În pa­u­zele de eu­ro­par­la­men­ta­rism doamna Gra­pini dă fuga prin țară și mai re­zolvă din mers ma­rile pro­bleme ale Ro­mâ­niei. De pildă mi­ne­ri­tul și com­bi­na­tul Olt­chim. A gă­sit ea un nene la Să­cele care ga­ze­fi­ază (???) orice fără să po­lu­eze așa cum se în­tâm­plă prin cele două pro­ce­dee tra­di­țio­nale, ar­de­rea și in­ci­ne­ra­rea (pen­tru ne­cu­nos­că­tori ar­de­rea este când in­ci­ne­rezi ceva, pe când in­ci­ne­ra­rea este atunci când arzi ceva — clar, da? ca să n‑au în­tre­bări de-alea tâm­pite de ge­nul care e di­fe­rența în­tre ar­dere și in­ci­ne­rare).

Și to­tuși so­lu­ți­ile des­co­pe­rite de doamna Gra­pini nu pot fi apli­cate pen­tru că “nu se vrea”. Cum domnia sa se află în tan­dem cu par­ti­dele de la pu­tere, pu­tem de­duce că cei care nu vor sunt opo­zi­ția. Con­cret ea merge ziua și des­chide mi­nele și com­bi­na­tul Olt­chim, iar noap­tea vin tip­til ăș­tia din opo­zi­ție și le în­chid la loc. Nu se vrea, do­m’ne, nu se vrea!