Dacă vă în­tre­bați (ca și mine) cine ne‑a vo­tat și de ce am luat așa pu­ține puncte, răs­pun­sul e mai jos. Di­as­pora a vo­tat re­la­tiv pre­dic­ti­bil, deși cred că le‑a lip­sit en­tu­zi­as­mul al­tor ani, poate și din ca­uza fap­tu­lui că piesa ce­lor de la Vol­taj era des­pre cum își aban­do­nează ei co­piii. Ro­mâ­nii din Ger­mani și UK n‑au con­tat, se pare. Sau n‑au vo­tat. Dar și în Spa­nia și în Ita­lia punc­ta­jul fi­nal a fost pe­na­li­zat pu­ter­nic de vo­tul ju­ri­u­lui (ju­riul spa­niol ne‑a vă­zut pe 12, iar cel ita­lian pe ul­ti­mul loc, adică cea mai slabă piesă).

Ar mai fi de spus că la un con­curs unde lu­mea vine pen­tru amu­za­ment și ches­tii po­zi­tive, nu e bine să te lansezi în me­saje so­ci­ale com­pli­cate, spe­rând că în cele 3 mi­nute ale pie­sei toți o să se prindă ce vrei tu să spui. Și dacă to­tuși o faci, mă­car cânți în en­gleză ca să te pri­ceapă și al­ții. Și nu te pre­zinți cu un show do­mi­nat de cu­loa­rea gri, iar pe fun­dal pui niște slide-uri care nu le pri­cepe nimeni.