in­flu­en­țele ger­ma­no­file îl fac să‑i fa­vo­ri­zeze, că face jo­curi ale unor lo­biști. Nu cred asta. Dar el tace și lasă aceste per­cep­ții să cre­ască și să cre­ască, până când ajung la pro­por­ții ca­tas­tro­fice. Și în­tre timp pos­tează pe Fa­ce­book me­saje ge­ne­rice des­pre ega­li­tate, de­mo­cra­ție și jus­ti­ție. În al doi­spre­ze­ce­lea ceas, a vor­bit, to­tuși. Cam târziu…