Nu cred că oamenii reușesc pentru prea mult timp să disimuleze ceea ce sunt cu adevărat. Dacă cineva este în fibra sa un ticălos, mai devreme sau mai târziu își va vădi caracterul prin gesturi care îl deconspiră . Pe Andrei Pleșu îl urmăresc de destulă vreme — sunt ani buni de când aparițiile și scrierile sale mi-au fost subiect de interes. Și de aia îmi vine greu să cred că brusc, peste noapte, după atâția ani de când îl “cunosc”, se relevă în el ticăloșia. Mă bucur că reacția mea la un articol calomnios ce îl viza se dovedește validă, chiar dacă nu exactă.
Mi-am luat o pauză de o săptămînă undeva, în afara capitalei. Într‑o bună zi, mă duc pînă la Sibiu şi, ca întotdeauna în ultimii mulţi ani, trec pragul Librăriei Humanitas. Iau la rînd toate rafturile, cumpăr cîteva cărţi, zic la revedere şi plec, bucuros de achiziţie. A doua zi, mi se trimite o postare pe blog, din care aflu că vizita mea la librărie a provocat o dramă multiplă.
Lasă un comentariu