Deși sunt întru totul de acord cu ideea că plagiatul trebuie pedepsit, mi se pare că Andrei Pleșu e naiv imaginându-și că prin depunerea doctoratului se va rezolva ceva. Adevărul trist este că 90% din doctoratele din România sunt niște făcături, niște palide încercări ale unor mediocrități de a‑și polei numele cu aura unui titlu. Dacă îi scuturi puțin de fanfaronada titulaturii și îi pui să țină o dizertație e tema din care au făcut lucrarea de doctorat, majoritatea nu sunt în stare să îngaime mai mult decât ceea ce știe un elev de liceu pe tema respectivă.
Deci ce rost ar avea deci depunerea doctoratelor? Societății nu‑i pasă de plagiate pentru că nu‑i pasă de doctorate. Nimeni nu dă doi bani pe faptul că unul sau altul e doctor sau nu. Titlul a devenit o zorzoană inutilă pe care, inexplicabil, mulți se zbat să și‑o achiziționeze și să și‑o atârne la piept.
Am avut mai multă dreptate decât eu însumi credeam acum mai mulți ani când, invitat de un profesor al facultății pe care am absolvit‑o să mă înscriu la doctorat (era la modă atunci), am spus că dacă mă uit cine are titlul ăsta și cum l‑a obținut e mai onorabil să nu fii doctor.
Scriitorul Andrei Pleşu a lansat, marţi, în cadrul unei dezbateri a GDS pe tema plagiatului, o idee către cei care au titluri de doctor, spunând că ar putea cu toţii să îşi depună aceste titluri, suspendându-şi calitatea pe care le‑o conferă până când vor face acest lucru toţi cei care au plagiat.
Lasă un comentariu